In the beginning, the community was a formless void and darkness covered the face of the village… (Genesis 1.1)

Acum ceva timp discutam cu o prietenă foarte scârbită de România (şi, în special de traficul din Bucureşti) şi nu m-am putut abţine să nu menţionez că există soluţii şi că o educaţie diferită ar fi de ajuns, dar că Bucureştiul nu este locul potrivit pentru aşa ceva. Răspunsul ei, contrariat, a fost că Bucureştiul este locul cu multe şcoli şi cu mulţi tineri. Din nefericire, Bucureştiul nu este nici pe departe locul de unde revoluţia ascunsă ar putea să înceapă pentru simplul fapt că este un oraş.

Pentru a putea porni o revoluţie, pentru a putea efectua anumite schimbări, revoluţionarii (god, cuvântul ăsta sună groaznic de pompos în epoca în care trăim) trebuie să pună mâna pe puterea politică, iar oraşele sunt locuri unde puterea politică a atras deja o birocraţie sau un despotism local care acţionează mână în mână cu unii membrii ai comunităţii de afaceri şi cu politicienii de la nivel central. Într-un asemenea loc, jocurile sunt deja făcute din punct de vedere politic şi economic. Şi atunci unde plantăm steagul? (Para plantar la bandera con la luz de tu sonrisa)

Un punct de pornire bun: un sat sau o comună ar fi de ajuns. Eu, personal, nu sunt expert în revoluţii, iar sistemul trebuie testat, ceea ce înseamnă că este de preferat o comunitate mică, cu care s-ar putea colabora mai uşor. Nivelul economic al comunităţii respective este şi el important. O comunitate prosperă nu va fi foarte interesată de o revoluţie. O comunitate săracă va dori întâi bani şi are mari şanse să conţină un procent relativ mare de oameni needucaţi şi/sau alcoolici.

Un punct de pornire ideal: “designer community”. Adică pornire de la zero, cu un loc liber ÅŸi cu o comunitate de oameni deja convinÅŸi. Idealul fiecărui Che Guevara de cafenea (sau cu blog).

Prioritatea zero pentru noua comunitate este asigurarea hranei deoarece hrana şi modul în care este obţinută sunt două dintre punctele cheie ale întregului plan. În cazul în care se alege o comunitate deja formată, respectiva comunitate poate fi educată prin exemplu direct despre modurile în care se poate obţine mai multă hrană cu mai puţină muncă.

În cazul în care se alege pornirea de la zero, viitoarea comunitate se poate împărţi în echipe care să pregătească terenul cu rândul şi să înceapă să planteze viitoarea sursă de hrană. Este foarte probabil că o comunitate nouă nu va putea deveni self-sustainable din punct de vedere al hranei de la bun început, deşi acest lucru depinde de numărul de persoane care o compun.

Următorul pas este ca un grup de “revoluÅ£ionari” să candideze ÅŸi să obÅ£ină postul de primar ÅŸi cât mai multe posturi în consiliul local (un primar nu poate conduce dacă consiliul local îi este ostil).

Varianta bună: O comunitate deja formată nu va privi cu ochi buni un grup de străini care doresc să fie aleÅŸi în administraÅ£ia locală. Cel mai probabil, “revoluÅ£ionarii” vor fi nevoiÅ£i să ducă o luptă de durată pentru a atinge Å£inta finală: postul de primar ÅŸi o majoritate în consiliul local.

Varianta ideală: Å¢inta finală atinsă foarte rapid sau “designer community”, ai cărei aleÅŸi vor fi oricum “revoluÅ£ionari”.

Principalul rol al primarului depinde de tipul de comunitate. ÃŽntr-o comunitate deja formată, primarul ÅŸi consilierii vor începe educarea oamenilor în exercitarea directă a puterii prin organizarea de… să le zicem adunări săteÅŸti. O adunare sătească este o adunare a comunităţii în cursul căreia primarul va prezenta un raport al activităţii sale, va expune principalele probleme cu care se confruntă comunitatea ÅŸi va încuraja membrii comunităţii să îşi exprime propriile lor probleme sau proiecte edilitare, economice sau politice.

Practic, scopul adunării este de a-i obişnui pe membrii comunităţii să fie informaţi cu privire la starea comunităţii din care fac parte, să îşi exprime părerile asupra a diverse lucruri şi să încerce să găsească soluţii la problemele apărute. Primarul poate forma grupuri de localnici pentru a le da ca sarcină rezolvarea sau studierea diverselor probleme care nu depăşesc cunoştinţele sau abilităţile membrilor grupurilor.

ÃŽn “designer community”, rolul aleÅŸilor este să înveÅ£e să conducă împreună cu comunitatea.

Partea I-a, Partea a III-a, Partea a IV-a.