Yemen, o campanie amânată
Pun pariu că Preşedintele Barack Obama simte că îi urcă aciditatea în gât atunci când se gândeşte la Orientul Mijlociu. Şi pentru că cele două campanii din Irak şi Afganistan-Pakistan nu sunt de ajuns, situaţia din Yemen a început să devină neplăcută. George Bush al II-lea a pornit două campanii militare ca parte a unei politici îndrăzneţe (sau nesăbuite, depinde pe cine întrebi) de refacere a Orientului Mijlociu. Obama a decis că este mai bine să încerce să păstreze un echilibru al puterii între şiiţi şi sunniţi şi să stabilizeze regiunea. Lucru care se dovedeşte mai greu decât pare şi nu mulţumeşte pe nimeni.
Tergiversarea adoptării unei soluţii în privinţa programului nuclear al Iranului face parte, cred eu, din politica Preşedintelui Obama de a nu distruge singura putere şiită din zona Orientului Mijlociu, lucru care ar provoca un nou val de violenţă în zonă. Evident, Israelul este foarte nemulţumit de faptul că S.U.A. nu aprobă un asalt asupra instalaţiilor implicate în programul nuclear Iranian. Imediat după Israel, pe lista nemulţumiţilor, se află Arabia Saudită, cel mai mare stat-client Sunnit al S.U.A. în OM.
Hillary Clinton, Saud Al-Faisal
Acum două săptămâni, Prinţul Saud al-Faisal a declarat în cadrul unei conferinţe de presă comune cu Hillary Clinton, că sancţiunile împotriva Iranului propuse de administraţia S.U.A. sunt o soluţie pe termen lung, în timp ce programul nuclear iranian necesită o soluţie imediată. În traducere liberă, Prinţul i-a dat una peste ceafă lui Madam Clinton şi i-a spus: "Eşti veriga slabă!" Având în vedere că, pe graniţa de sud a Arabiei Saudite, miliţii şiite se bat cu armata Yemenului, poate că punctul de vedere al Prinţului nu este chiar exagerat. Evident, Prinţul a declarat că orice eforturi de dezarmare nucleară în zona OM trebuie să includă şi Israelul, lucru pe care S.U.A. nu îl poate promite, iar Israelul îl va refuza fără discuţie. Aşa că situaţia nu avansează din punctul în care capra, lupul şi varza se acuză unul pe altul de rea credinţă.
Guerrilla informatică
Robin Hood s-a întors să ia informaţiile bogaţilor şi să le dea săracilor. Un hacker din Letonia a spart bazele de date ale băncilor letoniene şi a început să publice informaţiile pe care le-a găsit acolo: cine a luat bonusuri din ajutorul de stat şi cât de mari. Autorităţile îl caută, publicul îl adoră.
Using the alias "Neo" - a reference to The Matrix films - the hacker claims he wants to expose those cashing in on the recession in Latvia.
He is slowly passing details of leading Latvian firms via Twitter to the TV station and has its audiences hooked.
The Latvian government and police are investigating the security breach.
Data leaked so far includes pay details of managers from a Latvian bank that received a bail-out.
It reveals that many did not take the salary cuts they promised.
Other data shows that state-owned companies secretly awarded bonuses while publicly asking the government for help.
'Cult status'
The anonymous hacker claims to be part of a group - called the Fourth Awakening People's Army - that downloaded more than seven million confidential tax documents from the State Revenue Service. He is thought to be based in Britain.
Over a three month period they downloaded the private data of up to 1,000 companies.
Libertatea stă în opţiuni
Citind „Deer Hunting with Jesus”, a leftist rant despre oamenii din oraşul natal (Winchester, Virginia) al autorului, Joe Bageant, mi-a atras atenţia următoarea încercare de trasare a liniei care desparte „middle class” de „working class” în S.U.A.:
Leaving aside all numbers, “working class” might best be defined like this: You do not have power over your work. You do not control when you work, how much you get paid, how fast you work, or whether you will be cut loose from your job at the first shiver on Wall Street.
Însă modul de a nu le mai permite altora să aibă putere asupra ta este să ai opţiuni bune. Dacă nu ai de ales sau dacă toate opţiunile sunt proaste, atunci fie ai o problemă în viaţă... fie eşti într-o cabină de vot din România, uitându-te la un buletin de vot plin cu nume de proşti şi infractori neprinşi.
Brandalism, by Banksy
People abuse you every day. They butt into your life, take a cheap shot at you and then disappear. They leer at you from tall buildings and make you feel small. They make flippant comments from buses that imply you're not sexy enough and that all the fun is happening elsewhere. They're on TV making your girlfriend feel inadequate. They have access to the most sophisticated technology the world has ever seen and they bully you with it. They are The Advertisers and they are laughing at you.
However, you are forbidden to touch them. Trademarks, intellectual property rights and copyright law mean advertisers can say what they like with impunity.
Screw that. Any advert in public space that gives you no choice whether to see it or not is yours. It's yours to take, re-arrange and re-use. You can do whatever you like with it. Asking for permission is like asking to keep a rock someone just threw at your head.
You owe the companies nothing. You especially don't owe them any courtesy. They have re-arranged the world to put themselves in front of you. They never asked for your permission, don't even start asking for theirs.
Ziua Uniunii Europene
Nu sunt sigur care este ziua Uniunii Europene, însă cred că ar trebui să facem o modificare şi să declarăm 16 februarie ca fiind noua Zi a Uniunii Europene. În data de 16 februarie, Uniunea Europeană a transmis Greciei că va fi nevoită să accepte un pachet de măsuri dure de reformă economică, sub supravegherea strictă a funcţionarilor U.E., fără să îndrăznească să pomenească de suveranitatea naţională. Alternativa este ca Grecia să devină bolnavul economic al Europei pentru câteva decenii de acum înainte, până când îşi plăteşte datoriile.
Angela Merkel se află pe creasta unui val imens de suport popular în Germania, unde trei sferturi din populaţie este împotriva acordării de ajutor financiar Greciei. Drept pentru care, doamna Merkel îşi permite să bată obrazul Greciei în public şi să se ia şi de băncile care au permis Greciei să împrumute bani fără să spună Uniunii.
Evident, parlamentarii greci din opoziţie au sărit în sus la auzul veştii, însă Guvernul de la Atena pare hotărât să încerce să salveze ce se mai poate. Teoretic, Guvernul pare să aibă şi sprijin popular, însă se anunţă o grevă generală săptămâna viitoare. Rămâne de văzut dacă puterea de la Atena va accepta încălcarea suveranităţii Greciei şi dictarea politicii economice de la Bruxelles şi, bineînţeles, naşterea unei noi Uniuni Europene, care poate trece peste suveranitatea unei ţări membre. Acesta constituie un precedent.