Trupele S.U.A. se retrag din Irak. Sort of.
Presa internaţională anunţă că trupele S.U.A. s-au retras din Irak. Oarecum. Pentru a da impresia că Preşedintele Obama chiar s-a ţinut de cuvânt, administraţia de la Washington a declarat că a retras din Irak toate... „combat troops”. Presupun că cei de la Casa Albă îşi închipuie că lumea o să creadă că în Irak au rămas doar medicii armatei S.U.A. sau nişte asistente medicale.
Evident, realitatea e altfel. În Irak au rămas 50,000 de soldaţi S.U.A., care compun o foarte „combat force”, iar forţa respectivă nu va pleca din Irak aşa curând. De fapt, nu se ştie când şi dacă o să plece. Cel mai probabil, S.U.A. o să menţină baze militare în Irak pe termen nedefnit, plus imensa ambasadă din Baghdad.
Am un sentiment de déjà vu
Bomba a explodat cu un sunet asurzitor. Site-ul Wikileaks a primit un teanc de documente şi rapoarte din partea unei (unor?) surse din Armata S.U.A. care oferă civililor de rând posibilitatea de a arunca o privire în culisele războiului din Afganistan. Şi nimănui nu-i place ce se vede în culisele pline până la refuz de mizeria unei campanii haotice care s-a întins pe nouă ani de zile. Merită remarcat faptul că o anumită parte a Armatei S.U.A. este îndeajuns de dezgustată de conducerea civilă pentru ca să dea unui site ca Wikileaks o cantitate impresionantă de documente (zeci de mii).
Faptul că Armata S.U.A. a omorât mai mulţi civili în Afganistan decât este dispusă să recunoască reprezintă doar lucioasa bomboană care tronează în vârful colivei. Până la urmă localnicii sunt „collateral damage”, cu ţara lor cu tot. Iar corespondenţa dintre forturile construite de armata S.U.A. departe de oraşe şi comandamentele lor este doar glazura. E neplăcut să citeşti rapoarte care arată cum talibanii sau alţi actori locali strângeau laţurile în jurul grupurilor mici de soldaţi americani, izolaţi în forturile lor.
Dar blatul tortului, care pute de la o poştă, este dovada negru pe alb că mai toată lumea implicată în campania din Afganistan ştia că serviciile secrete din Pakistan i-au susţinut pe talibani de la bun început şi că nu au încetat niciodată să lucreze mână în mână cu ei. Şi e destul de probabil ca sprijinul să nu se limiteze la serviciile secrete. Membrii ai comunităţii de afaceri, elemente ale armatei, politicieni, este foarte posibil că toţi aceşti actori să fie implicaţi în legătura dintre pakistanezi şi talibani, care datează de la finalul războiului împotriva U.R.S.S..
De ce joacă Pakistanul la două capete? Pakistanul este o ţară săracă, prinsă între o serie de vecini mai mari şi mai puternici (India, China, Iran) dintre care unul (India) îi este duşman pe faţă. Astfel, Pakistanul, care are o graniţă respectabilă cu India, nu îşi poate permite să nu aibă spatele asigurat. Un Afganistan pacificat şi controlat de către S.U.A. poate fi primul pas către o colaborare militară Indiano-Afgană care să ducă la prinderea Pakistanului într-un cleşte. Afganistanul este „curtea din spate” a Pakistanului, care se va strădui din răsputeri să o ţină sub control.
În al doilea rând, campania din Afganistan (mai nou din Af-Pak) este profitabilă pentru pakistanezi, care au primit peste 1 miliard USD pe an din partea Washingtonului. Pentru regimurile deosebit de corupte din Kabul şi Islamabad, războiul este o oportunitate rară. În timp ce majoritatea afganilor trăiesc în sărăcie, Preşedintele Karzai, rudele lui şi diverşi alţi potentaţi şi-au cumpărat vile de milioane de dolari în Dubai, unde se vor refugia când talibanii vor ajunge la porţile Kabulului, lucru care pare din ce în ce mai probabil.
