Sarmale, cârnaţi şi politică
Mai sunt câteva ore şi un an de criză şi îngrijorare se va termina în aburul sarmalelor şi clinchetul paharelor de vin. Şi dacă tot am mâncat şi am băut, este momentul să mă aşez mai bine în fotoliu, cu o expresie mulţumită pe figură, şi să mă gândesc la anul care vine şi la ce se poate întâmpla pe scena internaţională. Acesta este hobby-ul căruia nu îi poate rezista nici un analist amator (de senzaţii de putere nemărginită); e un fel de şah, dar mult mai interesant pentru că piesele sunt lideri, mase, rute strategice, armate, partide, porturi, oraşe, fabrici, flote şi diverse alte chestii importante.
Evident, nu am nici cea mai vagă idee ce se va întâmpla anul viitor, dar asta nu mă poate împiedica să îmi dau cu părerea.
- Afganistan: de departe cel mai simplu subiect internaţional la ora actuală deoarece nu cunosc vreun motiv care să mă facă să cred că situaţia din această ţară se va schimba radical anul viitor. Trupele N.A.T.O. şi Talibanii/al-Qaeda vor continua să se caftească fără rezultat.
- Pakistan: (lucrurile se complică) aici treaba e mai dificilă. Pakistanul este o ţară în curs de dezintegrare, care este înconjurată de ţări care nu vor să o vadă dezintegrându-se. Mai exact, China, India şi S.U.A. doresc o dezintegrare controlată prin care să capete/păstreze puterea în Pakistan.
- China: autorităţile chineze vor continua să mintă în statisticile oficiale, dar este posibil ca criza economică să pună capăt creşterii economiei ţării. Dacă economia mondială nu îşi revine repede, China va deveni scena unei curse de viteză între măsurile guvernamentale şi răbufnirile tensiunilor sociale. O să fie interesant de văzut cine o să ajungă primul la finish. Programul de extindere strategică şi export al problemelor interne va continua.
- Rusia: declinul continuă. Forţa centrifugă o să îşi spună cuvântul din ce în ce mai tare. Noi confruntări în Caucaz.
- S.U.A.: şomaj, inflaţie şi o ploaie de minciuni. The Gov't va continua să stimuleze economia şi să protejeze băncile mari de efectele lăcomiei lor. Războiul, pâinea şi circul vor continua as scheduled.
- Uniunea Europeană: sistemul bancar european va continua să fie o sursă de amuzament şi disperare. Depinde din ce parte priveşti.
Did I miss anything?
Here we go again
Focul loviturii de stat din Iran nu s-a stins încă. Opoziţia (adică aceeaşi islamişti, dar mai dornici să facă afaceri cu Vestul) a profitat de ocazia oferită de înmormântarea Ayatollahului Hossein Ali Muntazeri, unul dintre ctitorii Revoluţiei Iraniene din 1979, pentru a îşi scoate suporterii în stradă. În Teheran au avut loc ciocniri între protestatarii şi poliţie, câteva zeci de mii de oameni au demonstrat în Qom, iar site-urile opoziţiei susţin că au avut loc ciocniri şi în oraşul Tabriz (nord-vestul Iranului) şi că 4 oameni au fost împuşcaţi de forţele de ordine.
Tot surse din rândurile opoziţiei (caveat emptor) susţin că un nepot al liderului reformist (Iran-style) Mousavi a fost împuşcat de poliţie în timpul protestelor din Teheran. Rămâne de văzut dacă acest efort se va transforma în ceva mai mult decât seria trecută de proteste şi bătăi cu poliţia.
Crăciun Fericit!
Deşi ştiu că Iisus nu s-a născut pe 25 decembrie şi în nici un caz pentru a promova vânzările de produse de larg consum, urez cititorilor acestui blog Crăciun Fericit. Mai jos am inserat o imagine a unui simbol care nu are legătură cu creştinismul.
Simbol păgân
Sol Invictus fericit.
Mai multă birocraţie este întotdeauna binevenită
If you see this sign, run!
Primul Ministru al Regatului Unit, Gordon Brown, a anunţat soluţia sa pentru rezolvarea problemelor cauzate de încălzirea globală şi, eventual, a încălzirii globale însăşi: înfiinţarea unei organizaţii internaţionale al cărei scop să fie administrarea resurselor planete în vederea protejării mediului sau, cel puţin, asta înţeleg eu din expresia „environmental stewardship” (o nouă expresie al cărei scop este mai curând să ascundă decât să explice). De asemenea, Brown consideră că sistemul O.N.U. de luare a deciziilor pe baza consensului unanim este depăşit şi trebuie să dispară.
Brown s-a declarat frustrat de lipsa unei organizaţii care să se ocupe exclusiv de ... environmental stewardship şi de faptul că întâlnirea de la Copenhaga s-a poticnit în disensiuni ireconciliabile între poziţiile participanţilor deoarece nu există un mecanism de rezolvare a acestor situaţii. De fapt, ceea ce l-a iritat cel mai tare pe Brown a fost faptul că întâlnirea de la Copenhaga a degenerat într-un haos general şi într-o serie de certuri între ţările sărace şi cele bogate, încheindu-se cu semnarea unui acord de către reprezentanţii S.U.A., Chinei, Indiei, Braziliei şi Africii de Sud, la negocierea cărui acord Brown nu a fost invitat.
Dominoul austriac
Sistemul bancar austriac a început să suporte consecinţele extinderii rapide şi nu foarte bine gândite din epoca creditului ieftin. Ţara care a dorit să devină o putere financiară regională acţionând ca un dirijor de capital către Europa de Est se vede acum nevoită să recurgă la măsuri extreme.
Banca Hypo Alpe Adria a fost cumpărată de către statul austriac, în data de 14 decembrie, pentru 3 euro. Tranzacţia a semănat foarte bine cu privatizările pe un euro făcute în România, doar că aici vorbim de o naţionalizare. Evident, cei 3 euro nu acoperă datoriile băncii, aşa că guvernul federal, autorităţile din regiunea Carinthia, banca germană Bayern LB, compania de asigurări Grazer Wecheselseitige, o serie de bănci austriece şi Banca Centrală Europeană vor pompa 4,5 miliarde de euro în HAA.
La doar câteva ore după naţionalizarea HAA, presa austriacă a anunţat că autorităţile bancare austriece, FMA, Fimbag şi OeNB, au pus sub supraveghere banca numărul 4 din ţară, Oesterreichische Volksbanken AG (OeVAG). Banca a primit un împrumut în valoare 1 miliard de euro de la guvern la începutul acestui an şi se pare că nu va putea să plătească contravaloarea dobânzii de 9.3%. În 2010, OeVAG va încerca să facă rost de 400 de milioane de euro printr-o majorare de capital, însă va fi interesant de văzut dacă vor putea găsi investitori dornici să le dea banii.
Evident, după ce două bănci mai mici s-au dovedit a nu fi în stare să scape de problemele financiare, se pune întrebarea în ce stare sunt de fapt Erste Bank şi Raiffeisen. Şi cam cât va costa să fie salvate şi ele.