Principalele scopuri ale unui sistem economic construit pentru a deservi o comunitate care se doreşte independentă ar trebui să fie supravieţuirea comunităţii în caz de criză, asigurarea nivelului minim de trai civilizat (NMTC), atât în vreme de criză cât şi în timpuri normale, şi facilitarea saltului către prosperitate, atunci când timpurile o permit. Din acest motiv, consider că economia comunităţii ar trebui împărţită în două: un strat de bază şi o suprastructură. Fiecare dintre cele două straturi joacă un rol specific în viaţa comunităţii.
Sistemul economic mondial nu are cum să evite repetarea periodică a crizelor de tipul celei în care ne aflăm acum. Chiar dacă o criză duce la implementarea unor reglementări dure, chiar dacă un set de lideri jură că vor avea grijă ca asemenea lucruri să nu se mai întâmple, aşa cum face Sarkozy, timpul şterge amintirile crizei. Dorinţa de câştiguri din ce în ce mai mari duce la relaxarea, abrogarea sau încălcarea reglementărilor cu permisiunea organelor de control, iar noii lideri vor declara că este important ca oamenii de afaceri să aibă mână liberă pentru a produce prosperitate. Şi totul se va repeta pentru că omenirea are un talent aparte de a nu învăţa nimic din greşelile sale.
Plan al unei comunităţi (de pe blogul Sandy Bar Ranch)
Pornind de la aceste idei, am ajuns la concluzia că sistemul economic al comunităţii independente trebuie construit în aşa fel încât să ferească comunitatea de efectele crizelor fără a o împiedica să profite de perioadele de prosperitate. De vreme ce avem de a face cu două scopuri diferite, am considerat necesar să împart sistemul economic în două straturi care să se adreseze fiecărui scop în parte.
Stratul de bază al comunităţii este format din activităţile descrise în articolul „Revoluţia ascunsă – mic ghid practic – partea a III-a”. Scopul său este de a asigura un nivel minim de trai civilizat (NMTC) pentru toţi membrii comunităţii, indiferent de starea economiei mondiale. Deoarece crizele sistemului economic internaţional tind să aibă cauze financiare, stratul economic de bază al comunităţii nu are o componentă financiară, nu are ca scop generarea de profit şi se bazează strict pe producerea unor bunuri şi asigurarea unor servicii la nivel local, cu mijloace locale. Acest strat este sub controlul comunităţii şi implică efortul fiecărui membru.
Cel de-al doilea strat economic este cel privat, în cadrul căruia fiecare membru al comunităţii care doreşte să desfăşoare o activitate aducătoare de profit este liber să o facă. Presupun că majoritatea membrilor comunităţii nu se vor mulţumi cu NMTC şi nici cu cantitatea relativ redusă de activitate pe care acesta o implică, motiv pentru care vor dori să îşi deschidă propriile afaceri sau să se angajeze. Activitatea pe care o desfăşoară şi veniturile pe care le obţin nu privesc comunitatea.
O problemă a acestui sistem este nevoia de a întreţine un sistem non-financiar şi non-profit, adică infrastructura care face posibil nivelul minim de trai civilizat. În general, infrastructura se întreţine din taxe, însă membrii comunităţii care aleg să se mulţumească cu NMTC nu vor avea bani să plătească taxe. Posibilele soluţii la această problemă sunt crearea unui al treilea strat economic, al cărui scop să fie acoperirea cheltuielilor comunităţii, sau implementarea unei taxe locale în bani şi/sau muncă.
Partea I-a, Partea a II-a, Partea a III-a, Partea a IV-a
comunitatea asta are discoteca? cinematograf? se invecineaza cu alte comunitati similare? vom organiza hore la granitele intre comunitati?tinerii vor simti nevoia sa scape din “gaura asta unde nu se intampla nimic”?dupa ce ai asigurat mancarica si ai eliminat bataitza, what next?
tocma urmaresc un serial din consortiul star trek si ma gandeam ca federatia si pamantenii sunt asa de linistiti si pufosi pentru ca isi rezolva nevoia de conflicte prin interactiunea cu cei din afar federatiei.
De ce nu ar avea discotecă sau cinematograf? Festivalurile, serbările şi alte evenimente asemănătoare sunt de voie.
opinia pe care incercam sa nu o spun direct e ca aceste comunitati vor fi plictisitoare pentru “locatari”, si inerte dpdv cultural (de exemplu poate vor avea cinematograf dar nu productie de filme)
Partea culturală nu am atins-o încă. Am început să îmi notez câteva idei pentru un viitor articol pe tema asta.
Dacă comunitatea va fi plictisitoare sau nu, asta depinde de membrii ei. Eu o văd, în primul rând ca pe o comunitate în care trăieşti, nu ca pe o tabără de vacanţă sau ca pe un loc unde te duci pentru că te plictiseşti. Membrii comunităţii care se vor mulţumi cu nivelul minim de trai civilizat şi cu ceva muncă sezonieră pentru obţinerea unor sume modeste de bani, vor avea o mulţime de timp liber. Este treaba lor dacă se vor plictisi şi vor pleca sau dacă îşi vor folosi timpul liber pentru a se ocupa de lucruri care ţin de ceea ce numim cultură. Sistemele de organizare economică şi politică ale comunităţii nu conţin soluţii pentru plictiseala membrilor. :)
oh snap..
nu contin, zici?
descrii un sistem? eu cred ca sistemul nu supravietuieste nici o generatie daca nu ofera cadrul in care tendintele culturale sa se manifeste.si in astfel de situatii sistemul are tendinta de a se forma prin recunoasterea si cuantificarea tendintelor .. “naturale”.
poate ca nu sistemul merita descris ci modul de motivare al cetatenilor – de a ramane si de a sustine sitemul. Altfel, gospodarii autosuficiente am mai vazut. Eugenia mai e o problema (caci comunitatea ar trebui sa fie restransa) sau urbanizarea (daca comunitaea creste).
Si ar trebui sa-ti pese daca se plictisesc sau nu ca aaltfel la a doua sedinta a C.R.A. o sa fii singur in sala.
Lista lucrurilor care pot face sistemul să moară de tânăr e lungă. Recunosc că plictiseala e o problemă, dar nu consider că este problema mea şi, în orice caz, nu este o problemă în acest moment.
Dacă vrei să spui că sistemul meu nu sună destul de exciting, de acord. Nu pentru asta l-am conceput.
Dacă vrei să spui că, odată constituită comunitatea, ne trebuie nişte motive să rămânem împreună, de acord şi cu asta. Dar asta e o problemă a întregii comunităţi şi depinde de membrii ei. Nu poţi să ştii dinainte ce aptitudini o să aibă respectivii membrii, ce înclinaţii, ce dorinţe şi preferinţe. Ar fi absurd să stau să mă gândesc la organizarea de concerte sau excursii de acum pentru că o comunitate ipotetică s-ar putea plictisi la un moment dat.
my sweet sweet child…
un hint din PM : identifica problemele care ar putea sa-ti impiedice proiectul – ele sunt cele cu care ai de-a face
repet : gospodarie autosuficienta am mai vazut, iti fac doua planuri pana luni.
“- Vantul imi va undui parul. Am sa mangai norii pe crestet. O sa am buzunar cu fermoar ca sa nu-mi cada portofelul cand zbor la 3000de metri cu aripile mele albe si-mpenate….
- Dar cum o sa faci sa-ti creasca aripi?
- A. Nu m-am gandit.”
Rămân la părerea că asta o să fie problema comunităţii. Ceea ce înseamnă că şi restul membrilor trebuie să îşi dea cu părerea.