Ziua Uniunii Europene
Nu sunt sigur care este ziua Uniunii Europene, însă cred că ar trebui să facem o modificare şi să declarăm 16 februarie ca fiind noua Zi a Uniunii Europene. În data de 16 februarie, Uniunea Europeană a transmis Greciei că va fi nevoită să accepte un pachet de măsuri dure de reformă economică, sub supravegherea strictă a funcţionarilor U.E., fără să îndrăznească să pomenească de suveranitatea naţională. Alternativa este ca Grecia să devină bolnavul economic al Europei pentru câteva decenii de acum înainte, până când îşi plăteşte datoriile.
Angela Merkel se află pe creasta unui val imens de suport popular în Germania, unde trei sferturi din populaţie este împotriva acordării de ajutor financiar Greciei. Drept pentru care, doamna Merkel îşi permite să bată obrazul Greciei în public şi să se ia şi de băncile care au permis Greciei să împrumute bani fără să spună Uniunii.
Evident, parlamentarii greci din opoziţie au sărit în sus la auzul veştii, însă Guvernul de la Atena pare hotărât să încerce să salveze ce se mai poate. Teoretic, Guvernul pare să aibă şi sprijin popular, însă se anunţă o grevă generală săptămâna viitoare. Rămâne de văzut dacă puterea de la Atena va accepta încălcarea suveranităţii Greciei şi dictarea politicii economice de la Bruxelles şi, bineînţeles, naşterea unei noi Uniuni Europene, care poate trece peste suveranitatea unei ţări membre. Acesta constituie un precedent.
O ţintă nu destul de îndepărtată
Recenta decizie a C.S.A.T. de a aproba integrarea României în sistemul anti-rachetă dezvoltat de către S.U.A. s-ar putea dovedi mai puţin fericită decât consideră Preşedintele Traian Băsescu. Ca răspuns la recentele mişcări ale S.U.A. şi ale Uniunii Europene, Federaţia Rusă a dat publicităţii o nouă doctrină militară, un document care ţine mai mult de marketing decât de arta militară, şi al cărui scop este să ofere un avertisment nu foarte voalat duşmanilor F.R.
Conform noii doctrine, principala problemă a Federaţiei Ruse este extinderea activităţilor S.U.A. şi N.A.T.O. în fostul spaţiu sovietic prin încercarea de a da forţă funcţiilor globale ale N.A.T.O. şi extinderea infrastructurii militare a ţărilor N.A.T.O. către graniţele Rusiei, inclusiv prin lărgirea organizaţiei (dacă fraza de mai sus sună ciudat, este posibil să fie vina traducerii din engleză în română a textului scris în limba rusă). În traducere liberă, care cred că devine necesară în acest punct, doctrina respectivă spune că Federaţia Rusă nu vede cu ochi buni, ba chiar poate considera ca intenţii de agresiune:
- extinderea N.A.T.O. prin acceptarea de noi membrii (Ucraina şi Georgia);
- construirea de noi baze N.A.T.O. în fostul spaţiu sovietic;
- construirea de baze care deservesc sistemul anti-rachetă al S.U.A. în fostul spaţiu sovietic;
- înfiinţarea sau extinderea colaborării militare între S.U.A./N.A.T.O. şi ţări din fostul spaţiu sovietic.
Cam pe aici intră în scenă România şi scutul ei, chiar dacă noi nu am făcut parte din spaţiul sovietic, ci doar din imensul scut uman al Rusiei. Nu am de unde să ştiu pe ce date s-a bazat decizia C.S.A.T. de a băga România cu capul înainte într-o situaţie mai mult decât neplăcută, însă este posibil să nu fi fost o idee bună. În caz că S.U.A. şi F.R. decid să îşi rezolve problemele prin război, România se află în situaţia deloc de invidiat de a fi destul de importantă pentru a deveni o ţintă, dar nu suficient de importantă pentru a fi apărată.
Extinderea NATO (copyright AFP)
Ruşii nu au cum să aprobe dezmembrarea completă a fostului spaţiu sovietic, deoarece acest proces aduce Rusia într-o situaţie mai rea decât cea în care se afla în 1939. Aşa cum se vede în imaginea de mai sus, aderarea Ucrainei şi Georgiei la N.A.T.O. ar face ca Organizaţia să devină unul dintre cei mai mari vecini ai Rusiei şi ar da forţelor aeriene N.A.T.O. acces la întreg teritoriul Federaţiei.
