As I was saying
Angela Merkel, Cancelarul Germaniei, a ţinut un discurs în Aachen, unde a expus câteva idei cu privire la oportunitatea extraordinară prezentată de criza economică pentru a pune pe picioare Statele Unite ale Europei, preferabil fără acordul populaţiei:
Euro crisis could help boost political union-Merkel
BERLIN, May 13 (Reuters) - German Chancellor Angela Merkel said on Thursday the euro's troubles offered a chance for the EU to strengthen its economic and political union, not just its common currency.
Speaking at a ceremony in Aachen where Polish Prime Minister Donald Tusk was awarded the Charlemagne Prize for furthering European unity, Merkel said the future of the EU was at stake in the challenges to its monetary amalgamation.
"If the euro fails, not only the currency fails. Europe fails too, and the idea of European unification. We have a common currency, but no common political and economic union. And this is exactly what we must change. To achieve this -- therein lies the opportunity of this crisis."
In a speech broadcast live on WDR television, Merkel said the crisis over the euro's future was "not just any crisis, it is the strongest test Europe has faced since 1990, if not in the 53 years since the treaties of Rome."
"This test is existential -- it must be passed. If it does not manage to (do that), the consequences for Europe and beyond are unforeseeable," the conservative Christian Democrat said.
Greece's debt emergency and a worsening deficit crunch in Spain, Portugal and Ireland have eroded the euro's strength.
But Merkel held off on backing a 110-billion-euro ($139.7 billion) bailout for Greece until it was clear contagion was starting to afflict the euro zone, dismaying France over the delay. Germany and France had long been the twin engines of EU integration.
Ex crisis, unum*
(expresie în pseudo-Latină, care înseamnă „Din criză, unul”)
Uniunea Europeană a decis să formeze un imens fond de garantare, în valoare de 500 de miliarde EUR, la care se vor adăuga 250 de miliarde EUR din partea Fondului Monetar Internaţional. Una peste alta, vorbim de o grămadă de bani. Scopul acestui fond de garantare va fi ţinerea în picioare a zonei euro şi a economiilor europene în general, prin adăugarea unui fund de ciment butoiului de lemn. Banii vor fi folosiţi... mai exact, sunt folosiţi deja pentru a cumpăra obligaţiunile emise de statele aflate în dificultate.
În plus, ceea ce este mai surprinzător, este că banii for fi folosiţi şi pentru a achiziţiona datorii private, ceea ce înseamnă că Uniunea Europeană va da bani pe ceea ce pieţele financiare au refuzat să cumpere.
În termeni practici, fondul de garantare reprezintă mobilizarea puterii financiare a continentului pentru a garanta datoriile prezente şi viitoare a ţărilor europene, plus cele ale unor entităţi private. Cele 27 ţări care compun Uniunea Europeană s-au angajat să cumpere obligaţiunile ţărilor afectate puternic de criză, indiferent de perspectiva de rambursare a acestor obligaţiuni, pentru a nu lăsa nici o ţară să ajungă în situaţia de a se declara falimentară. Banii germanilor şi francezilor subscriu, începând de astăzi, cheltuielile nechibzuite ale grecilor şi... ale românilor. Evident, relaţia merge şi în sens invers, pentru că asistăm la situaţia interesantă în care ţărilor din afara zonei euro li se cere să susţină datoriile ţărilor care se presupune că au economii mai stabile şi mai performante.
Guvernul Boc ar trebui să desfacă şampania pentru că tocmai a scăpat de perspectiva falimentului naţional. De acum, guvernul poate să funcţioneze, practic, pe banii Uniunii Europene, oferind în schimb doar un teanc de hârtii. Eventual şi ţara pe post de gaj. Este adevărat că banii nu vor fi acordaţi fără condiţii şi că va exista o notă de plată, dar presupun că Boc este destul de mulţumit că fondul de garantare există.
Cu ajutorul crizei, forţele centralizării au învins în Europa, pentru moment. Trecând peste orice fel de discuţii cu privire la voinţa poporului, democraţie, libertate, suveranitate şi auto-determinare, miniştrii de finanţe a 16 ţări au decis să pună la comun resursele financiare ale ţărilor lor, alcătuind o entitate financiară trans-europeană care poate va servi, la un moment dat, drept fundaţia bugetului comun al Uniunii Europene. Nici nu mai contează dacă suntem sau nu în zona euro pentru că finanţele noastre sunt de acum legate de cele ale ţărilor Uniunii Europene. Mi-e teamă că ceea ce a fost făcut astăzi, de către un grup de miniştrii de finanţe, nu se va desface uşor. De asemenea, mi-e teamă că majoritatea europenilor nu prea au idee ce se întâmplă. Well, it's business as usual.
Peste 50 de ani, o nouă generaţie se va uita în urmă şi va considera că toate aceste lucruri au fost inevitabile.
