Obama pierde din nou
O altă încercare a lui Barack Obama de a îşi construi propriul monument se termină cu un eşec major. Joe Biden, Vice-Preşedintele S.U.A., a plecat către Orientul Mijlociu pentru a ajuta la negocierea unei păci între Israel şi palestinieni. Ajuns la faţa locului, Biden a fost întâmpinat nu cu pâine şi sare, ci cu o palmă în plină figură. Israelul a anunţat construcţia unei noi serii de case în Ierusalimul de Est pentru a mai disloca nişte palestinieni.
Evident, anunţul a distrus orice şansă de a porni negocierile de pace de la bun început, iar declaraţiile oficialilor de la Tel Aviv
"Messages have been sent to Biden and the Americans that there was no intention to undermine him," a senior Israeli official said. "We were genuinely surprised, just as surprised as the Americans."
conţin o ironie extrem de fină. Evident că scopul deciziei de a începe construcţia şi de a anunţa public acest lucru exact înaintea vizitei lui Biden a fost sabotarea negocierilor. În cazul în care toată distracţia nu a fost pusă la cale cu acordul S.U.A., atunci avem de-a face cu un mesaj clar din partea Israelului către marele prieten de la Vest: „Dacă pacea nu se va face aşa cum vrem noi, când vrem noi, atunci nu se va face deloc”.
În urma anunţului, palestinienii a decis să nu mai participe la negocierile indirecte, care urmau să constituie primul pas pe calea către negocieri direct. Se pare că de efortul lui Obama de a rezolva acest conflict s-a cam ales praful.
O explicaţie
Fragmentul de mai jos mi-a atras atenţia în timp ce citeam „Junk Medicine”, o carte de Anthony Davis.
During the past fourteen years, I have worked as a doctor in a large general hospital in a British slum, and in the even larger prison next door. In that time, I have seen addiction to opiates—principally heroin—rise from an infrequently encountered problem to a mass phenomenon. Indeed, it has become so widespread that the city council has now put a request that citizens not put their used needles and syringes in the black plastic bags that it distributes to households for garbage collection. And no stairwell in a public housing project is quite complete without the discarded paraphernalia of intravenous drug abuse.
No doubt the sudden increase in the number of heroin abusers in my city was multifactorial, to use the word favored by epidemiologists when the proximate cause of a phenomenon is still unknown to them or anyone else. In all probability, the supply of heroin to the city became much greater and more secure, but no supply would or could have expanded so quickly unless it met its corresponding demand. The demand derived principally from disaffected adolescents and young adults who had been brought up to believe that the immediate satisfaction of personal desires was the highest, indeed the only, good, but whose economic prospects were, relatively speaking, grim, and who would never be able to fulfill their fantasies of a luxurious existence.
Cred că acest fragment explică destul de bine criza care a lovit Grecia şi care a forţat România să ceară ajutorul organismelor internaţionale. Trezindu-se faţă în faţă cu posibilitatea de a trăi mai bine decât le permit mijloacele lor, românii şi grecii au împrumutat mai mulţi bani decât era cazul. Orice, doar să nu se termine petrecerea.
Yemen, o campanie amânată
Pun pariu că Preşedintele Barack Obama simte că îi urcă aciditatea în gât atunci când se gândeşte la Orientul Mijlociu. Şi pentru că cele două campanii din Irak şi Afganistan-Pakistan nu sunt de ajuns, situaţia din Yemen a început să devină neplăcută. George Bush al II-lea a pornit două campanii militare ca parte a unei politici îndrăzneţe (sau nesăbuite, depinde pe cine întrebi) de refacere a Orientului Mijlociu. Obama a decis că este mai bine să încerce să păstreze un echilibru al puterii între şiiţi şi sunniţi şi să stabilizeze regiunea. Lucru care se dovedeşte mai greu decât pare şi nu mulţumeşte pe nimeni.
Tergiversarea adoptării unei soluţii în privinţa programului nuclear al Iranului face parte, cred eu, din politica Preşedintelui Obama de a nu distruge singura putere şiită din zona Orientului Mijlociu, lucru care ar provoca un nou val de violenţă în zonă. Evident, Israelul este foarte nemulţumit de faptul că S.U.A. nu aprobă un asalt asupra instalaţiilor implicate în programul nuclear Iranian. Imediat după Israel, pe lista nemulţumiţilor, se află Arabia Saudită, cel mai mare stat-client Sunnit al S.U.A. în OM.
Hillary Clinton, Saud Al-Faisal
Acum două săptămâni, Prinţul Saud al-Faisal a declarat în cadrul unei conferinţe de presă comune cu Hillary Clinton, că sancţiunile împotriva Iranului propuse de administraţia S.U.A. sunt o soluţie pe termen lung, în timp ce programul nuclear iranian necesită o soluţie imediată. În traducere liberă, Prinţul i-a dat una peste ceafă lui Madam Clinton şi i-a spus: "Eşti veriga slabă!" Având în vedere că, pe graniţa de sud a Arabiei Saudite, miliţii şiite se bat cu armata Yemenului, poate că punctul de vedere al Prinţului nu este chiar exagerat. Evident, Prinţul a declarat că orice eforturi de dezarmare nucleară în zona OM trebuie să includă şi Israelul, lucru pe care S.U.A. nu îl poate promite, iar Israelul îl va refuza fără discuţie. Aşa că situaţia nu avansează din punctul în care capra, lupul şi varza se acuză unul pe altul de rea credinţă.