O explicaţie
Cu ocazia publicării versiunii în engleză a propunerii de modificare a sistemului electoral, am decis să ofer o scurtă explicaţie a motivelor care stau în spatele acestei propuneri, a ideilor pe care se bazează.
Principala problemă a actualului sistem electoral este faptul că nevoia de bani şi corupţia merg mână în mână. Orice încercare de a reduce corupţia din sistemul electoral este sortită eşecului dacă costurile campaniilor electorale continuă să rămână mari. Atâta vreme cât partidele au nevoie de bani pentru a încerca să câştige alegerile (şi nu vorbim de sume mici), partidele vor face rost de aceşti bani într-un fel sau altul.
Din acest motiv, unul dintre scopurile sistemului propus este să reducă nevoia de bani în cadrul sistemului electoral prin limitarea posibilităţilor de afişare a materialelor promoţionale, a cantităţii şi importanţei lor.
O a doua problemă a actualului sistem este faptul că partidele tind să îşi ascundă candidaţii în spatele pozelor făcute de profesionişti şi aranjate în Photoshop, a videoclipurilor de 30 de secunde şi a băilor de mulţime atent orchestrate. Acest lucru permite partidelor să promoveze oameni care nu ar trece niciodată testul unei întâlniri libere cu alegătorii, oameni care nu ar putea să convingă alţi oameni de cinstea sau competenţa lor. Prin forţa lucrurilor, aceşti candidaţi sunt nevoiţi să se bazeze pe metode precum asaltul mediatic şi mituirea alegătorilor cu clasicii „mici şi bere" (acum disponibili şi în variantele moderne „telefon mobil cadou" şi „bancnotă de 100 RON"), metode care fac campania irelevantă şi promovează corupţia.
Iar a treia problemă este apatia alegătorilor. Prezenţa scăzută la vot nu are de ce să mire într-o societate în care chiar şi cel mai fraier alegător îşi dă seama că politicienii nu sunt interesaţi decât de bani şi de putere, că îi vor promite orice în campanie şi că nu vor face nimic din ce au promis după alegeri. În plus, reflexul omului supus la o avalanşă de materiale electorale este să se ferească, închizându-şi ochii şi urechile şi refuzând să bage în seamă altceva decât sordidele certuri dintre candidaţi. Şi, astfel, momentul în care cetăţeanul îşi joacă rolul limitat în conducerea satului, oraşului, judeţului sau ţării ajunge să inspire dezgust, teamă sau plictiseală.
Nu e de mirare că am ajuns cum am ajuns ca ţară.
Proposal to change the local electoral system in Bucharest
Proposal to change the local electoral system in Bucharest
The purpose of the system proposed for debate is a fundamental change in the attitude of citizens toward the electoral process. Under the current system, the citizen is overwhelmed with all sorts of ads and harassed by various candidates during the campaign and his role in the management of the city/country ends with the casting of his vote. The system proposed here is supposed to place a limit on the media assault, which depresses, disgusts and annoys citizens, and to establish a new relationship between candidates and citizens. Another problem is the high cost of election campaigns, which acts as a barrier and restricts the pool of candidates to those who can enlist the help of a party or are wealthy enough to finance their own campaigns.
In order to close the huge gap in promotion power between independent and party candidates, which was created by the campaign budgets that parties can raise, the following campaign financing system is proposed:
Local authorities will print before the elections a number of vouchers (the exact fixed value of vouchers to be determined later) equal to the number of voters registered with the Electoral Bureau (Biroul Electoral). Each voter has the right to claim a single voucher, which will be released following a check of his/her voter/identity card. The voucher can be pledged to the candidate of the voter's choice.
Candidates will receive from the local authorities a down payment, which is supposed to cover the expenses incurred during the first week of their campaign. The purpose of this down payment is to allow the candidates to campaign until they can convince a number of voters to pledge their vouchers in their favor.
Parties are forbidden to finance a candidate during the campaign. The candidates' budgets will be made solely of the down payment received from the local authorities and from vouchers pledged by voters.
