Fragmentul de mai jos mi-a atras atenţia în timp ce citeam „Junk Medicine”, o carte de Anthony Davis.
During the past fourteen years, I have worked as a doctor in a large general hospital in a British slum, and in the even larger prison next door. In that time, I have seen addiction to opiates—principally heroin—rise from an infrequently encountered problem to a mass phenomenon. Indeed, it has become so widespread that the city council has now put a request that citizens not put their used needles and syringes in the black plastic bags that it distributes to households for garbage collection. And no stairwell in a public housing project is quite complete without the discarded paraphernalia of intravenous drug abuse.
No doubt the sudden increase in the number of heroin abusers in my city was multifactorial, to use the word favored by epidemiologists when the proximate cause of a phenomenon is still unknown to them or anyone else. In all probability, the supply of heroin to the city became much greater and more secure, but no supply would or could have expanded so quickly unless it met its corresponding demand. The demand derived principally from disaffected adolescents and young adults who had been brought up to believe that the immediate satisfaction of personal desires was the highest, indeed the only, good, but whose economic prospects were, relatively speaking, grim, and who would never be able to fulfill their fantasies of a luxurious existence.
Cred că acest fragment explică destul de bine criza care a lovit Grecia şi care a forţat România să ceară ajutorul organismelor internaţionale. Trezindu-se faţă în faţă cu posibilitatea de a trăi mai bine decât le permit mijloacele lor, românii şi grecii au împrumutat mai mulţi bani decât era cazul. Orice, doar să nu se termine petrecerea.
Pun pariu că Preşedintele Barack Obama simte că îi urcă aciditatea în gât atunci când se gândeşte la Orientul Mijlociu. Şi pentru că cele două campanii din Irak şi Afganistan-Pakistan nu sunt de ajuns, situaţia din Yemen a început să devină neplăcută. George Bush al II-lea a pornit două campanii militare ca parte a unei politici îndrăzneţe (sau nesăbuite, depinde pe cine întrebi) de refacere a Orientului Mijlociu. Obama a decis că este mai bine să încerce să păstreze un echilibru al puterii între şiiţi şi sunniţi şi să stabilizeze regiunea. Lucru care se dovedeşte mai greu decât pare şi nu mulţumeşte pe nimeni.
Tergiversarea adoptării unei soluţii în privinţa programului nuclear al Iranului face parte, cred eu, din politica Preşedintelui Obama de a nu distruge singura putere şiită din zona Orientului Mijlociu, lucru care ar provoca un nou val de violenţă în zonă. Evident, Israelul este foarte nemulţumit de faptul că S.U.A. nu aprobă un asalt asupra instalaţiilor implicate în programul nuclear Iranian. Imediat după Israel, pe lista nemulţumiţilor, se află Arabia Saudită, cel mai mare stat-client Sunnit al S.U.A. în OM.
Hillary Clinton, Saud Al-Faisal
Acum două săptămâni, Prinţul Saud al-Faisal a declarat în cadrul unei conferinţe de presă comune cu Hillary Clinton, că sancţiunile împotriva Iranului propuse de administraţia S.U.A. sunt o soluţie pe termen lung, în timp ce programul nuclear iranian necesită o soluţie imediată. În traducere liberă, Prinţul i-a dat una peste ceafă lui Madam Clinton şi i-a spus: “Eşti veriga slabă!” Având în vedere că, pe graniţa de sud a Arabiei Saudite, miliţii şiite se bat cu armata Yemenului, poate că punctul de vedere al Prinţului nu este chiar exagerat. Evident, Prinţul a declarat că orice eforturi de dezarmare nucleară în zona OM trebuie să includă şi Israelul, lucru pe care S.U.A. nu îl poate promite, iar Israelul îl va refuza fără discuţie. Aşa că situaţia nu avansează din punctul în care capra, lupul şi varza se acuză unul pe altul de rea credinţă.
Continue reading Yemen, o campanie amânată →
Robin Hood s-a întors să ia informaţiile bogaţilor şi să le dea săracilor. Un hacker din Letonia a spart bazele de date ale băncilor letoniene şi a început să publice informaţiile pe care le-a găsit acolo: cine a luat bonusuri din ajutorul de stat şi cât de mari. Autorităţile îl caută, publicul îl adoră.
Using the alias “Neo” – a reference to The Matrix films – the hacker claims he wants to expose those cashing in on the recession in Latvia.
He is slowly passing details of leading Latvian firms via Twitter to the TV station and has its audiences hooked.
The Latvian government and police are investigating the security breach.
Data leaked so far includes pay details of managers from a Latvian bank that received a bail-out.
It reveals that many did not take the salary cuts they promised.
Other data shows that state-owned companies secretly awarded bonuses while publicly asking the government for help.
‘Cult status’
The anonymous hacker claims to be part of a group – called the Fourth Awakening People’s Army – that downloaded more than seven million confidential tax documents from the State Revenue Service. He is thought to be based in Britain.
Over a three month period they downloaded the private data of up to 1,000 companies.
Citind „Deer Hunting with Jesus”, a leftist rant despre oamenii din oraşul natal (Winchester, Virginia) al autorului, Joe Bageant, mi-a atras atenţia următoarea încercare de trasare a liniei care desparte „middle class” de „working class” în S.U.A.:
Leaving aside all numbers, “working class” might best be defined like this: You do not have power over your work. You do not control when you work, how much you get paid, how fast you work, or whether you will be cut loose from your job at the first shiver on Wall Street.
Însă modul de a nu le mai permite altora să aibă putere asupra ta este să ai opţiuni bune. Dacă nu ai de ales sau dacă toate opţiunile sunt proaste, atunci fie ai o problemă în viaţă… fie eşti într-o cabină de vot din România, uitându-te la un buletin de vot plin cu nume de proşti şi infractori neprinşi.
