A spune minciuni ca un preşedinte
For now, our point of departure must be to recognize that we presently operate under an unstated assumption that a certain amount of lying to the public by our presidents and other politicians has become a given in U.S. politics. In this context, the substantive issue becomes which kinds of lies are forgivable—or even admirable—and which lies are not.
- Eric Alterman, When Presidents Lie
Confucius considera că cel mai important lucru în cadrul statului este ca minciuna şi ambiguitatea să fie evitate. Rectificarea limbii era primul lucru pe lista Maestrului numit să administreze ţinutul Wei.
If language is not correct, then what is said is not what is meant; if what is said is not what is meant, then what must be done remains undone; if this remains undone, morals and art will deteriorate; if justice goes astray, the people will stand about in helpless confusion. Hence there must be no arbitrariness in what is said. This matters above everything.
- Confucius, The Analects of Confucius, Book 13, Verse 3
December 5th, 2009 - 20:38
Presedintele trebuie sa minta, dar nu trebuie sa te minta in fata, spunandu-ti ca trebuie sa-ti si placa: “Niea !”
Sau poate ca nu am ajuns inca, ca popor, nici macar la varsta religiei.
December 5th, 2009 - 21:00
Depinde. Alterman dădea ca exemplu decizia lui George Washington de a cere Congresului S.U.A. să finanţeze implementarea prevederilor tratatului cu Anglia din 1795 fără a face publice respectivele prevederi. Adică le-a explicat acelor congressmen că nu le poate spune ce scrie în tratat şi că dacă vor să dea banii, bine, dacă nu, asta e. Dar nu i-a minţit.
Evident, nu toate situaţiile sunt la fel de simple sau pot fi rezolvate în acelaşi mod. Dar nici nu merge să laşi minciunile să scape de sub control.