Mâncare şi bani
Sistemul economic actual ne-a adus într-o situaţie care ar fi şi interesant de studiat şi amuzantă dacă nu ar fi neplăcută. Agricultura, adică acea activitate prin care o persoană sau o societate îşi creşte de mâncarea de care are nevoie, nu este profitabilă. Zeci de milioane de euro sunt plătite agricultorilor în fiecare an sub formă de subvenţii pentru că, suntem informaţi, agricultorii români nu pot supravieţui fără ele. Păi, de ce?
Soluţia poate fi chiar aici
Răspunsul pare destul de simplu. Între agricultură, politică şi sistemul economic actual există o incompatibilitate fundamentală. Dacă agricultorii ar cere pe produsele preţurile de care au nevoie pentru ca activitatea lor să devină profitabilă, dieta majorităţii românilor ar suferi o modificare bruscă şi drastică (evident, nu iau în calcul aici posibilitatea importurilor). Din motive legate de politică şi de supravieţuirea fizică, nici un guvern nu poate permite acest lucru, motiv pentru care agricultorilor li se dau bani de la buget, adică sunt menţinuţi deliberat într-o stare de neprofitabilitate.
Autorităţile, atât cele române, cât şi cele europene, spun că agricultura nu este profitabilă pentru că România nu are ferme mari care să producă mult şi ieftin şi să poată negocia preţuri mai mici pentru diverse produse necesare agriculturii (carburant, îngrăşământ, pesticide). Din nefericire, tocmai aceste produse sunt unul dintre motivele pentru care agricultura nu este profitabilă deoarece ele cresc costurile de producţie. Iar fermele mari private sunt un mod în care comunităţile rurale ajung să piardă controlul asupra mediului înconjurător local, iar comunităţile urbane pierd controlul calităţii şi disponibilităţii produselor. Roşiile de supermarket sunt un exemplu perfect de agricultură profitabilă care produce legume de o calitate vădit inferioară.
Practic, agricultorii nu au cum să echilibreze cheltuielile şi veniturile în condiţiile în care sunt nevoiţi să plătească cash pentru carburant, utilaje, îngrăşământ, pesticide, electricitate, apă, seminţe şi diverse echipamente. Iar autorităţile au adoptat o politică de aruncat banii pe fereastră în timp ce aşteaptă ca din jobenul magic al capitalismului să iasă încet-încet marile companii agricole care să înlocuiască cu totul micii agricultori.
O alternativă la actualul sistem este ajutarea agricultorilor să iasă parţial din economia monetizată şi să treacă la alte moduri de obţinere a produselor necesare. O mare parte din gunoiul menajer este compus din lucruri biodegradabile care pot fi transformate în compost, înlocuind astfel (măcar parţial) îngrăşămintele din ce în ce mai scumpe şi eliminând şi o parte din problema gropilor de gunoi care dau pe dinafară. Electricitatea poate fi asigurată la nivel local, prin metode descentralizate (solar, eolian, hidro). Carburanţii pe bază de petrol pot fi înlocuiţi cu electricitate sau biocarburanţi, care se obţin din folosirea a diverse culturi.
Este foarte posibil ca un plan naţional de reciclare şi de găsire a soluţiilor alternative să ajute mai mult agricultura pe termen lung decât subvenţiile.