Un sfat pentru locuitorii din Roşia Montană
Cel mai des invocat argument împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană este cel legat de protecţia mediului. Distrugerea unui munte şi înlocuirea lui cu un lac de cianuri este o perspectivă care a îngrozit sau dezgustat mulţi români. Însă o parte dintre localnicii de la Roşia Montana sunt de acord chiar şi cu acest act de distrugere a naturii. Sărăcia şi iluzia unui câştig nesperat au dus la acceptare, nepăsare sau resemnare.
Deşi nu pot să fiu de acord cu decizia lor, nici nu pot să îi condamn pe localnici. Însă aş vrea să le atrag atenţia asupra a două argumente:
1) Dintr-un anume punct de vedere, locuitorii zonei sunt asemenea unei familii foarte sărace, dar care are în casă un obiect de mare valoarea. Mai exact, un obiect care nu valorează cine ştie ce pentru familie, dar valorează mult pentru altcineva. Familia poate să vândă obiectul şi să pună mâna pe o sumă de bani sau să rămână săracă. Dar, din nefericire, banii nu o să ajungă decât pentru vreo 10-15 ani (zice persoana care vrea să cumpere obiectul), iar, după aceea, familia va redeveni săracă.
Astfel primul argument este: puteţi accepta exploatarea aurului aşa cum a propus-o investitorul străin, dar ce veţi face peste 10-15 ani când aurul se va termina şi investitorul va pleca?
O mică parte dintre localnici vor face destui bani în acest timp. Majoritatea va trăi un pic mai bine pentru o scurtă perioadă de timp. La sfârşitul acestei perioade nu va mai exista nimic de vândut. Roşia Montană va fi complet şi definitiv săracă.
2) Banii plătiţi de investitorul străin pentru drepturile de exploatare nu se duc la bugetul local, ci la Bucureşti, la bugetul central. Într-un moment în care guvernul României are foarte mare nevoie de bani pentru a acoperi salarii şi pensii, domnii Boc şi Videanu de-abia aşteaptă ca banii de la Roşia Montană să ajungă în bugetul de stat.
Al doilea argument este: cât credeţi că o să primiţi din banii ăştia?
Eu aş zice că absolut nimic. Localnicii vor fi nevoiţi să se mulţumească cu salariile pe care le va plăti RMGC. La finalul perioadei de exploatare, ultimul localnic să stingă lumina.
Sfatul meu pentru localnicii zonei este următorul: dacă vreţi să salvaţi zona din sărăcie, apucaţi-vă să faceţi ceva fără să contaţi pe RMGC. Adunaţi-vă, organizaţi-vă angajaţi consultanţi şi căutaţi să obţineţi fonduri europene. Dacă nu se poate altfel, deveniţi independenţi (vezi aici) sau părăsiţi zona. Sună neplăcut, dar nu prea există alte opţiuni.
Roşia Montană, vara lui 2030
Obama has issues
Scott doesn't look Brown
La doar trei săptămâni de la Anul Nou, cetăţenii statului Massachusetts i-au făcut Preşedintelui Obama un cadou de serviciu şi au ales un Republican ca al doilea senator al statului pentru a ocupa locul rămas gol la moartea lui Ted Kennedy, ultimul dintre fraţii Kennedy. Deşi deosebit de banal numitul Scott Brown este un junior în Senatul S.U.A., adică o persoană de mult prea mică importanţă, alegerea lui este motivul pentru care Obama a decis să încerce să reformeze sectorul bancar. Dacă vi se pare că între cele două subiecte nu există vreo legătură, citiţi în continuare.
Preşedinţii Statelor Unite ale Americii, şi nu numai, funcţionează pe bază de „issues”. Fiecare preşedinte îşi găseşte câte un „issue”, o problemă care pare arzătoare, şi se apucă să trudească pentru a-l rezolva. În primul rând poporul trebuie să vadă că preşedintele este un tip harnic şi că nu stă degeaba şi joacă golf toată ziua pe banii contribuabililor. Având în vedere că Dwight Eisenhower a fost un preşedinte extrem de popular în ciuda faptului că juca golf toată ziua, aş zice că preşedinţii ar putea s-o lase mai moale cu „issues”. În al doilea rând, este bine ca un preşedinte să îşi găsească singur „issues”, înainte să îi găsească poporul unul care să fie cu adevărat important pentru marile mase şi periculos pentru soarta politică a preşedintelui.
Însă Barack Obama a decis ca primul „issue” al primului său mandat, adică acel „issue” care urma să îi asigure realegerea, trebuie să fie reforma sistemului de sănătate. Este interesant de remarcat faptul că Obama a preferat să schimbe complet strategia predecesorului său şi să lase deoparte „issues” care ţin de politica externă deşi are două campanii militare pe masa de lucru, plus o potenţială campanie împotriva Iranului. Dar Obama a vrut să facă o impresie diferită, să arate că este un alt tip de preşedinte decât Bush the Younger, aşa că a lăsat-o mai moale cu discursurile despre ameninţarea terorismului şi a lansat un „issue” care ar fi trebuit să dea bine în faţa electoratului democrat.
Meseria mea, Propaganda
„Everybody's shouting: Which side are you on?”
Rachman, Gideon Rachman.
