Despre partide
Teoretic, în sistemul democratic de guvernare, puterea stă în mâinile poporului, iar rolul partidelor este de a identifica şi promova persoane capabile de a administra banul public şi de a lua decizii care privesc modul de desfăşurare a vieţii politice, economice şi sociale a ţării. Practic, ştim cu toţii că acest lucru nu se întâmplă, deoarece partidele sunt interesate, în primul rând, de supravieţuirea şi bunăstarea proprie şi, în acest scop, vor promova candidaţi dispuşi să se ocupe de aceste lucruri. Aşa cum se poate vedea în fiecare zi, partidele sunt mai mult decât dispuse să încurajeze corupţia şi iresponsabilitatea diverşilor demnitari.
Este în interesul partidelor să limiteze dezbaterea subiectelor de interes public şi tragerea la răspundere a demnitarilor. Este în interesul partidelor să limiteze înţelegerea modului în care ţara este condusă. Este în interesul partidelor să limiteze participarea la vot prin încurajarea apatiei şi prin concentrarea eforturilor lor asupra părţii needucate, naive sau corupte a electoratului. Într-un cuvânt, este în interesul partidelor să limiteze sau să interzică accesul cetăţenilor la putere.
Spre ghinionul nostru, partidele deţin monopolul asupra vieţii politice din ţară, lucru care le permite să se constituie într-o a doua bază de putere, diferită de cetăţeni, dar mult mai puternică. Un ales trebuie să se supună judecăţii alegătorilor doar o dată la patru ani, însă are de a face cu partidul în fiecare zi. Mai mult, alegătorii pot fi prostiţi, cumpăraţi sau furaţi, însă e mult mai greu să faci aşa ceva partidului. Iar partidul are la dispoziţie mai multe metode decât masa cetăţenilor de a-şi ţine aleşii la respect sau de a neutraliza rebelii sau adversarii. Este de ajuns să ne aducem aminte de faptul că lucrările de modernizare a Bucureştiului au întârziat ani de zile deoarece un partid a decis să lupte cu toate forţele împotriva primarului oraşului.
Sursa puterii partidelor este exact monopolul lor asupra puterii politice. Cetăţenii pot să meargă de la un partid la altul, dar nu pot să evite sistemul pentru că nu există alternative. Monopolul este încurajat de stat şi de magnaţii din mediul de afaceri, care se pot ridica deasupra taxelor impuse de stat şi care preferă să discute direct cu reprezentanţii unui sistem centralizat, şi de liderii confederaţiilor sindicale, care îşi trag puterea din protecţia acordată de stat sistemului sindical. Sistemul de troc bani contra protecţie legislativă este cel în care se află acum România, iar rezultatul său este centralizarea puterii de decizie în mâinile unui grup restrâns de politicieni şi oameni de afaceri.
De asemenea, putem spune că este în interesul partidelor să blocheze orice încercare de reformă a vieţii politice, economice sau sociale. Reformele tind să introducă factori aleatori, lucru care deranjează pe cei ce preferă un sistem predictibil. Lor li se alătură magnaţii care şi-au creat averile în moduri nu foarte cinstite şi care preferă să aibă cât mai puţină competiţie. Mai mult, o mişcare de reformă încununată de succes într-un anumit domeniu poate da cetăţenilor ideea de a extinde reforma şi către alte domenii. Iar mişcările de reformă tind să atragă exact genul de oameni pe care partidele îl evită: oameni inteligenţi şi entuziaşti, care nu sunt interesaţi de păstrarea în viaţă a unui sistem corupt.
Astfel, este în interesul oamenilor corupţi şi nu foarte competenţi, care ajung să populeze partidele, să promoveze oameni la fel de corupţi şi de incompetenţi, dar care au în comun acelaşi lucru: înţeleg sistemul şi se pricep să îl facă să meargă.
Goldman Sachs şi mafia rusească – viaţa bate filmul
Ştirea publicată acum câteva zile cu privire la arestarea unui emigrant rus din New Jersey pentru furtul unui soft aparţinând băncii Goldman Sachs a făcut deja deliciul ziarelor, televiziunilor şi blogurilor financiare. Şi, pentru ca furtul unui soft de la una dintre cele mai mari bănci ale lumii nu este de ajuns de complicat, povestea a început să se ramifice.