Finalul va fi lipsit de glorie
Ofensiva trupelor S.U.A. din Afganistan în zona Marja, care s-a soldat cu un fel de victorie pe câmpul de luptă şi o imensă gafă în presă, a avut ca efect ultim doar enervarea populaţiei. Puşcaşii marini s-au acoperit de o glorie dubioasă atunci când presa s-a prins că oraşul cu 80.000 de locuitori pe prin care îşi croiau drum bravii soldaţi S.U.A. era, de fapt, un câmp cu nişte case pe el.
Acum talibanii s-au retras parţial din zona Marja şi se concentrează asupra câştigării sprijinului populaţiei din nordul Afganistanului. Dacă se putea spune până acum că succesul talibanilor în lupta pentru supravieţuire se datorează tribalismului paştun, jocul este pe cale să se schimbe deoarece triburile din nordul Afganistanului, ultiumul avanpost al duşmanilor talibanilor înainte de 2001, nu sunt paştune.
Marja, un „oraş cu 80.000 de locuitori”. Copyright Google.
Trupele germane care luptă în nordul Afganistanului au fost implicate în ceea ce presa descrie ca fiind „cele mai grele lupte pentru Wehrmacht din 1945 încoace” în câteva provincii afgane. Vreo cinci, mai exact. Din 2001 încoace, trupele coaliţiei internaţionale joacă acelaşi joc: ofensive majore într-o zonă, urmate de regruparea talibanilor în altă zonă, care face necesară o nouă ofensivă majoră ş.a.m.d.
Singurul lucru care s-a schimbat este faptul că trupele S.U.A. se pregătesc de plecare, conform politicii Preşedintelui Obama. Motiv pentru care jucătorii locali şi internaţionali se pregătesc cum pot mai bine pentru viitor. În acest scop, Preşedintele Kabulului, Hamid Karzai, intenţionează să îi ceară lui Obama voie să pornească tratative oficiale de pace cu talibanii. În scurtă vreme, Preşedintele Kabulului va rămâne fără trupele străine care îi asigură atât supravieţuirea ca om politic, cât şi supravieţuirea ca om, în general.
Tratativele oficiale de pace (există o bună şansă ca cele neoficiale să aibă loc deja) ar fi exact finalul lipsit de glorie al aventurii afgane. După nouă ani şi o mulţime de bani aruncaţi pe pustia afgană, trupele S.U.A. se vor întoarce acasă fără să îi fi învins pe talibani, fără să îl fi prins pe Bin Laden şi fără să fi adus pace în Afganistan. Cam penibil.
Situaţia din Afganistan e puţin cam complicată
O diagramă a dinamicii stabilităţii şi operaţiunilor de contra-insurgenţă din Afganistan. E puţin cam complicat, dar perfect fezabil.
Viitorul lanseaza rachete
În timp ce administraţia S.U.A. încearcă să convingă China şi Rusia să sprijine o rezoluţie care să impună sancţiuni şi mai drastice Iranului, două ştiri şi-au croit drum în presa internaţională. În primul rând, R.P. Chineză a anunţat luna trecută deschiderea unei fabrici pentru producţia de rachete, amplasată în Iran. Fabrica va produce rachete Nasr 1 (Victorie 1), varianta iraniană a rachetelor chinezeşti anti-navă C-704. Rachetele au o rază de acţiune de 170 de kilometri, ceea ce le face ideale pentru interzicerea traficului în jurul Strâmtorii Ormuz, în Golful Persic, în cazul în care Guvernul S.U.A. decide să atace Iranul. Industria de apărare iraniană mai produce şi alte tipuri de rachete chinezeşti.
Rachetă C-704
În al doilea rând, o companie rusească a prezentat un sistem denumit Club K. Acesta este un sistem de lansare a rachetelor tactice conceput pentru a fi instalat într-un container de marfă obişnuit, care poate fi încărcat pe un camion, un tren sau o navă comercială, fără să dea de bănuit. Cu ajutorul său, orice navă de transport marfă poate fi transformată într-o platformă de lansare a rachetelor capabilă să se apropie de un portavion şi să îl scufunde împreună cu întreaga sa escortă de distrugătoare şi crucişătoare în cursul unui atac surpriză.
Închipuiţi-vă că toate containerele se deschid şi lansează un val de rachete
Cu toate că aceste rachete şi sisteme nu vor ajuta Iranul să câştige un război împotriva S.U.A., în cazul în care un asemenea război va avea loc, scopul lor este să facă perspectiva unui atac cât mai neplăcută posibil pentru orice eventual atacator. Încetul cu încetul, ţări precum Iranul şi Venezuela vor profita de progresul în domeniul rachetelor pentru a continua să ducă o politică nealiniată sau chiar opusă celei impuse de către S.U.A. şi aliaţii europeni. Ţinerea la distanţă a grupurilor de luptă ale U.S. Navy şi a navelor de desant ale U.S. Marine Corps este primul pas în acest sens. Următorul pas va fi apărarea anti-aeriană.
----
Surse:
Reuters, Deadly new Russian weapon hides in shipping container