Problema demografică
The Guardian sună goarna pentru a avertiza în privinţa pericolului care paşte Europa: scăderea natalităţii.
Across the rest of Germany, Hoyerswerda is regarded as a feral wasteland – complete with wolves. Slinking in from Poland and the Czech Republic, they are finding empty spaces where once there were apartment blocks and mines. And the wolves, at least, are staying. A few kilometres down the road, near the tiny town of Spreewitz, wolf enthusiast Ilka Reinhardt can't believe his luck: "We have more wolves than we have had in 200 years." The badlands of former East Germany are going "back to nature". And Europeans should be worried, for some fear that eastern Germany is, as it was back in the 1960s, a trailblazer for the demographic future of the continent.
Europe's population is, right now, peaking, after more than six centuries of continuous growth. With each generation reproducing only half its number, this looks like the start of a continent-wide collapse in numbers. Some predict wipeout by 2100.
...
In Germany, where fertility has been low for more than a generation, demographers report a large decline in the desired family size. "Today, 48% of German men under 40 agree that you can have a happy life without children. When their fathers were asked the same question at the same age, only 15% agreed," says Europe's top demographer, Wolfgang Lutz of the Vienna Institute of Demography. Thirty per cent of German women today say they don't intend to have children at all.
Once a country has very low fertility for a generation, it begins to run out of young women able to gestate future generations. Germany is there already: it has only half as many children under 10 as adults in their 40s. Demographer Peter McDonald calculates that if Italy gets stuck with recent fertility levels, and fails to top up with foreign migrants, it will lose 86% of its population by the end of the century, falling to 8 million compared with today's 56 million. Spain will lose 85%, Germany 83% and Greece 74%.
Se pare că în viitor o să fie destul loc pentru toată lumea. Chiar prea mult loc.
----
Sursa:
The Guardian, The population crash
Trecutul sună exact ca prezentul
O tăbliţă Asiriană scrisă cu 2.800 de ani înainte de Cristos constituie dovada că repetăm mereu aceleaşi lucruri, cu mici variaţii de la caz la caz.
“Our Earth is degenerate in these later days; there are signs that the world is speedily coming to an end; bribery and corruption are common; children no longer obey their parents; every man wants to write a book and the end of the world is evidently approaching.”
Dacă înlocuim cartea cu blog/messenger/social networking, sună exact ca lumea modernă.
----
Sursa:
Smithsonian, Ten Notable Aplocalypses That (Obviously) Didn't Happen
Clasa de mijloc a Estului nu merge pe jos
Continuând să trăiască după ritmurile proprii, societăţile din Est urmează, cu întârziere, calea bătută de cele din Europa de Vest. Trăsătura distinctivă a clasei de mijloc est europene este acum posesia unei maşini. De la două maşini în sus se cheamă că avem de a face deja cu pătura de sus a clasei de mijloc. De la maşină la mâna a doua în jos, ne ciocnim de codaşii clasei de mijloc.
Călătorul în Europa de Vest observă repede noua trăsătură distinctivă a clasei de mijloc cu tradiţie. Maşina stă acasă în garaj atunci când nu e nevoie neapărată de ea, iar locul ei este luat de bicicletă sau chiar mers pe jos. Spre deosebire de noul trend, care are nişte ecouri slabe pe la noi, esticii preferă să gâtuie oraşele lor mici cu din ce în ce mai multe maşini. The flashier and bigger, the better.
Recent, un grup de analişti serioşi aduşi din Europa de Centrală sau de Vest de către o firmă de asigurări au constatat cu tristeţe că românii sunt dispuşi să plătească 500 de euro pe lună rată la maşină decât să îşi facă asigurări de sănătate. Dar, de vreme ce capitalismul nu este lezat serios de preferinţele românilor de a da bani producătorilor de maşini şi nu învârtitorilor de hârtii, eu zic că îi putem ignora.
Viţelul de aur se întoarce
Istoria are un mod ciudat de a se repeta în cele mai neaşteptate moduri. Acum vre0 două mii de ani, cetăţeanul Cristos Iisus a decis să viziteze Templul din Ierusalim, un loc faimos la nivel local, dar de care puţini oameni auziseră în rest. Pe vremea aceea existau multe temple sau locuri sacre mai faimoase, iar Ierusalimul era cam la fel de popular pentru lumea civilizată cum este Bucureştiul în zilele noastre. Spre neplăcerea lui, Iisus a dat la poarta templului peste nişte cetăţeni descurcăreţi care îşi amplasaseră tarabele cu monede de aur şi argint aproape de intrare, ei fiind echivalentul birourilor de schimb valutar de astăzi. Posibil să fi oferit şi servicii de "retail banking" sau "consumer finance".
Cert este că lui Iisus nu i-a plăcut faptul că aceştia se aflau în apropierea Templului. Nu i-a plăcut nici ceea ce prezenţa lor în acel loc sugera, ştiut fiind chiar şi de personajul care mai târziu a fost denumit fiul domnului că nimeni nu putea să îşi pună taraba la uşa Templului dacă nu sprijinea financiar, dar neoficial, gloria lui dumnezeu. Enervat pe apropierea făţişă dintre lumea spirituală şi cea materială, Iisus a decis că e momentul să facă nişte curăţenie. Asta se întâmpla înainte ca religia pe care Iisus nu a apucat să o vadă l-a transformat pe el şi rămăşiţele sale pământeşti într-o industrie foarte profitabilă.