nePOLITICos Despre viaţa cetăţii şi a lumii

Libertatea înşelătoare – partea I-a

Îmi amintesc că, acum două săptămâni, blogurile, site-urile de ştiri, televiziunile şi ziarele erau pline de imagini din Iran. Începutul de revoluţie ne-a parvenit învăluit în eşarfe verzi şi gaze lacrimogene, plin de vânătăi şi de entuziasm, romantic şi plin de speranţă şi scandând din răsputeri sloganuri. Ca răspuns la această avalanşă de imagini şi sentimente, o parte a presei internaţionale, în special din SUA, a început să declare că protestatarii iranieni au ieşit în stradă pentru libertate. Lucru care mi-a dat de gândit...

Ce înţeleg ziariştii, reporterii şi bloggerii din Vest prin libertate? Dar cei din Est? Înţeleg oare cu toţii acelaşi lucru? Ce înţeleg oamenii aceia, de pe străzile Teheranului, prin libertate? Ce înţeleg tinerii în blugi şi tinerele cu eşarfe pe cap prin libertate? Înţeleg oare cu toţii acelaşi lucru? Dacă li s-ar explica ideile de libertate a unor tineri de vârsta lor aleşi la întâmplare din diverse medii sociale ale unor ţări de pe glob, s-ar regăsi în ele? Nu sunt sigur că da.

Dorinţa de a purta haine diferite, de a nu trebui să îţi ascunzi părul, faţa sau corpul, de a asculta muzica preferată, de a vota cu alţi candidaţi, de a agăţa fete pe stradă, de a accesa site-uri porno, de a mânca fast food, de a trăi viaţa văzută la televizor, pe posturile străine, toate aceste dorinţe se amestecă într-un tot nebulos din care ţâşneşte o revărsare de sentimente împotriva celor de la putere. Dar este oare un lucru bun?

Dacă nu ştii exact cum arată sau ce este libertatea pe care o ceri, de unde ştii când şi dacă ai obţinut-o? Prin articole, prin ştiri şi prin filme, publicul consumist care nu prea mai citeşte cărţi a absorbit o idee de libertate nedefinită, o libertate "all-purpose". O idee de libertate descrisă de oameni care nu ştiu cum arată şi cum se poate obţine, care poate fi folosită pentru a justifica diverse acţiuni sau atitudini şi împotriva căreia este greu să se argumenteze.

Sfatul meu pentru tinerii din Iran este să se gândească întâi ce vor să obţină, cum vor să obţină, care vor fi consecinţele acţiunilor lor şi ce forţe pot fi folosite împotriva lor. Şi abia apoi să iasă în stradă.