O explicaţie
Cu ocazia publicării versiunii în engleză a propunerii de modificare a sistemului electoral, am decis să ofer o scurtă explicaţie a motivelor care stau în spatele acestei propuneri, a ideilor pe care se bazează.
Principala problemă a actualului sistem electoral este faptul că nevoia de bani şi corupţia merg mână în mână. Orice încercare de a reduce corupţia din sistemul electoral este sortită eşecului dacă costurile campaniilor electorale continuă să rămână mari. Atâta vreme cât partidele au nevoie de bani pentru a încerca să câştige alegerile (şi nu vorbim de sume mici), partidele vor face rost de aceşti bani într-un fel sau altul.
Din acest motiv, unul dintre scopurile sistemului propus este să reducă nevoia de bani în cadrul sistemului electoral prin limitarea posibilităţilor de afişare a materialelor promoţionale, a cantităţii şi importanţei lor.
O a doua problemă a actualului sistem este faptul că partidele tind să îşi ascundă candidaţii în spatele pozelor făcute de profesionişti şi aranjate în Photoshop, a videoclipurilor de 30 de secunde şi a băilor de mulţime atent orchestrate. Acest lucru permite partidelor să promoveze oameni care nu ar trece niciodată testul unei întâlniri libere cu alegătorii, oameni care nu ar putea să convingă alţi oameni de cinstea sau competenţa lor. Prin forţa lucrurilor, aceşti candidaţi sunt nevoiţi să se bazeze pe metode precum asaltul mediatic şi mituirea alegătorilor cu clasicii „mici şi bere" (acum disponibili şi în variantele moderne „telefon mobil cadou" şi „bancnotă de 100 RON"), metode care fac campania irelevantă şi promovează corupţia.
Iar a treia problemă este apatia alegătorilor. Prezenţa scăzută la vot nu are de ce să mire într-o societate în care chiar şi cel mai fraier alegător îşi dă seama că politicienii nu sunt interesaţi decât de bani şi de putere, că îi vor promite orice în campanie şi că nu vor face nimic din ce au promis după alegeri. În plus, reflexul omului supus la o avalanşă de materiale electorale este să se ferească, închizându-şi ochii şi urechile şi refuzând să bage în seamă altceva decât sordidele certuri dintre candidaţi. Şi, astfel, momentul în care cetăţeanul îşi joacă rolul limitat în conducerea satului, oraşului, judeţului sau ţării ajunge să inspire dezgust, teamă sau plictiseală.
Nu e de mirare că am ajuns cum am ajuns ca ţară.