Israel şi flotila troiană
Având în vedere că nu doresc să rup tradiţia acestui blog, am decis să las să treacă câteva zile înainte să îmi dau cu părerea despre cel mai arzător subiect de pe scena politică internaţională: confruntarea dintre trupele speciale israeliene şi o gaşcă de militanţi la bordul câtorva nave încărcate cu ajutoare. Ca de obicei, blogul meu vă aduce cele mai proaspete ştiri la mult timp după ce au avut loc evenimentele.
The facts, as we know them (or not)
Ambele tabere sunt în plin proces de dezinformare a opiniei publice internaţionale pentru a-şi impune punctul de vedere şi o să mai treacă ceva până când o să ştim ce a fost adevărat şi ce nu. Dar, faptele asupra cărora se cade de acord sunt următoarele: acum câteva zile, o flotilă compusă din şase nave încărcate cu ajutoare a pornit către Fâşia Gaza. Persoanele care au organizat flotila au discutat în prealabil cu autorităţile israeliene, care menţin din 2007 o blocadă terestră şi navală a Fâşiei Gaza.
Autorităţile israeliene au propus flotilei să tragă în portul Ashdod şi să îşi descarce marfa acolo pentru a fi transportată în Fâşia Gaza în convoaie de camioane sub control israelian. Organizatorii au refuzat şi au preferat să încerce să forţeze blocada. Autorităţile israeliene au trimis trupe speciale pentru a opri flotila. Rezultatul a fost o încăierare la bordul navelor şi victime de partea militanţilor.
De aici lucrurile încep să devină mai puţin clare. Iniţial, presa internaţională anunţase că „militanţii” au fost înarmaţi cu bâte cuţite şi pistoale şi că au tras asupra trupelor speciale israeliene. Apoi pistoalele au dispărut ca fumul şi un oficial israelian a arătat unui reporter o cutie conţinând bare de metal, cuţite şi praştii cu bile de metal.
Evident, cele două părţi se acuză una pe alta că au provocat confruntarea. Militanţii susţin că trupele speciale israeliene au descins pe nave trăgând. Cel puţin pe Mavi Marmara. Israelienii susţin că militanţii au sărit la bătaie şi că trupele speciale au fost nevoite să se apere. Ba chiar autorităţile israeliene au încercat să dea impresia că trupe speciale, bine antrenate şi înarmate, ar fi fost victime ale unor oameni înarmaţi cu ţevi şi bâte.
The issues
Un alt lucru asupra căruia s-a căzut de acord la nivel internaţional este că Israelul a muşcat cu poftă dintr-o nadă întinsă abil de către militanţi. Este destul de clar că flotila a avut două scopuri majore: transportul ajutoarelor către Fâşia Gaza şi organizarea unui protest politic de proporţii. Ştiind foarte bine că israelienii vor interveni în forţă, flotila a refuzat să aleagă o cale paşnică şi a preferat să provoace o confruntare. Pe de altă parte, alternativa era să predea încărcătura unor forţe inamice populaţiei Fâşiei Gaza, forţe care au dovedit în repetate rânduri că pot decide să blocheze accesul unor anume produse alimentare în Fâşia Gaza fără nici o explicaţie.
De cealaltă parte, autorităţile israeliene au acţionat exact ca de obicei, însă, de data asta, decizia de a acţiona în forţă s-a întors împotriva Israelului. Flotila a fost abordată în apele internaţionale, la distanţă de coasta Gazei şi de blocadă, motiv pentru care e destul de greu pentru navele israeliene să susţină că au împiedicat forţarea blocadei. Mai mult, deşi navele de război au dreptul să inspecteze navele civile, există proceduri pentru asemenea lucruri.
La fel ca şi pe uscat, navele israeliene ar fi trebuit să someze flotila şi să ceară navelor civile să oprească motoarele şi să se pregătească de inspecţie. Apoi, dacă navele civile refuzau să respecte ordinul, ar fi trebuit să execute foc de avertisment. Abordajul navelor de către trupelor speciale este ultimul punct pe listă. Dar autorităţile israeliene au decis să acţioneze în stilul cu care s-au obişnuit şi au trecut direct la folosirea forţei. De unde se poate trage concluzia că cel care foloseşte forţa prea mult timp se cam prosteşte.
The conclusions
De fapt, asta este ceea ce mă miră cel mai mult în toată această situaţie. Israelienii s-au comportat exact ca şi până acum, acţionând fix cum au chef. Diferenţa este că, de data asta, oameni din diverse ţări au băgat de seamă şi şi-au exprimat indignarea. Dacă turcii şi grecii au ajuns să protesteze cot la cot împotriva unei alte ţări, e clar că avem de a face cu o situaţie extraordinară.
Rămâne de văzut dacă încercarea flotilei de a forţa blocada a reuşit să aibă vreun efect. Turcia face o mulţime de zgomot, iar opinia publică internaţională mârâie la Israel. În acest timp autorităţile israeliene se apără cu îndârjire, susţinând, ca de obicei, că sunt victime ale unei campanii, că militanţii sunt terorişti (şi e posibil ca unii dintre ei să fie), că flotila transporta materiale care pot fi folosite de Hamas împotriva Israelului (adică ciment - mai bine nu întrebaţi) şi că, în general, pe ei nu i-a deranjat transportul ajutoarelor, ci încercarea de forţare a blocadei.
Dar toată lumea ştie că Israelul a picat de fraier pentru că şi-a etalat în public tendinţa de a da în cap oricui doreşte. Iar acum se pregăteşte partea a doua a farsei. Încă două vase se îndreaptă către Fâşia Gaza, iar în Turcia se cere trimiterea unei escorte militare pentru a asigura trecerea prin blocadă. Având în vedere că Turcia este membru N.A.T.O., o confruntare armată între Turcia şi Israel ar putea avea consecinţe incalculabile.