nePOLITICos Despre viaţa cetăţii şi a lumii

Citind “Clienţii lu’ Tanti Varvara”

Citesc cartea "Clienţii lu' Tanti Varvara", de Stelian Tănase, şi am dat peste o caracterizare excelentă a puţinilor membrii ai mişcărilor comuniste de la sfârşitul deceniului 1910, începutul deceniului 1920, făcută de Bellu Zilber:

Puţinii care veneau spre noi erau mânaţi de cele mai variate motive, de la simpla curiozitate [în privinţa] unei organizaţii misterioase, glorificată de partizani şi blestemată de duşmani, până la intelectuali convinşi că acolo sunt adunaţi reprezentanţii pe pământ ai unui viitor fericit, dovedit "more geometrico", trecând prin mulţimea de celor nemulţumiţi în uzină, în sat, în familie, în mahala. Unguri şi bulgari care doreau despărţirea de România, muncitori, care se vedeau stăpâni pe uzine, evrei îngroziţi de anti-semitism, şomeri fără profesiune definită sau profesionişti mediocrii, politicieni nerealizaţi şi nerealizabili în alte partide politice, casnice urâte sau bovarice, copii sătui de şcoală; din această lume se recrutau, înainte de război, activiştii de partid. Fiecare se simţea nedreptăţit într-un fel sau altul, frustrat de bunurile visate. Atraşi de misterul unei lumi închise în conştiinţa lor, intrau într-o viaţă nouă, nu într-un partid politic. [...] Deveneau importanţi în faţa propriilor lor conştiinţe, începeau să capete un statut eroic. Ieşeau din pielea unor dezmoşteniţi ai soartei ca să intre în cea a unui personaj important, deţinător de secrete.

Fatală atracţie a puterii, misterului şi relevanţei personale între cei cărora le lipsesc toate trei.