Nu ei au câştigat, ci noi am pierdut
Sheherzadah, the artsy pixie, şi-a vărsat amărăciunea pe blogul ei cu privire la recenta decizie a Curţii Constituţionale de a le da una peste bot cetăţenilor prin secretizarea declaraţiilor de avere ale demnitarilor şi prin emascularea Agenţiei Naţionale pentru Integritate. După ce Curtea a scăpat de C.N.S.A.S. şi de ameninţarea eternă a fantomelor care se puteau ridica din trecutul comunist, acum ne-a făcut bucuria de a scăpa şi de A.N.I. şi de fantomele averilor construite prin furt.
Deşi nu am fost la fel de indignat ca Sheherzadah atunci când am auzit de această decizie, sunt de acord că ea reprezintă o victorie a oligarhiei române asupra masei cetăţenilor şi, ca atare, că este unul dintre cele mai proaste veşti din ultima vreme. Nu cred că are rost să explic de ce ascunderea situaţiei financiare şi a intereselor celor care ne conduc este un gest semnificativ, dar aş vrea să spun de ce emascularea A.N.I. nu mi se pare importantă.
Din punctul meu de vedere, consider că trebuie făcută o diferenţă între A.N.I, o agenţie de stat, şi accesul la declaraţiile de avere ale demnitarilor. A.N.I. este o creaţie a statului, o agenţie al cărei fundament este pur politic şi care trăieşte sau moare în funcţie de curentele politice şi de găştile care se perindă la putere. Existenţa ei nu este importantă. Mai mult, aş zice că activitatea A.N.I. nu prea are de ce să mă facă să o regret. România continuă să fie o ţară foarte coruptă, iar investigaţiile efectuate la sesizarea A.N.I. nu au dat rezultate.
Este adevărat că rezultatele nu depind de A.N.I., dar la ce foloseşte o agenţie care îşi face oarecum treaba, dacă oligarhii au la dispoziţie diverse metode de a trece investigaţiile pe linie moartă? Pe de altă parte, A.N.I. mi s-a părut de la bun început o agenţie creată de o gaşcă de politicieni pentru a îşi investiga adversarii şi a le face dosare. Dispariţia ei nu o să schimbe nimic, la fel cum înfiinţarea ei nu a schimbat nimic.
Dar, deşi A.N.I. este o creaţie politică, puterea de a avea acces la declaraţiile de avere ale demnitarilor, puterea de a le verifica şi puterea de a investiga discrepanţele sau conflictele de interese sunt lucruri de interes public, mult mai importante decât orice agenţie guvernamentală. În loc să ne enervăm sau să fim deprimaţi că a dispărut A.N.I., mai bine să ne enervăm că nu putem înfiinţa prin vot direct comisii independente de cetăţeni care să cerceteze, verifice şi recomande pentru investigare averile celor care ne conduc. Asta înseamnă interesul public.
A deplânge dispariţia A.N.I. înseamnă, încă o dată, a deplânge faptul că nu mai putem conta pe politicieni pentru a se verifica şi pedepsi între ei, la bunul lor plac. La 20 de ani de la Revoluţie, suntem în aceeaşi situaţie în care eram şi pe vremea comuniştilor: nu suntem cetăţeni, ci ceea ce Walter Karp denumea „un electorat apatic, recunoscător pentru favoruri meschine”. Asta este problema noastră.
De la glorie la utopie – Societatea civilă în postcomunism
Societatea civilă din fostele state comuniste central şi est-europene are astăzi o înfăţişare cu totul diferită de cea a primelor stadii ale evoluţiei sale (şi ele foarte diferite, de la ţară la ţară), chiar dacă uneori este animată de aceleaşi figuri. Vom încerca să punctăm în această lucrare modul în care a avut loc transformarea acestui fenomen şi factorii care au contribuit la aceasta şi vom arăta, cu ajutorul scrierilor mai multor analişti politici şi disidenţi, de ce această transformare este văzută de unii observatori ca o „reînviere glorioasă", în timp ce alţii îi deplâng caracterul utopic.
