“- Vantul imi va undui parul. Am sa mangai norii pe crestet. O sa am buzunar cu fermoar ca sa nu-mi cada portofelul cand zbor la 3000de metri cu aripile mele albe si-mpenate….
- Dar cum o sa faci sa-ti creasca aripi?
- A. Nu m-am gandit.”

Dacă vrei să spui că sistemul meu nu sună destul de exciting, de acord. Nu pentru asta l-am conceput.

Dacă vrei să spui că, odată constituită comunitatea, ne trebuie nişte motive să rămânem împreună, de acord şi cu asta. Dar asta e o problemă a întregii comunităţi şi depinde de membrii ei. Nu poţi să ştii dinainte ce aptitudini o să aibă respectivii membrii, ce înclinaţii, ce dorinţe şi preferinţe. Ar fi absurd să stau să mă gândesc la organizarea de concerte sau excursii de acum pentru că o comunitate ipotetică s-ar putea plictisi la un moment dat.

Dacă comunitatea va fi plictisitoare sau nu, asta depinde de membrii ei. Eu o văd, în primul rând ca pe o comunitate în care trăieşti, nu ca pe o tabără de vacanţă sau ca pe un loc unde te duci pentru că te plictiseşti. Membrii comunităţii care se vor mulţumi cu nivelul minim de trai civilizat şi cu ceva muncă sezonieră pentru obţinerea unor sume modeste de bani, vor avea o mulţime de timp liber. Este treaba lor dacă se vor plictisi şi vor pleca sau dacă îşi vor folosi timpul liber pentru a se ocupa de lucruri care ţin de ceea ce numim cultură. Sistemele de organizare economică şi politică ale comunităţii nu conţin soluţii pentru plictiseala membrilor. :)