Outdoor campaign advertising will be limited to the display of posters and banners on the city's thoroughfares, in plazas and in subway stations. Since most of the residents of the city use a thoroughfare, visit a plaza or take the subway train at least once a week, voters will have plenty of time to see the advertising materials and seek more information. Turnout during the latest local elections was 20%, which means that restricting advertising to the thoroughfares and plazas is highly unlikely to prevent voters from getting the information they need. Other measures can be taken if and when turnout improves. The candidates are also allowed to distribute copies of their programs and platforms wherever they speak and to publish them on the Internet.
Each candidate will be allowed to buy TV and radio space, as well as advertising space in the newspapers. The candidates will be limited in their clips and ads to an overview of their city management programs.
The local authorities will set up in the main plazas of the city (Piaţa Unirii, Piaţa Universităţii etc.) areas where the candidates will discuss at length their programs and platforms and will answer questions from voters. The time granted to each candidate will be limited by the number of candidates, but the city has enough plazas and high traffic areas to avoid an undue queuing of candidates in a single spot. These areas will be the framework of the interaction between candidates and voters, but candidates and encouraged to walk the streets of the city in order to talk directly to the citizens. The purpose of this system is to make the direct interaction between the candidate and his prospective voters the main feature of the campaign.
The campaign budget and the role of candidates
Candidates will have three weeks at their disposal to present in detail their city operations and financing management programs. The presenting will be done, mainly, by free speeches held before voters.
Candidates can make use of their campaign budgets any way they want, within the bounds of the above-mentioned rules. The Electoral Bureau will set a series of thresholds, which will be used during the campaign. If a candidate receives a certain number of vouchers from voters (the exact number remains to be determined), the value of the initial down payment will be deducted from the campaign budget and returned to the city's coffers. Upon reaching the next threshold, the local authorities will deduct from the candidate's campaign budget the value of post-elections clean-up of banners and posters, based on the number of such advertising materials used by the candidate.
If the campaign budget was not fully spent, the candidate has the right to keep the money given to him by voters. The money will be placed in a bank account, different from the candidate's personal account(s) or the accounts of parties or local authorities (if the candidate won). The use of these funds will be limited by law to promoting the candidate's views on public issues or to finance awareness and education campaigns. Candidates have 3 years at their disposal to use the money. Money still not spent 12 months before the next elections will return to the city's coffers and used to finance the next round of campaigns.
Citizen information and the role of parties
Under the new system, parties are allowed to propose candidates and to offer them campaign staffs, which will be paid from the campaign budget. They are also encouraged to use their members to urge citizens to go to the polls on election day. The parties are not allowed to finance or promote candidates.
Citizens who want to get to know the candidates or read their city management programs will be able to do so by direct contact with the candidates and the reading of management programs distributed by campaign staffs wherever candidates speak or via the Internet. Citizens who pick up their vouchers will be able to apply for shorter hours at work during the campaign.
“Prima Casă de alegeri”
În cazul în care cineva îşi închipuia că Guvernul va profita de criză pentru a se comporta responsabil, lansarea programului "Prima Casă" arată că nu are rost să ne aşteptam la aşa ceva. Criza economică prin care trecem cere prudenţă şi responsabililtate, însă partidele de la putere au decis ca un an electoral este un an electoral şi că alegerile trebuie câştigate.
Şi, cum alegerile nu se câştigă singure, s-a născut programul "Prima Casă", prin care Guvernul încearcă să împuşte câţiva iepuri cu un singur foc. Pe de-o parte programul va ajuta, oarecum, antreprenorii muribunzi de pe piaţa imobiliară, va ajuta producătorii de materiale de construcţii, va ajuta băncile şi va prosti contribuabilii, care vor plăti pentru tot acest ajutor generos cu banii şi voturile lor. "Eşti suporter, suportă totul!"
Piatra de moară s-a născut la sat
Ca mai toţi cei care am trăit în Epoca de Aur, am auzit de nenumărate ori că "veşnicia s-a născut la sat", am ascultat, fără să doresc, destulă muzică populară ca să mi se aplece şi mi s-a predicat din ecranul alb-negru că satul este baza societăţii româneşti, sufletul poporului şi păstrătorul tradiţiilor. Din această epocă am ieşit cu un sentiment nu foarte plăcut faţă de sat şi de ţărani, sentiment care s-a atenuat pe măsură ce oraşele au devenit toxice pentru locuitorii lor.
