Joe Cassano, A.I.G. şi criza financiară
Revista Vanity Fair a publicat în numărul său din August o investigaţie efectuată de către reporterul Michael Lewis cu privire la colapsul companiei de asigurări A.I.G. acum un an şi la cauzele acestui colaps. Principalele cauze prezentate de Lewis sunt lăcomia, ignoranţa, vanitatea şi un anume Joseph Cassano, fostul director al diviziei de produse financiare a A.I.G., care pare să întrunească un cumul de cauze.
Nu-i aşa că sunt lacom?
Practic, divizia A.I.G. F.P. a fost creată în 1987 şi s-a distins prin dezvoltarea şi tranzacţionarea de produse financiare din ce în ce mai exotice. În acest context, termenul "exotic" denotă un tip de produs financiar complex, al cărui scop este să producă profit pe termen scurt şi dezastre pe termen lung. Un exemplu în acest sens este:
Once upon a time Chrysler issued a bond through Morgan Stanley, and the only people who wound up with credit risk were the investors who had bought the Chrysler bond. Now Chrysler might sell its bonds and simultaneously enter into a 10-year interest-rate-swap transaction with Morgan Stanley—and just like that Chrysler and Morgan Stanley were exposed to each other. If Chrysler went bankrupt, its bondholders obviously lost; depending on the nature of the swap and the movement of interest rates, Morgan Stanley might lose, too. If Morgan Stanley went bust, Chrysler along with anyone else who had done interest-rate swaps with Morgan Stanley stood to suffer. Financial risk had been created, out of thin air, and it begged to be either honestly accounted for or disguised.
Pacea de la Kuciuk Kainargi şi frontiera României
Plimbându-mă pe Internet, am dat peste un blog care se intitulează "blog ideologic". Omul din spatele blogului se numeşte Titus Filipaş şi are o serie de articole interesante, între care se disting cele cu privire la Capitulaţiunea de la 1740 şi la pacea de la Kuciuk Kainargi, din 1774. Mărturisesc că nu am mai auzit până acum de Capitulaţiunea de la 1740, semnată de către Imperiul Otoman şi o tură de ţări, între care cea mai importantă era Franţa, şi nici de pacea de la Kuciuk Kainargi (Küçük Kaynarca).
Vechea frontieră a principatului moldovenesc pe rîul Bug era garantată prin Capitulaţiunea de la 1740, semnată de Imperiul Otoman şi de Franţa. Pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774 anulează durabil Capitulaţiunea de la 1740, în favoarea Rusiei. În cel de al doilea război mondial, Anglia şi America revalidează pentru România Capitulaţiunea de la 1740.
Pe scurt, domnul Filipaş susţine că prin respectiva Capitulaţiune Înalta Poartă şi Franţa garantau graniţa Principatului Moldovei nu pe Nistru, ci pe râul... Bug. Mie mi se părea că noi, românii, nu prea suntem în stare să ne descurcăm bine cu ţara pe care o avem acum. În fine, citiţi pe răspunderea voastră.
Cursul râului Bug în Ucraina