S.U.A. începe să antreneze trupe în Tadjikistan
Ken Gross, ambasadorul S.U.A. în Jumhurii Tojikiston, a anunţat că ţara sa intenţionează să deschidă un centru de pregătire a trupelor din Tadjikistan. Centrul va fi amplasat la 45 de kilometri de capitala Tadjikistanului, Duşanbe, şi va pregăti trupele locale pentru operaţiuni împotriva traficanţilor de droguri şi a teroriştilor. De asemenea, Gross a declarat că S.U.A. nu intenţionează să stabilească o prezenţă militară în Tadjikistan.
Tadjikistan
În teorie, totul sună frumos. În practică, S.U.A. o să pregătească trupele locale aşa cum doreşte guvernul local. La fel ca în alte părţi, prin traficanţi de droguri se înţelege acele persoane care fac comerţ cu droguri independent sau mână în mână cu actori locali care se opun guvernului. Cam aceeaşi definiţie se aplică şi teroriştilor.
Traficul de droguri şi anumite activităţi criminale (de ex. răpiri pentru răscumpărare) sunt printre puţinele moduri de a face rost de mulţi bani în zonă, motiv pentru care fiecare guvern sau gaşcă cu sprijin politic este deja bagată până în gât în ceea ce prin alte părţi se numeşte crimă organizată.
Având în vedere că orice om cu o armă în mână poate deveni un terorist şi că republicile Asiei Centrale sunt pline de arme şi de grupuri care acţionează contra guvernelor, este lesne de înţeles de ce guvernul din Tadjikistan este gata să colaboreze cu S.U.A. şi de ce are nevoie de trupe bine antrenate.
Gates deplânge politica schizofrenică a Rusiei
Robert Gates, U.S. Secretary of Defense, adică Ministrul Atacului de la Washington, s-a întreţinut cu membrii comisiei militare a Senatului S.U.A., Armed Services Committee. Vorbind despre faptul că Federaţia Rusă vede Iranul ca pe o ameninţare locală, dar refuză să sprijine sancţiunile împotriva Iranului, un senator i-a ridicat mingia la fileu lui Gates, iar acesta a sărit la cap ca un profesionist şi a declarat că F.R. are o abordare schizofrenică a problemei Iranului.
Practic, Gates şi senatorii s-au folosit de această discuţie în public pentru a bate obrazul Federaţiei Ruse care continuă să vândă armament Iranului. Şi mai practic de atât, o simplă privire aruncată pe hartă este de ajuns pentru a vedea că Iranul este unul dintre ultimii vecini ai F.R. care nu a fost ocupat de S.U.A. sau care nu s-a aliat cu S.U.A. Motiv pentru care, Iranul va continua să beneficieze de sprijin rus şi pe viitor.
Ca să vezi
Săptămâna trecută, S.U.A. au anunţat descoperirea unor depozite de resurse minerale în valoare de 1 trilion USD în Afganistan. Un raport care a circulat prin Pentagon descrie Afganistanul ca având potenţialul să joace pe piaţa litiului rolul pe care Arabia Saudită îl joacă pe piaţa petrolului. Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost... „Ca să vezi”. Apoi m-am enervat. Este evident că Guvernul S.U.A. ştia de existenţa acestor resurse încă dinante de invazia Afganistanului. De altfel, experiţii S.U.A. au folosit ca punct de plecare studiile geologice întocmite de către experţii sovietici şi afgani la sfârşitul anilor '80, în timpul ocupaţiei sovietice. Aşa că mă enervează să aflu că resursele din Afganistan au fost „descoperite”.
Ceea ce rămâne de văzut este dacă administraţia S.U.A. nu va decide cumva că este necesară menţinerea unei „prezenţe militare” în Afganistan, pentru a asigura securitatea exploatării resurselor. Cu puţin noroc, Afganistanul se va alătura listei de depozite de resurse a Vestului, cunoscute şi sub numele de ţări. Companiile din Vest vor turna o grămadă de bani în construirea infrastructurii de exploatare şi transport. Localnicii se vor alege cu nişte locuri de muncă în construcţii şi minerit, cu plăcerea de a admira gunoiul multinaţionalelor (pentru că nimănui nu o să îi pese de protecţia mediului în Afganistan) şi cu dreptul de a cumpăra produsele finite făcute din materiile lor prime. Făcute în China, Egipt sau Singapore. Corupţia locală va atinge cote fantastice.
The future is bright. Sort of.