Pe scurt, un anume Sergey Aleynikov a fost angajat de către Goldman Sachs, în 2007, pe un post oarecum misterios. FBI l-a descris pe Aleynikov ca fiind un programator. Aleynikov s-a descris pe el însuşi, pe sit-ul LinkedIn, ca "VP, Equity Strategy at Goldman Sachs". Vice-Preşedinte sună cu totul diferit de programator, nu? Însă relaţia dintre angajator şi angajat, oricare ar fi fost postul său, s-a dovedit de scurtă durată pentru că Aleynikov a părăsit firma în luna iunie a anului curent.
În seara zilei de 3 iulie, Aleynikov a fost arestat de către agenţii FBI pe aeroportul din Newark, New Jersey, sub acuzaţia de furt de secrete comerciale (theft of trade secrets). Secretele comerciale furate de Aleynikov constau în 32 MB de cod care face parte din platforma automată de tranzacţionare pe care Goldman Sachs o foloseşte pe burse din toată lumea. Platforma respectivă se ocupă, în principal, cu tranzacţii foarte rapide cu acţiuni şi mărfuri, care permite băncii să îşi depăşească competitorii şi să raporteze cel mai mare număr de tranzacţii de pe NYSE.
La începutul lui iunie, Aleynikov a upload-at codul pe un server din Germania, unde se află şi acum, din câte se pare. Spre oroarea Goldman Sachs, nu se ştie câte persoane au avut acces la acest cod până acum (alte bănci americane? alte bănci străine? mafia rusească?). Şi nici cât au plătit pentru el.
Un amănunt interesant îl constituie declaraţia procurorului federal Joseph Facciponti, făcută în cadrul audierii pentru stabilirea cauţiunii lui Aleynikov. Conform lui Facciponti, Goldman Sachs consideră că softul poate fi folosit pentru a manipula pieţe într-un mod incorect (manipulate markets in an unfair way), ceea ridică întrebările: a folosit Goldman Sachs softul în acest sens? cât de des? câţi bani a făcut din asemenea tranzacţii?
Dar, acesta este doar începutul pentru că se pare că Internetul rezervă şi alte surprize pe care cineva le-a publicat pe un forum:
Despicând firul lui Aleynikov, putem obţine o imagine fascinantă a modului în care Estul s-a mutat în Vest - şi, în special, modul în care crima organizată din fosta Uniune Sovietică a intrat pe Coasta de Est a Statelor Unite.
Puţinele informaţii pe care le avem despre Vicepreşedintele Goldman Sachs arestat pentru descărcarea de secrete comerciale deschide o fereastră către o comunitate care nu s-a obişnuit încă cu realitatea americană. Trecând prin cei 19 ani petrecuţi de Serge[y] Aleynikov în Statele Unite, dăm peste un grup de personaje desprinse dintr-un thriller - care include de toate, de la încălcarea drepturilor intelectuale, incendiere, piraterie software, atacuri cu bombă, folosirea ilegală a mărcilor comerciale, spălare de bani şi până la reţelele de transport care constituie baza mafiei Est Europene - şi crime.
_____
În CV-ul său pe de LinkedIn, Serge Aleyinkov a publicat următoarele date despre el însuşi:
President, Sr. Technical Director
Orbit Communications & Networking Dimension
(Privately Held; 1-10 employees; Computer Software industry)
September 1996 — November 1998 (2 years 3 months)Responsible for Software Engineering, Technical Analysis, Planning, and Implementation. The company specialized in telecommunications consulting services for small and mid-size businesses.
Networking Dimension Corporation şi Sergey Aleynikov sunt numiţi ca inculpaţi într-un proces intentat, în noiembrie 1997, de către Califon Productions, Inc. şi Hilltop New Media, Inc. pentru "trademark infringement".
Califon, care face afaceri sub denumirea Merv Griffin Productions, a intentat procesul din cauza unui joc on-line găzduit la adresa www.fortune-wheel.com, unde jucătorii erau invitaţi să:
Învârte Roata, rezolvă puzzle-ul şi CÂŞTIGĂ până la 20.000 de dolari. Un joc distractiv cu trei niveluri pentru toţi jucătorii, de la începători, la avansaţi. JOACĂ & CÂŞTIGĂ!