Doamna Cultura nu mai şade aici
Însă, odată cu moartea Epocii de Aur, societatea românească a trecut printr-o serie de schimbări ale căror efecte distrug satele încet, dar sigur. În câteva zile de la sfârşitul lui decembrie 1989, satul a devenit împăratul fără haine atunci când intelectualii de la oraş au încetat să mai laude o cultură rurală care mai nu exista de multă vreme. În anii 50, Partidul Comunist Român a avut grijă să distrugă satul din punct de vedere cultural, economic şi politic şi, apoi, să creeze prin necromanţie un fel de cultură pervertită, menţinută în viaţă artificial prin ordinea internă impusă de PCR pentru a-i ţine sub control pe orăşeni.
La fel ca orăşeanul (ţăranul de mai ieri), ţăranul rămas în sat îşi ia astăzi cultura în principal prin intermediul televizorului, de la surse aflate la distanţă şi care nu au, în mare parte, legătură cu o realitate locală pe care nu doreşte nimeni să o vadă. Sub asaltul imaginilor cu orfani morţi de foame şi cu sate şi mahalale urbane scufundându-se în sărăcie, românul a preferat să închidă ochii şi să schimbe canalul. Cultura născută sau importată după 1989 este cultură urbană, de la rap-ul şi hip-hop-ul alienării din cartierele de blocuri şi până la emisiuni al căror format a fost transplantat din Spania sau Italia.
Meseria e un lanţ de fier
În Epoca de Aur, satul reprezenta rezervorul demografic al României. Era locul unde noi generaţii de tineri mai mult sau mai puţin educaţi se pregăteau să îşi ia în primire locurile în fabricile şi uzinele patriei şi să se mute în blocurile care sluţeau oraşele. Politica socială a PCR a impus o creştere rapidă şi continuă a populaţiei cu care economia artificială a comunismului nu prea avea ce să facă. Corecţia economică şi sărăcia de după 1989 au afectat satul mult mai mult decât oraşele, pentru că puţinele locuri de muncă existente au fost ocupate de orăşeni atât în sectorul privat, cât şi în sectorul de stat.
Se poate spune că satul a intrat în comă la finalul Epocii de Aur, deoarece nu mai exista un loc pentru el în noua paradigmă economică. Singurele lucruri pe care satul putea să le ofere erau mâncare şi oameni, iar deschiderea pieţei locale către importuri a distrus producătorii români (a căror simţ al profesionalismului şi calităţii lasă de dorit - o altă moştenire a Epocii de Aur). Şi, cum produsele agricole tindeau să fie principala sursă de venit a ţăranilor români, jumătate din populaţia ţării a devenit, în câţiva ani, aproape irelevantă din punct de vedere economic.
Ţărilor străine cât mai mulţi români
Visul aproape oricărui tânăr cu ceva aptitudini (şi chiar şi a celor fără aptitudini) esste să lase satul în urmă cu prima ocazie şi să facă o facultate la oraş pentru a-şi găsi un loc de muncă pe un scaun, undeva. Pentru că mediul rural nu are nici locurile de muncă şi nici veniturile care să le permită un anume stil de viaţă, tinerii care au fost în stare au plecat către oraşe, urmaţi de adulţii atraşi de salariile din Spania şi Italia. Lanţul generaţiilor s-a rupt în general în România după 1989, însă oraşele pot continua să crească o vreme pe seama exodului ţăranilor. Satele, în schimb, sunt condamnate, după cum se poate vedea în judeţe precum Hunedoara.
În momentul de faţă, satul românesc se află în plină epocă nouă, epocă în care rolul său este de a furniza pensiuni şi vile orăşenilor stresaţi de munca la birou. România rurală devine, astfel, un parc de distracţii pentru România urbană. Nu este de mirare că ţăranii preferă să întoarcă spatele orăşenilor şi să dea manelele mai tare. Din nefericire, nimeni nu pare să aibă vreo soluţie pentru această situaţie. Se poate spune că satul românesc se lasă purtat către viitor de forţe de dincolo de el, fără să reacţioneze, fără să îşi dea seama ce se întâmplă, fără să aibă vreun cuvânt de spus.