Gideon Rachman, şef al secţiei de politică externă a Financial Times şi fost editorialist al The Economist, a decis să înceapă săptămâna în forţă, motiv pentru care editorialul său de luni poartă un titlu tranşant: „Why will America and China clash”. Fără ezitări, fără semne de întrebare, fără frică. Rachman a aflat din surse sigure că Statele Unite ale Americii şi Republica Populară Chineză se pregătesc să intre într-o perioadă marcată de relaţii bilaterale tensionate şi a purces la muncă, brăţara sa de aur.
Munca lui Rachman constă în articularea mesajului ideologic al establishment-ului de la Washington şi scopul acestui efort este de a se asigura că cititorii prestigiosului Financial Times vor trage concluziile corecte şi vor putea recita pe de rost motivele ortodoxe ale viitorului conflict. Evident, asta în cazul în care chiar va avea loc un conflict. Dar presupun că, dacă conflictul nu se va materializa, Rachman îşi va aduna articolele într-o culegere şi le va publica cu titlul „Ce aproape am fost de război cu China”. Sau ceva de genul ăsta.
Copii, vreţi să vă spun o poveste?
Iosif Stalin a zis la un moment dat că ideile sunt mai periculoase decât armele şi că, dacă nu le permiţi duşmanilor să se înarmeze, nu trebuie să le permiţi nici să aibă idei. Animat de acelaşi spirit, Rachman a înlocuit „duşmanii” cu „cititorii” şi a tras o salvă din bateria de artilerie ideologică. Statele Unite şi China vor intra în conflict pentru... LIBERTATE! Undeva, pe Pământul ăsta, fantoma lui Woodrow Wilson chicoteşte şi îşi freacă mâinile mulţumită că seminţele otrăvite plantate în 1915 mai dau încă roade.
Revista Flacăra Violetă
Yep, amicul Mircea Geoană a atins gloria trans-atlantică. Până şi Washington Post a publicat prostia aia cu atacurile energetice şi flacăra violetă.
Romanian claims negative energy lost him election
The Associated Press
Monday, January 18, 2010; 8:47 PMBUCHAREST, Romania -- In the latest bizarre claim to come out of Romania's presidential race last year, the loser and his wife have claimed he was subject to attacks of negative energy by aides of President Traian Basescu during a crucial debate.
Former Foreign Minister Mircea Geoana who lost the Dec. 6 runoff, claimed Basescu ordered the attacks against him, Mediafax news agency reported Monday.
"During the Dec. 3 debate ... people who were working for Basescu in this domain were present to the right of the camera. ... I saw them and I know who they are," Geoana told Antena 3 television. Geoana fared badly in parts of the debate.
His wife Mihaela Geoana said Saturday her husband "was very badly attacked, he couldn't concentrate."
Former President Ion Iliescu dismissed the allegations as "discussions for naive people, for uneducated people," according to Monday's edition of the daily Gandul.
Geoana aide Viorel Hrebenciuc has previously alleged there was a "violet flame" conspiracy during the campaign. He said Basescu dressed in purple on Thursdays to increase his chance of victory.
Asked about the violet connection, Basescu joked earlier this month that "it was the color of the year" in 2009.
Basescu narrowly won the election. Geoana's Social Democracy Party claimed the ballot was marred by fraud.
Finalul revoluţiei portocalii
Revoluţia Portocalie care a înflăcărat o parte din populaţia Ucrainei acum câţiva ani a sfârşit week-end-ul trecut la fel de „glorios” ca şi Alianţa D.A. din România. Liderul revoluţiei, otrăvitul Yuşcenko, a pierdut alegerile la scor, având în vedere că exit poll-ul îl clasează pe locul 5 din 18 candidaţi. Pe primul loc, cu 34% din voturi, se află chiar rivalul său, pro-moscovitul Yanukovici, cel alungat de la putere de Revoluţia Portocalie. Pe locul doi se află prima codană a Ucrainei, super-oportunista Iulia Timoşenko.
Vremurile de glorie - 2004
Corupţia, certurile politice şi managementul defectuos al ţării au îngropat Revoluţia Portocalie la fel de sigur cum au îngropat şi Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr la sfârşitul anilor '90. Presupun că eşecul încercării revoluţionarilor aliniaţi Uniunii Europene de a scoate Ucraina din sărăcie (presupunând că au încercat) i-a făcut pe votanţii din partea de vest a ţării, cei pro-UE, să stea acasă de data asta sau chiar să voteze cu Timoşenko sau Yanukovici.
Pe de altă parte, în momentul de faţă chiar şi Timoşenko este pro-Rusia, ceea ce nu e de mirare având în vedere că fostul Prim Ministru a reuşit să dea impresia că este gata să se dea după orice vânt dispus să o aducă la putere. The wind of change has died. Presupun că S.U.A. o să încerce din nou, la un moment dat, să rupă Ucraina din orbita Rusiei. Sau poate că Uniunea Europeană o să facă încercarea. Oricum, Europa de Est nu pare să fie un front prioritar pentru S.U.A. în prezent, iar Uniunea Europeana pare preocupată să nu îi enerveze pe ruşi.
Trebuie menţionată şi contribuţia Mamei Rusia la toată această situaţie deoarece, ca o mamă iubitoare, le-a demonstrat în repetate rânduri ucrainenilor că poţi vota cum vrei, dar că votul incorect se plăteşte.