Mâncare şi bani
Sistemul economic actual ne-a adus într-o situaţie care ar fi şi interesant de studiat şi amuzantă dacă nu ar fi neplăcută. Agricultura, adică acea activitate prin care o persoană sau o societate îşi creşte de mâncarea de care are nevoie, nu este profitabilă. Zeci de milioane de euro sunt plătite agricultorilor în fiecare an sub formă de subvenţii pentru că, suntem informaţi, agricultorii români nu pot supravieţui fără ele. Păi, de ce?
Soluţia poate fi chiar aici
Răspunsul pare destul de simplu. Între agricultură, politică şi sistemul economic actual există o incompatibilitate fundamentală. Dacă agricultorii ar cere pe produsele preţurile de care au nevoie pentru ca activitatea lor să devină profitabilă, dieta majorităţii românilor ar suferi o modificare bruscă şi drastică (evident, nu iau în calcul aici posibilitatea importurilor). Din motive legate de politică şi de supravieţuirea fizică, nici un guvern nu poate permite acest lucru, motiv pentru care agricultorilor li se dau bani de la buget, adică sunt menţinuţi deliberat într-o stare de neprofitabilitate.
Autorităţile, atât cele române, cât şi cele europene, spun că agricultura nu este profitabilă pentru că România nu are ferme mari care să producă mult şi ieftin şi să poată negocia preţuri mai mici pentru diverse produse necesare agriculturii (carburant, îngrăşământ, pesticide). Din nefericire, tocmai aceste produse sunt unul dintre motivele pentru care agricultura nu este profitabilă deoarece ele cresc costurile de producţie. Iar fermele mari private sunt un mod în care comunităţile rurale ajung să piardă controlul asupra mediului înconjurător local, iar comunităţile urbane pierd controlul calităţii şi disponibilităţii produselor. Roşiile de supermarket sunt un exemplu perfect de agricultură profitabilă care produce legume de o calitate vădit inferioară.
Rusia şi forţa centrifugă – partea a II-a
La aproape 70 de ani de la evenimentul pe care noi îl cunoaştem sub numele al Doilea Război Mondial, iar ruşii îl cunosc sub numele de Marele Război Patriotic, neo-nazismul este o ideologie în plină creştere tocmai în ţara care a pierdut atâţia oameni în timpul încercării prosteşti a germanilor de a o cuceri.
Activiştii pentru drepturile omului consideră că grupările de extremă dreaptă au cam 70.000 de membrii în total, dar cifra este estimativă. Multe grupări sunt mici şi operează în secret, ceea ce le face greu de infiltrat şi de monitorizat. Dar, pe lângă faptul că această ideologie prinde, profilul neo-naziştilor ruşi se schimbă. Puştii de 15-20 de ani care beau bere în grup în anii '90 şi care mai băteau câte un student african s-au transformat în adulţii de 20-30 de ani care au planuri mult mai complexe.
Puterea economică a Chinei se mai extinde puţin
În vreme ce fondurile de investiţii şi băncile europene şi americane nu mai ştiu cum să iasă mai repede din Orientul Mijlociu, investitorii chinezi continuă să se extindă. Recent, Banca de Dezvoltare a Chinei a anunţat deschiderea unei filiale la Cairo, în Egipt. Aceasta este prima filială a băncii într-o ţară arabă. Din câte se pare, autorităţile din R.P. Chineză iau din ce în ce mai în serios posibilitatea ca Orientul Mijlociu să funcţioneze ca poartă către depozitul de resurse naturale care poartă numele de Africa.