De asemenea, aderarea celor două ţări ar face regiunile Rostov şi Krasnodars singurele regiuni prin care Rusia ar mai avea acces la Marea Neagră. Având în vedere că regiunea Leningrad este singura prin care Rusia mai are acces la Marea Baltică, rezultă că o ofensivă N.A.T.O. împotriva celor trei regiuni ar tăia accesul Rusiei la Marea Baltică şi Marea Mediterană, ceea ce ar forţa Federaţia Rusă să îşi desfăşoare aproape tot comerţul cu Europa pe uscat şi ar transforma-o într-o putere periferică Europei. Aproape tot efortul depus de Rusia de la Petru cel Mare încoace pentru a se extinde în Vest, către Europa, ar fi anulat.
În harta de mai sus se poate vedea fostul bloc sovietic şi cam ce ar însemna trecerea -stanurilor de partea S.U.A., din punct de vedere militar şi geostrategic. Pe măsură ce S.U.A./N.A.T.O. intră din ce în ce mai adânc în fostul spaţiu sovietic, Federaţia Rusă este din ce în ce mai ameninţată. În curând, Putin sau Medvedev sau un alt lider de la Kremlin, se va considera cu spatele la zid şi va trece la măsuri radicale.
Subversivi din toate ţările, înregistraţi-vă!
Un nou episod din ciclul „Atât de stupid că te şi miri”:
Legislatura statală din South Carolina a emis anul trecut o lege care se numeşte „Subversive Activities Registration Act”. Ce înseamnă această lege? Păi, înseamnă că orice organizaţie subversivă, definită ca fiind:
every corporation, society, association, camp, group, bund, political party, assembly, body or organization, composed of two or more persons, which directly or indirectly advocates, advises, teaches or practices the duty, necessity or propriety of controlling, conducting, seizing or overthrowing the government of the United States, of this State or of any political subdivision thereof by force or violence or other unlawful means
orice organizaţie aflată sub control străin, definită ca fiind:
every corporation, society, association, camp, group, bund, political party, assembly, body or other organization, composed of two or more persons, which comes within either of the following:
(a) it solicits or accepts financial contributions, loans or support of any kind directly or indirectly from, or is affiliated directly or indirectly with, a foreign government or a political subdivision thereof, an agent, agency or instrumentality of a foreign government or political subdivision thereof, a political party in a foreign country or an international political organization or
(b) its policies, or any of them, are determined by or at the suggestion of, or in collaboration with, a foreign government or political subdivision thereof, an agent, agency or instrumentality of a foreign government or a political subdivision thereof, a political party in a foreign country or an international political organization;
sau orice agent străin, definit ca fiind:
any person whose actions, or any of them, are determined by or at the suggestion of, or in collaboration with, a foreign government or political subdivision thereof, an instrumentality or agency of a foreign government or political subdivision thereof, a political party in a foreign country or an international political organization
trebuie să se înregistreze în timp de 30 de zile de la constituire. În cazul organizaţiilor, obligativitatea înregistrării se aplică fiecărui membru în parte. După înregistrare, persoanele şi organizaţiile sunt la dispoziţia Secretary of State, care
may adopt and promulgate any rules and regulations, not inconsistent with the terms of this chapter, which may be necessary to carry out the provisions of this chapter and may alter or repeal such rules and regulations
Pedeapsa pentru evitarea înregistrării este amendă, până în $25.000, şi închisoare, până la 10 ani.
Mă întreb dacă respectiva legislatură chiar consideră că persoanele care intră în categoria celor subversivi chiar o să se înregistreze. Sau poate nici nu îi interesează şi doresc doar un instrument care să le permită să închidă gura celor care exprimă opinii neplăcute. N-ar fi prima dată.
Un sfat pentru locuitorii din Roşia Montană
Cel mai des invocat argument împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană este cel legat de protecţia mediului. Distrugerea unui munte şi înlocuirea lui cu un lac de cianuri este o perspectivă care a îngrozit sau dezgustat mulţi români. Însă o parte dintre localnicii de la Roşia Montana sunt de acord chiar şi cu acest act de distrugere a naturii. Sărăcia şi iluzia unui câştig nesperat au dus la acceptare, nepăsare sau resemnare.
