Prezenţa la vot – cam 50%
Rezultatele parţiale (ora 14.00) arată o prezenţă la vot de 8,5 milioane de alegători, dintr-un total de 16 milioane. Un pic peste 50%. Având în vedere frauda electorală, votatul cu autobuzul şi trecerea pe liste a morţilor, eu zic că prezenţa la vot a fost de sub 50%. Dincolo de ciorovăielile dintre candidaţi, prezenţa la vot şi rezultatul referendumului constituie mesajul pe care electoratul îl transmite celor de la putere.
Realitatea dură a crizei economice
Răspunsul studenţilor austrieci la decizia de majorare a taxelor de studiu. luată în octombrie de către conducerile universităţilor:
***
Răspunsul studenţilor americani de la UCLA la decizia de majorare a taxelor de studiu, luată acum câteva zile:
Feels like 1968!
Herman van Rompuy sprintează pe turnantă
Liderii statelor membre ale Uniunii Europene se vor întâlni astă seară la Bruxelles pentru a alege primul Preşedinte al Uniunii şi primul Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe. Începând cu momentul în care adoptarea Tratatului de la Lisabona de către toate ţările membre ale Uniunii a devenit o posibilitate reală, Marea Britanie a depus eforturi susţinute pentru a obţine acest post pentru fostul Prim Ministru, Tony Blair. Însă se pare că ambiţiile lui Blair şi ale Marii Britanii vor trebui să mai aştepte puţin.
Herman van Rompuy
Acum câteva ore, lupta se dădea între Blair, candidatul Marii Britanii, şi Herman van Rompuy, Primul Ministru belgian, care era sprijinit de Germania şi Franţa. Pe la ora 20.00, BBC a anunţat că Tony Blair s-a retras din cursă, ceea ce probabil înseamnă că Blair nu a obţinut sprijinul necesar pentru a câştiga şi a preferat să se retragă decât să piardă. Grupul Franco-German pare să fi câştigat runda asta.
Pentru postul de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe se vehiculează numele Baronesei Catherine Ashton, actual Comisar UE pentru Comerţ. Conform estimărilor iniţiale, postul de preşedinte urma să fie adjudecat de un reprezentant al uneia dintre ţările mari, iar cel de ÎRAE urma să fie acordat unui politician dintr-o ţară mică. Însă posibila victorie a lui van Rompuy ar putea schimba aceste calcule.
Sunt curios dacă van Rompuy o să aplice în UE acelaşi program pe care îl doreşte pentru Belgia: reducerea deficitelor prin majorarea taxelor plătite de companiile din domeniile financiar şi energie.
Mâine o să ştim mai multe.
EDIT: Şi iată că negocierile s-au terminat de astă seară. Van Rompuy şi Ashton au fost aleşi.
Nu mă duc la vot
Ca să fim înţeleşi de pe acum: eu nu mă duc la vot week-end-ul ăsta. Mai mult de atât, sfătuiesc orice cititor să nu se ducă la vot. Înainte să apuce pe cineva avântul datoriei patriotice şi să îmi explice că trebuie să mă duc să îmi fac datoria de cetăţean, aş vrea să ofer câteva motive.
1 - Votul meu nu contează. Vorbim de un vot din 20 milioane de cetăţeni. Ce influenţă poate să aibă? Eu zic că neglijabilă. Partea cu „votul tău contează” este mai curând o mulţime fuzzy. Nu poţi să ştii exact momentul în care numărul persoanelor care, ca mine, refuză să voteze (sau scrie cuvinte urâte pe buletinul de vot) începe să conteze. De asemenea, nu poţi să ştii exact când devenim irelevanţi.
2 - Votul meu tot nu contează. Mulţumită sistemelor magice de votare, este posibil ca votul meu să ajungă nu la cine vreau eu, ci la cine trebuie. De asemenea, fraudarea alegerilor, sportul preferat al tuturor partidelor, va asigura irelevanţa votului meu. Aşa cum spunea un forumist din S.U.A., „Chicago is the city where the dead vote early and often.”
3 - Votul meu ajută duşmanul. Părerea mea este că lupta pentru reformă purtată dinăuntrul sistemului este o greşeală. Cine doreşte să schimbe sistemul ar face mai bine să nu voteze şi să îşi sfătuiască prietenii şi rudele să nu o facă nici ei. În momentul în care participi la alegerile sistemului, eşti parte din sistem. Eşti responsabil pentru acţiunile aleşilor pe care i-ai votat. Dacă fură sau mint... este, în parte, vina ta.
4 - Nu am cu cine vota. Băsescu este un om periculos, care a transformat politica română într-o bătălie a personalităţilor. Un manihean care propovăduieşte o viziune binară de tipul „eu sunt bun, cei care mi se opun sunt răi”. Geoană pare un om slab, un intrigant de partid care nu are iniţiativă şi nu pare în stare să conducă. Antonescu este un necunoscut (pentru mine) cu o expresie arogantă şi o manieră ironică. Presupun că are şi calităţile necesare pe care să îşi bazeze ironia, dar, până una-alta, eu nu le cunosc. Oprescu nu are ce căuta să conducă nimic, în afara unei echipe de medici într-o sală de operaţii.
Clasa de mijloc a Estului nu merge pe jos
Continuând să trăiască după ritmurile proprii, societăţile din Est urmează, cu întârziere, calea bătută de cele din Europa de Vest. Trăsătura distinctivă a clasei de mijloc est europene este acum posesia unei maşini. De la două maşini în sus se cheamă că avem de a face deja cu pătura de sus a clasei de mijloc. De la maşină la mâna a doua în jos, ne ciocnim de codaşii clasei de mijloc.
Călătorul în Europa de Vest observă repede noua trăsătură distinctivă a clasei de mijloc cu tradiţie. Maşina stă acasă în garaj atunci când nu e nevoie neapărată de ea, iar locul ei este luat de bicicletă sau chiar mers pe jos. Spre deosebire de noul trend, care are nişte ecouri slabe pe la noi, esticii preferă să gâtuie oraşele lor mici cu din ce în ce mai multe maşini. The flashier and bigger, the better.
Recent, un grup de analişti serioşi aduşi din Europa de Centrală sau de Vest de către o firmă de asigurări au constatat cu tristeţe că românii sunt dispuşi să plătească 500 de euro pe lună rată la maşină decât să îşi facă asigurări de sănătate. Dar, de vreme ce capitalismul nu este lezat serios de preferinţele românilor de a da bani producătorilor de maşini şi nu învârtitorilor de hârtii, eu zic că îi putem ignora.