Identificarea unei accepţiuni funcţionale a conceptului de „societate civilă" nu este atât de uşoară precum definirea acestuia, demers încercat de mulţi gânditori ai ştiinţelor sociale. Cea mai largă abordare în acest sens este desemnarea unui grup uman care îşi datorează existenţa în comun unui contract social încheiat între membrii societăţii: „Aceia care sunt reuniţi într-un singur corp şi pot apela la o lege sau la o magistratură stabilite în comun, înzestrate cu autoritatea de a decide controversele dintre ei şi de a-i pedepsi pe cei care încalcă legile, se află împreună într-o societate civilă"(1).
Totuşi conceptul de societate civilă, în sensul în care o putem asocia cu postcomunismul, s-a născut în analele rezistenţei central şi est-europene în faţa comunismului, fiind asociat în special cu activitatea sindicatului polonez Solidaritatea. Din această perspectivă, definiţia dată de politologul Vladimir Tismăneanu pare mult mai bine circumscrisă vremurilor noastre: „Societatea civilă poate fi deci definită ca un ansamblu de iniţiative zonale, spontane, nonguvernamentale (deşi nu neapărat antiguvernamentale), pornite de jos, care apar în ordinea posttotalitară ca un efect al slăbirii controlului de către stat şi al declinului constrângerilor ideologice impuse de partidele de la conducere"(2).
Emergenţa şi dezvoltarea societăţii civile sunt atribuite în mod general acelei prise de consceience a faptului că statul a fost în întregime confiscat de către o oligarhie comunistă şi convingerii potrivit căreia societatea are dreptul de a se organiza în mod independent atât timp cât eschivează domeniul tabu (legitimitatea de netăgăduit a partidului comunist în calitate de unic gestionar al câmpului politic) în favoarea politicilor nepolitice.
În caz că vă e ruşine că sunteţi români…
... vi-l prezint pe Congressman Hank Johnson, membru al partidului Democrat, reprezentant al Districtului al Patrulea din statul Georgia. În clipul video de mai jos, Congressman Johnson îi spune unui Amiralului Willard că suplimentarea numărului de trupe S.U.A. pe insula Guam ar putea provoca... răsturnarea şi scufundarea insulei. Hell, yeah!
Johnson: "My fear is that the whole island will become so overly populated that it will tip over and capsize."
Willard: "We don't anticipate that".
China îşi face intrarea în Golf
Pentru prima dată în ultimele câteva secole, conform presei chineze, o fregată din China, însoţită de o navă de aprovizionare, a făcut o escală într-un port din Golful Persic. În data de 24 martie, fregata FFG-525 Ma’anshan a tras în portul Zayed, care deserveşte oraşul Abu Dhabi, la capătul unei misiuni anti-piraterie de şase luni în zona Golfului. Vizita navelor chineze indică destul de clar relaţiile bune ale R.P. Chineză cu ţările furnizoare de petrol din zonă.
Se poate spune că atacurile piraţilor somalezi au fost pretextul care a permis R.P. Chineză să trimită nave de luptă în Golf fără ca acest lucru să pară foarte bătător la ochi. Prezenţa FFG-525 Ma’anshan în Adu Dhabi trimite un mesaj celor interesaţi că R.P. Chineză este gata să îşi apere interesele şi că este gata să se implice militar dacă e cazul, dar că nu doreşte (încă) să provoace tensiuni în apele patrulate de Flota a 5-a a S.U.A.
La rândul lor, ţările arabe doresc să se asigure că au relaţii excelente cu R.P. Chineză, un mare importator de petrol şi exportator de produse de consum. Mai mult, ţările arabe sunt foarte interesate să atragă China de partea lor şi a S.U.A. în problema Iranului, pentru a putea astfel caştiga sprijinul membrilor cu drept de veto din Consiliul de Securitate al O.N.U. şi a impune o politică mai dură faţă de Iran.
Random quote
The city dweller is a member of an almost undifferentiated political mass. If he is politically inclined, his means of distinguishing himself outside party ranks are exceedingly limited. If he enters party ranks he enters as a supplicant bidding for favor.
- Walter Karp, Indispensable Enemies