Concluzia inconcludentă
Abandonat în sărăcie, cu tineretul mai mult decât dornic să fugă la oraş sau în străinătate, satul este condamnat să rămână un cadavru umblător, nici pe deplin mort, dar nici capabil să trăiască. Politica de stat faţă de România rurală rămâne subvenţionarea ţăranilor pentru a împiedica probleme sociale şi promovarea formării de holding-uri sau grupuri în domeniul agriculturii, care pot asigura cantităţile cerute de supermarketuri. Centralizarea continuă să câştige teren şi să modifice realitatea rurală şi urbană în moduri pe care nimeni nu pare să le observe sau să pară dispus să le discute.
-----------------------
O soluţie:
De vreme ce mi s-a spus că nu este frumos să descriu problema fără a prezenta şi o soluţie, am să mă supun şi am să ofer o soluţie destul de simplă în principiu, însă destul de greu de pus în practică.
1. România rurală are nevoie, în primul rând, de bani. Din acest motiv cei care au rămas la sate trebuie ajutaţi să găsească pieţe de desfacere care să le permită să îşi câştige traiul din munca lor. Supermarket-urile nu sunt interesate să lucreze cu producătorii mici, motiv pentru care trebuie încurajată crearea de canale alternative.
Măcelăria sau aprozarul de la parterul blocului sunt exact locul de unde o mulţime de orăşeni, inclusiv eu, îşi cumpără carnea, legumele şi fructele. Carnea se poate lua şi de la supermarket, însă supermarketul e mai departe decât măcelăria. Legumele şi fructele de supermarket sunt groaznice aşa că sunt de-a dreptul bucuros că am un aprozar în apropiere.
Ţăranii şi meşteşugarii rămaşi la sate trebuie ajutaţi să înveţe cum să îşi administreze afacerile şi cum să îşi găsească singuri pieţe de desfacere. Orăşenii trebuie, în schimb, învăţaţi că există alternative la supermarketuri care se pot dovedi mai avantajoase. Ar fi interesant ca orăşenii să redescopere arta târguitului şi să înveţe puterea propriilor bani.
2. După găsirea pieţelor de desfacere, trebuie asigurată finanţarea. Ţăranii şi meşteşugarii existenţi şi cei care sunt interesaţi să îşi pornească o afacere la ţară, au nevoie de bani pentru a face acest lucru. De asemenea au nevoie de experţi care să îi înveţe cum să obţină banii oferiţi de Uniunea Europeană. Băncile ar trebui încurajate să ofere credite cu dobânzi suportabile, iar statul ar trebui să scadă taxele.
3. Trebuie încurajaţi cei care doresc să lase în urmă aglomeraţia, poluarea şi mâncătoria de la oraş pentru a se muta în locuri mai liniştite şi mai plăcute, unde pot să aibă propria lor casă şi propria lor afacere şi, în general, să fie stăpâni pe vieţile lor.
Cu multă grijă şi ceva noroc, fluxul de oameni de la sat către oraş poate fi încetinit şi, apoi, transformat într-un schimb de persoane care caută lucruri diferite. Eu, personal, am deja la activ o tentativă de mutare la ţară şi aş fi dispus să încerc din nou. Dar, la fel ca orice ţăran sau ca orice orăşean care vrea să se mute, îmi trebuie un mod de a-mi câştiga existenţa la ţară. De aici începe totul.
Rusia păstrează portiţa deschisă
O sursă din Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse a declarat că oferta Preşedintelui SUA de a impune sancţiuni mai dure Iranului în schimbul unor concesii în privinţa dimensiunilor arsenalelor nucleare ale SUA şi FR nu va fi acceptată şi că nu există nici un motiv pentru care aceste două puncte de discuţie între cele două puteri să fie legate între ele.
Preşedintele Obama a încercat o mutare interesantă prin care a promis FR o serie de concesii în cadrul unor negocieri (adică nu o semnătură pe un acord, ci, până una alta, doar nişte negocieri) în schimbul unui ajutor imediat împotriva Iranului. Însă ultimul lucru pe care FR îl doreşte în acest moment este ca Iranul să cadă în mâinile SUA şi să se trezească înconjurată de un lanţ de baze militare, aparţinând unei puteri ostile, care să se strângă încet-încet.