Deloc surprinzător, Califon considera că jocul "Fortune Wheel" al Network Dimensions, care era o copie pirat a jocului de ghicit litere cu o roată mare, plină cu premii în bani, era mult prea asemănător cu "Wheel of Fortune", jocul celor de la Merv Griffin, al cărui gazdă este Pat Sajak.
Evident, cei de la Merv Griffin nu au fost impresionaţi de declaraţia care apărea sub banner:
The Fortune Wheel is an Internet gaming application designed by Networking Dimension Corporation.
The Wheel of Fortune is a registered trademark of Califon Productions Inc. Califon Productions, Columbia Tristar Television, Sony, SEGA nor any other producer of similar games in no way endorse or are affiliated with The Fortune Wheel. All other trademarks are the sole property of their respective owners.
No one under the age of 18 years is permitted to wager at The Fortune Wheel. For those under 18 years of age and those in jurisdictions where Internet gaming is illegal, we have provided a FREE GAME version of the game that can be played for fun and leisure.
Declaraţia a apărut în mai, 1997, cam în jurul datei la care avocaţii Califon şi Columbia Tri-Star Interactive au cerut ca Networking Dimensions şi partenerii săi să înceteze operaţiunile online ale "Fortune Wheel". Jocul a continuat să funcţioneze până în luna august a acelui an, când compania care găzduia domeniul a închis www.fortune-wheel.com în urma plângerilor repetate înaintate de Califon şi Columbina Tri-Star Interactive.
conform http://www.pitch.com/2000-09-07/news/a-bootleg-fortune/
Trei zile mai târziu, conform documentelor depuse la tribunal, Network Dimensions a mutat sit-ul la un alt ISP; două luni mai târziu, compania a înregistrat un al doilea domeniu şi a mutat jocul acolo. În luna noiembrie, 1997, ISP-ul a închis ambele sit-uri.
Temându-se că Networking Dimensions va încerca să lanseze din nou jocul, în altă locaţie, Califon şi Columbia Tri-Star Interactive au intentat proces la "U.S. District Court for the Central District of California". Inculpaţii nu au făcut nici un efort să se apere, nu au apărut la proces şi, în ianuarie, 1998, li s-a interzis să continue încălcarea drepturilor Wheel of Fortune.
Din câte se pare, Networking Dimensions Corporation şi-a încetat activitatea în prima parte a anului 1998, deşi, în CV-ul său, Aleynikov susţine că a fost preşedinte al firmei până în noiembrie, 1998, cu o lună înainte de a fi angajat de către IDT Corp., ca "principal systems architect and hands-on R&D team lead", responsabile pentru dezvoltarea unui sistem care administra "over 40M transactions per day and processing over one billion dollars in annual revenues."
Ceea ce duce la întrebarea: care parte a muncii sale la Networking Dimensions Corporation i-a făcut pe cei de la IDT să creadă că Aleynikov este o alegere bună?
_____
Ceilalţi inculpaţi, în afară de Aleynikov, în procesul intentat de Califon au fost:
- Networking Dimension Corporation,
- CIS Development Foundation Inc.,
- Leonid Ivanutenko,
- şi Vadim Resyev, cunoscut şi sub numele de Vadim Arefiev.
Dacă numele "Arefiev" vă sună familiar, este din cauză că Nina Arefiev a fost designer-ul unor sit-uri web listate într-un "post" precedent şi care aveau legătură cu valorile mobiliare şi sectorul financiar.
CIS Development Foundation, unul dintre inculpaţi, solicită "donaţii non-monetare" pentru fosta Uniune Sovietică, declarând că a trimis "peste 22 milioane de dolari în ajutor umanitar către Rusia, Ucraina, Belarus, Lituania, Estonia şi Georgia, în anul 1998."
Citaţiile pentru procesul "Fortune of Wheel" al CIS Dev Fund Inc. pe 20 noiembrie, 1997, au fost înmânate lui Sergey Aleynikov şi Alex Bondarev (licenţiat, specialist în metalurgie pentru avioane şi a rachete; Fondator, Preşedinte al Consiliului de Directori şi Director Executiv al CIS DF), împreună, la 1075 Edward St., Rm. 204, Linden, New Jersey.