Deşi nu pot să fiu de acord cu decizia lor, nici nu pot să îi condamn pe localnici. Însă aş vrea să le atrag atenţia asupra a două argumente:
1) Dintr-un anume punct de vedere, locuitorii zonei sunt asemenea unei familii foarte sărace, dar care are în casă un obiect de mare valoarea. Mai exact, un obiect care nu valorează cine ştie ce pentru familie, dar valorează mult pentru altcineva. Familia poate să vândă obiectul şi să pună mâna pe o sumă de bani sau să rămână săracă. Dar, din nefericire, banii nu o să ajungă decât pentru vreo 10-15 ani (zice persoana care vrea să cumpere obiectul), iar, după aceea, familia va redeveni săracă.
Astfel primul argument este: puteţi accepta exploatarea aurului aşa cum a propus-o investitorul străin, dar ce veţi face peste 10-15 ani când aurul se va termina şi investitorul va pleca?
O mică parte dintre localnici vor face destui bani în acest timp. Majoritatea va trăi un pic mai bine pentru o scurtă perioadă de timp. La sfârşitul acestei perioade nu va mai exista nimic de vândut. Roşia Montană va fi complet şi definitiv săracă.
2) Banii plătiţi de investitorul străin pentru drepturile de exploatare nu se duc la bugetul local, ci la Bucureşti, la bugetul central. Într-un moment în care guvernul României are foarte mare nevoie de bani pentru a acoperi salarii şi pensii, domnii Boc şi Videanu de-abia aşteaptă ca banii de la Roşia Montană să ajungă în bugetul de stat.
Al doilea argument este: cât credeţi că o să primiţi din banii ăştia?
Eu aş zice că absolut nimic. Localnicii vor fi nevoiţi să se mulţumească cu salariile pe care le va plăti RMGC. La finalul perioadei de exploatare, ultimul localnic să stingă lumina.
Sfatul meu pentru localnicii zonei este următorul: dacă vreţi să salvaţi zona din sărăcie, apucaţi-vă să faceţi ceva fără să contaţi pe RMGC. Adunaţi-vă, organizaţi-vă angajaţi consultanţi şi căutaţi să obţineţi fonduri europene. Dacă nu se poate altfel, deveniţi independenţi (vezi aici) sau părăsiţi zona. Sună neplăcut, dar nu prea există alte opţiuni.
Roşia Montană, vara lui 2030
Obama has issues
Scott doesn't look Brown
La doar trei săptămâni de la Anul Nou, cetăţenii statului Massachusetts i-au făcut Preşedintelui Obama un cadou de serviciu şi au ales un Republican ca al doilea senator al statului pentru a ocupa locul rămas gol la moartea lui Ted Kennedy, ultimul dintre fraţii Kennedy. Deşi deosebit de banal numitul Scott Brown este un junior în Senatul S.U.A., adică o persoană de mult prea mică importanţă, alegerea lui este motivul pentru care Obama a decis să încerce să reformeze sectorul bancar. Dacă vi se pare că între cele două subiecte nu există vreo legătură, citiţi în continuare.
Preşedinţii Statelor Unite ale Americii, şi nu numai, funcţionează pe bază de „issues”. Fiecare preşedinte îşi găseşte câte un „issue”, o problemă care pare arzătoare, şi se apucă să trudească pentru a-l rezolva. În primul rând poporul trebuie să vadă că preşedintele este un tip harnic şi că nu stă degeaba şi joacă golf toată ziua pe banii contribuabililor. Având în vedere că Dwight Eisenhower a fost un preşedinte extrem de popular în ciuda faptului că juca golf toată ziua, aş zice că preşedinţii ar putea s-o lase mai moale cu „issues”. În al doilea rând, este bine ca un preşedinte să îşi găsească singur „issues”, înainte să îi găsească poporul unul care să fie cu adevărat important pentru marile mase şi periculos pentru soarta politică a preşedintelui.
Însă Barack Obama a decis ca primul „issue” al primului său mandat, adică acel „issue” care urma să îi asigure realegerea, trebuie să fie reforma sistemului de sănătate. Este interesant de remarcat faptul că Obama a preferat să schimbe complet strategia predecesorului său şi să lase deoparte „issues” care ţin de politica externă deşi are două campanii militare pe masa de lucru, plus o potenţială campanie împotriva Iranului. Dar Obama a vrut să facă o impresie diferită, să arate că este un alt tip de preşedinte decât Bush the Younger, aşa că a lăsat-o mai moale cu discursurile despre ameninţarea terorismului şi a lansat un „issue” care ar fi trebuit să dea bine în faţa electoratului democrat.