Shit happens and it will cost you
Am impresia că atunci când dumnezeu i-a zis miticului Avram să îşi omoare copilul pentru gloria divină, Avram a dat din umeri şi a purces la îndeplinirea poruncii gândindu-se că sistemul e sistem şi că doar ascultarea oarbă a celui de la vârf, de la care vine tot binele şi tot răul, dă roade pe termen lung. Asta e o atitudine înţeleaptă din partea unui om pentru care un fiu în plus sau în minus nu se compară cu prestigiul de a fi primul patriarh al tribului de ciobani aleşi de unica fiinţă mitică adevărată ca să fie poporul ales. Merită ţinut minte că cuvântul cioban a fost sinonim cu hoţ vreme de multe secole.
Dar atitudinea lui Avram s-a păstrat mai mult sau mai puţin intactă de-a lungul timpului, pe măsură ce oamenii au inventat alte sisteme şi au modelat societăţile lor în alte forme. Dacă minoritatea care impune forma are destulă forţă pe care să se bazeze, o mare parte a societăţii respective va ajunge până la urmă la concluzia că se poate schimba după sistem, oricât de absurd este sistemul.
Însă orice sistem are preţul său, pe care cea mai mare parte a societăţii îl plăteşte cu vârf şi îndesat. Preţul comunismului s-a măsurat în banii pe care nu i-am avut, în prosperitatea de care nu am avut parte, în mâncarea proastă pe care a trebui să o îndurăm. Preţul capitalismului se măsoară în principiile aruncate la coş, în dispariţia valorii ideilor, lucrurilor şi persoanelor şi înlocuirea lor cu preţuri. Iar marea masă a societăţii este gata din nou să îl plătească, la fel ca amicul Avram. Fără să se întrebe de ce.