Aceasta este adresa care apare pe actele companiei Orbit Communications, aparţinând lui Aleynikov, şi a unei companii de transport marfă, denumită Express Shipping Service Ltd., controlată de către Leonid Ivanutenko, Michael Dyakovetsky şi Boris Varshavsky - "Russian immigrants in the process of obtaining U.S. citizenship" (in 2000). Ivanutenko şi Bondarev erau doi dintre fondatorii Networking Dimensions Corporation, în timp ce Express Shipping Service Ltd. oferea "spaţiu de depozitare şi servicii de transport al materialelor donate" pentru CIS DF.
Nu este clar dacă şansele lui Ivanutenko de a obţine cetăţenia au fost influenţate pozitiv de către descoperirea, în cursul unei investigaţii a operaţiunilor mafiei ruseşti de spălare de bani prin Bank of New York, a transportului prin contrabandă a milioane de litri de alcool american în Europa de Est, sub numele de lichid de ştergere a parbrizului, apă de toaletă, apă de gură şi solvent pentru curăţare, pentru a evita plata taxelor.
Procurorii au afirmat că Express Shipping Services Ltd. este "cumpărătorul şi exportatorul unei mari părţi a alcoolului de contrabandă", adică 4,8 milioane de galoane de alcool, puritate 96%, cât pentru 46 milioane de litri de vodcă, cu o valoare la vânzare, în Moscova, de 115 milioane dolari, ceea ce i-a adus lui Ivanutenko între 40 şi 80 de milioane de dolari, deşi "introducerea de alcool în ţări străine, prin contrabandă, nu reprezintă o încălcare ca legilor SUA." Autorităţile ruse estimau, la acea dată, că peste 25% din piaţa alcoolului din Rusia era controlată de către crima organizată. Conform vinexpo, 146 milioane de lăzi de vodcă de 9 litri au fost produse în Rusia în 2007, dar consumul era estimat la 247 milioane de lăzi, ceea ce a făcut IWR să tragă concluzia că alcoolul ilegal reprezintă peste 30% din piaţă. Moscow Times anunţa în 2009 că vânzările ilegale de vodcă pot atinge jumătate din vânzările de alcool la nivel naţional.
Conform "Daily Russian American Newspaper on the Web" Новое русское слово, Ivanutenko, de la Express Shipping Services, a fost acuzat şi de aranjarea incendierii depozitelor firmei Express Shipping Services Ltd., din Brooklyn, un competitor care purta acelaşi nume cu firma din New Jersey (compania din Brooklyn a fost dizolvată pentru probleme legate de taxe şi redeschisă în luna februarie a acestui an).
Focul nu a fost pus, iar potenţialul incendiator, Vitaly Ivanytsky (a cărui poreclă era, se pare, "Pompierul"), este acum în închisoare datorită implicării sale în uciderea, în 1992, a lui Boris Roitman, suspectat de cooperare cu poliţia, conform mărturiei unui membru al găştii Abramov.
"Pompierul" şi inculpatul Marat Krivoi, (fostul) ginere al mafiotului Boris Nayfeld, au fost găsiţi vinovaţi de omucidere. Krivoi l-a atras pe Roitman către tufişul unde Pyotr Sarkisov, "informator federal de origine ucraineană", se ascundea cu o puşcă, în timp ce Ivanystky stătea de şase. Mărturia lui Sarkisov şi cea a unui al fost membru al "brigăzii" privind uciderea boxerului rus Sergei Kobozev, le-au adus lui Krivoi şi Ivanytsky câte două condamnări la 25 de ani de căciulă. Ivanystsky le va face comasate, Krivoi - consecutive.
____
Există o notă curioasă în această poveste. Nina Arafiev, web designer, este creatoarea design-ului original al sit-ului web al "Russian Orthodox Church of New Martyrs and Confessors". [Biserica ortodoxă rusă a noilor martiri şi spoveditori]
Părintele George Kallaur a fost unul dintre preoţii acestei biserici, precum şi Preşedinte al Consiliului Director, Director pentru Relaţiile cu Publicul şi/sau Sfătuitor Spiritual (depinde de pagina web) al CSI DF în perioada de glorie a pirateriei software şi contrabandei cu alcool.
