Yemen?
De când cu încercarea de a arunca în aer un avion de Crăciun pe care a ratat-o un ratat din Nigeria, care nu a ştiut să facă altceva cu viaţa lui decât să îşi dea foc la pantaloni şi să înfunde puşcăria, administraţia S.U.A. vorbeşte din ce în ce mai mult despre Yemen, ţara în care se pare că s-a antrenat pentru eşec teroristul amator. Secretary of State Hillary Clinton a declarat că instabilitatea din Yemen ameninţă întreaga regiune şi că trebuie făcut ceva în acest sens.
The face of fail
Oricât de ciudat ar părea, administraţia S.U.A. nu pare să aibă destule pe cap cu campania din Irak (care nu s-a terminat încă) şi cu cea din Afganistan-Pakistan şi pare să aibă de gând să îşi bage nasul şi în Yemen. Deja S.U.A. şi Marea Britanie au început să „ajute la construirea” unei forţe poliţieneşti cu profil anti-teror în Yemen. A ajuta la construire înseamnă, în varianta S.U.A. - Marea Britanie, a furniza absolut tot de la bani la antrenament şi echipament. Având în vedere că Yemenul, o ţară mică dar destul de bogată, şi-ar permite să îşi finanţeze de una singură o asemenea forţă, ar fi interesant de aflat de ce S.U.A. şi M.B. au simţit nevoia să se ofere să suporte costurile.
Să fie oare primele semne ale unei noi campanii S.U.A.? Să fie oare o ocazie de a aduce la suprafaţă o operaţiune de finanţare şi antrenare a forţelor anti-teroriste din Yemen care durează de ceva timp? Este clar că incidentul este folosit în scopuri de propagandă, dar întrebarea este dacă mai e şi altceva la mijloc. Oricum, Obama va plăti la următoarele alegeri preţul pentru o politică externă care seamănă mai mult cu cea dusă de Bush the Junior decât cu promisiunile de campanie.
La nord, cu disperare
Paul Goble scrie pe blogul său despre un articol publicat pe Demoscop Weekly, versiunea electronică a revistei Naselenie i obschestvo a Institutului pentru Demografie din Federaţia Rusă. Conform articolului, Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarus au o problemă majoră: speranţa de viaţă din ţările fostului bloc comunist, care a scăzut în timpul anilor 1990, a reînceput să crească în anii 2000, însă nu şi în cele trei ţări de mai sus.
Cea mai greu lovită categorie de populaţie a fost cea a bărbaţilor adulţi, aflaţi la vârsta de muncă. Dacă ne uităm la ce au însemnat anii 1990 pentru românii din această categorie, e de înţeles de ce ucrainenii, ruşii şi belaruşii au o problemă. Dacă a fost rău pentru noi, ne putem imagina cum a fost pentru ei. Pe de altă parte, e mai greu de acceptat că aceste probleme încă există în asemenea măsură la ei.
imagine AP fără comentariu
Având în vedere problema subnutriţiei în Federaţia Rusă şi problema alcoolismului în aceste trei ţări, ar fi cazul ca F.R., Ucraina şi Belarus să ia măsuri urgente pentru a îmbunătăţi speranţa de viaţă a populaţiilor lor. Pe de altă parte... ce măsuri poţi să iei dacă populaţia unei ţări refuză să se reproducă, bea de stinge şi moare de tânără. Cel mult să aştepţi, să încerci să creşti prosperitatea, să încerci să dai o direcţie vieţii sociale şi politice care să promoveze libertatea şi să speri că lucrurile se vor îndrepta pe măsură ce anii trec şi amintirile rele se şterg.
Preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, s-a lăudat recent că rata natalităţii a crescut puţin în F.R. Creşterea este mult prea mică să însemne altceva decât că există posibilitatea ca declinul populaţiei ruse să se fi oprit. Însă datele oficiale anunţate de F.R. nu sunt chiar cele mai corecte aşa că e prea devreme să vorbim de un reviriment. Declinul şi forţa centrifugă continuă să domine.
----
Sursa:
Window on Eurasia, Life Expectancy Figures Failing to Recover in Russia, Ukraine and Belarus
The new block on the kid
A.S.E.A.N. + China
O dată cu începerea noului an, China şi blocul comercial A.S.E.A.N. au anunţat semnarea unui acord de comerţ liber prin care R.P. Chineză şi cele şase statele membre ale A.S.E.A.N., Indonezia, Malaiezia, Tailanda, Singapore, Brunei şi Filipine, au convenit să reducă cu 90% taxele pe importuri. Astfel, blocul economic din Asia de Sud-Est se extinde brusc şi puternic, primind în rândurile sale o ţară cu peste 1 miliard de locuitori.
Deşi valoarea schimburilor comerciale din zona de comerţ liber nu atinge încă valoarea celor din Uniunea Europeana sau din N.A.F.T.A., diferenţa dintre populaţiile celor trei blocuri comerciale este imensă. Cu 1,9 miliarde de locuitori, noul A.S.E.A.N. + China bate de departe cei doi competitori principali. Şi, evident, lucrurile nu se vor termina aici.
Având în vedere scăderea puterii de cumpărare a cetăţenilor S.U.A. şi răbufnirile de protecţionism care se aud de la Washington şi din capitalele europene, China trebuie să îşi găsească urgent noi pieţe de desfacere pentru industria sa masivă. Iar extinderea actuală a A.S.E.A.N. va atrage, încetul cu încetul, şi celelalte state din regiune interesate să obţină acces la noua piaţă: Coreea de Sud şi Japonia.
China râde la urmă…
Se pare că zicala „Nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte” îşi găseşte exemplificarea şi în Afganistan. Compania gigantică cunoscută sub numele de China Metallurgical Group Corporation (MCC) a început să construiască, la 20 de mile sud de Kabul, o mină de cupru pentru a exploata unul dintre cele mai bogate zăcăminte de pe planetă.
Inaugurarea proiectului Aynak
MCC a câştigat un contract imens pentru construirea şi exploatarea minei de cupru, pentru construirea unei centrale termoelectrice de 400 de MW pentru a alimenta mina şi reţeaua electrică a Kabulului, pentru construirea unei mine de cărbune care să aprovizioneze centrala, pentru construirea şoselei care va lega mina de Kabul, pentru construirea topitoriei care va purifica minereul de cupru, pentru construirea liniei ferate care va duce cuprul în China şi va aduce cărbunele în Afganistan şi pentru construirea tuturor facilităţilor necesare sutelor de afgani care vor lucra în mină şi în topitorie.
La şapte ani de la invazia Afganistanului, după o mulţime de bani cheltuiţi pe operaţiuni militare şi după o mulţime de soldaţi, insurgenţi şi civili morţi, China a intrat în Afganistan în stil mare, licitând cu 1 miliard de USD mai mult pentru proiectul respectiv decât oricare dintre competitori. Astfel, companiile din S.U.A. şi Europa au rămas cu ochii în soare, iar China a început să pună în practică reţeaua de interese economice care va lega Afganistanul de ea.