(mii de mulţumiri lui Yeremya pentru acest lung, dar interesant post)
Aliaţii europeni evită campania din Afganistan
Relaţiile dintre SUA şi aliaţii săi europeni din cadrul NATO continuă să rămână proaste atunci când vine vorba de campaniile din Afganistan şi Irak. Membrii europeni ai alianţei au anunţat la summit-ul din 4 aprilie, de la Strasbourg, că îşi vor suplimenta contingentele cu 5.000 de soldaţi, însă aceştia par să se fi pierdut pe drum.
Eforturile Secretarului Apărării Robert Gates de a-i convinge pe europeni de necesitatea trimiterii de noi trupe s-au lovit de scuze şi amânări, lucru care a forţat autorităţile SUA să trimită 21.000 de soldaţi în Afganistan, în loc de cei 17.000 prevăzuţi la începutul acestui an.
Mai mult, conform declaraţiilor generalului John Craddock, SUA nu pare să poată să conteze nici pe trupele afgane, având în vedere ca cei 4.000 de puşcaşi marini care conduc noua ofensivă SUA în sudul Afganistanului sunt însoţiţi de doar 650 de soldaţi şi poliţişti afgani.
Robert McNamara…
Robert Strange McNamara, Secretar al Apărării în administraţiile lui J. F. Kennedy şi L. B. Johnson, a murit în casa sa din Washington, la vârsta de 93 de ani. McNamara a fost arhitectul nu foarte strălucit al conflictului din Vietnam, care a dus la moartea a 58.000 de soldaţi ai SUA, plus milioane de vietnamezi, thailandezi şi laoţieni.
Biden trage Iranul de urechi
După eşecul (temporar?) a ceea ce părea a fi folosirea opţiunii diplomatice în dialogul public dintre SUA şi Iran, administraţia de la Washington a decis să trimită un mesaj nou în direcţia Teheranului. Joe Biden, Vicepreşedinte al SUA, a declarat presei că SUA nu are cum să oprească Israelul, dacă acesta decide să lanseze un atac aerian în scopul distrugerii programului nuclear iranian.
Declaraţia lui Biden este o minciună şi toată lumea ştie acest lucru. SUA are la dispoziţie diverse metode de a obliga Israelul să îi respecte dorinţele şi poate împiedica oricând un atac împotriva Iranului, însă mesajul lui Biden este că s-ar putea ca SUA să nu dorească acest lucru. Mai mult, o sursă din Mossad a declarat pentru Sunday Times că Arabia Saudită o să permită avioanelor israeliene de atac să îi survoleze teritoriul pentru a ajunge deasupra Iranului, un alt mesaj al cărui scop este să amintească Iranului de faptul că puterea sunnită din Arabia Saudită nu ar protesta în cazul în care competitorii şiiţi din Iran ar păţi ceva.
Numai că este posibil ca mesajul prin care Biden încearcă să indice Iranului că nu este o idee bună să refuze creanga de măslin întinsă de la Casa Albă să nu aibă efectul scontat deoarece Iranul are alţi prieteni cu care să se joace. Acest lucru este lesne de observat din graba cu care Preşedintele Ahmadinejad a lăsat protestele de acasă pe mâna conducătorilor facţiunii sale şi a zburat la întrunirea SCO pentru a discuta cu Medvedev şi Jintao.
Sub presiunea SUA, Iranul a devenit un satelit al puterilor estice. Rusia îi furnizează armament şi tehnologie nucleară, iar China îi toarnă în buzunare miliarde de dolari pentru petrolul şi gazele sale naturale. Motiv pentru care Ahmadinejad îşi permite să dea cu tifla Marelui Satan în public. Cu toate acestea, mesajul lui Biden ar trebui să îi neliniştească puţin pe jucătorii de şah din Teheran, deoarece SUA semnalează faptul că, deşi nu îşi permite, în acest moment, un atac direct asupra Iranului, are şi ea un satelit de ale cărui acţiuni nu poate fi făcută neapărat răspunzătoare.
Rămâne de văzut dacă discursul indirect al lui Biden şi ameninţările voalate ale Israelului o să aibă vreun efect asupra Iranului, Rusiei şi Chinei.