Un dans în trei: Obama, Petraeus, McChrystal
Cercul restrâns de curtieri, dregători şi băgători de seamă din Washington D.C. a explodat săptămâna aceasta, odată cu publicarea de către Rolling Stone a unui reportaj despre Generalul Stanley McChrystal şi echipa sa de băieţi duri care conduce campania din Afganistan. Spre surprinderea şi enervarea multora, articolul conţinea o serie de păreri nu foarte plăcute ale lui McChrystal şi băieţilor lui despre Preşedintele şi Vicepreşedintele S.U.A., precum şi despre Ambasadorul S.U.A. la Kabul.
Buzele Washingtoniene s-au strâmbat, iar obrajii subţiri s-au pungit şi ochii s-au ridicat către cer în timp ce toată lumea se întreba cum de a putut McChrystal să fie atât de prost încât să se dea mare de faţă cu un reporter. Adică oricine e liber să aibă orice părere doreşte despre şeful său, dar asta nu înseamnă că un pârlit de general îşi poate permite să îl critice în public pe Preşedintele S.U.A. pentru că aşa ceva nu se face. Trebuie să fii măcar Congressman ca să poţi să îl înjuri pe P.O.T.U.S.
General Stanley McChrystal (Copyright AFP/Getty Images)
Evident, Obama nu a avut de ales şi a făcut ceea ce părea necesar: l-a chemat pe McChrystal la Casa Albă ca să îi spună că nu mai e cazul să se mai prezinte la serviciu. Comanda forţelor aliate şi semi-aliate din Afganistan a fost încredinţată Generalului Petraeus, omul care a pus la punct strategia de contra-insurgenţă pe care McChrystal o aplica la faţa locului, iar curtierii şi dregătorii au fost mulţumiţi că Preşedintele l-a pus la punct pe generalul necivilizat.
Dar întrebarea care se pune de la bun început este: sunt oare lucrurile aşa cum apar? Păi, evident că nu, pentru că ar fi prea simplu, dacă ar fi aşa. De la bun început, se poate spune reportajul din Rolling Stone are o valoare incertă şi dubioasă. Este adevărat că la putere ajung tot felul de oameni, dar putem fi siguri că McChrystal, un general, nu a învăţat până la vârsta lui să îşi ţină gura de faţă cu reporterii? Putem crede că McChrystal nu îşi dădea seama ce face?
Mai toţi comentatorii s-au concentrat asupra cuvintelor pe care McChrystal le-a spus la adresa oficialilor S.U.A., însă articolul conţine şi un paragraf scurt în care McChrystal spune pe faţă că războiul din Afganistan nu poate fi câştigat. În opinia lui McChrystal, tot ceea ce pot face forţele aliate este să dea impresia că au plecat de bună voie şi că armata cu cea mai bună tehnologie a lumii nu a fost alungată din Afganistan de o hoardă de musulmani nespălaţi.
De aici se poate obţine o serie de idei, care, în lipsa unor informaţii mai bune, trebuie să ţină loc de concluzie:
- McChrystal, care se opune programului lui Obama de a retrage trupele S.U.A., a aruncat mânuşa Washingtonului la stilul „fie mă lăsaţi să joc jocul aşa cum vreau eu, fie plec”.
sau
- McChrystal este vârful de lance al unui grup de militari (între care se numără şi Amiralul Falon, demis tot pentru că a spus în public ce nu se cuvenea) căruia nu îi convine modul în care politicienii conduc Războiul Mondial Împotriva Terorii (G.W.O.T.) şi care doresc să facă valuri.
sau
- McChrystal, care ştie că nu mai există speranţă pentru războiul din Afganistan, a vrut să se distanţeze de eşecul care se prefigurează la orizont, dar fără a da impresia că fuge de răspundere sau că vrea să îşi salveze pielea.
sau
- McChrystal e un bou (după figură pare şi borderer, dar asta e o cu totul altă discuţie).
General David Petraeus
Epilogul întregii afarse îl reprezintă trimiterea Generalului Petraeus în Afganistan. Petraeus nu este doar un general de la Pentagon şi un expert în domeniul din ce în ce mai popular al contra-insurgenţei, ci şi o stea a mişcării conservatoare din S.U.A. şi un vorbitor foarte popular (şi bine plătit) la evenimentele organizate de această mişcare. Evident, anumite surse au început deja să vorbească despre o posibilă candidatură a lui Petraeus la postul de Preşedinte. Pentru acest motiv, Obama pare mai mult decât fericit să îl potcovească pe Petraeus cu dezastrul din Afganistan. Să vedem urmarea.
Ca să vezi
Săptămâna trecută, S.U.A. au anunţat descoperirea unor depozite de resurse minerale în valoare de 1 trilion USD în Afganistan. Un raport care a circulat prin Pentagon descrie Afganistanul ca având potenţialul să joace pe piaţa litiului rolul pe care Arabia Saudită îl joacă pe piaţa petrolului. Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost... „Ca să vezi”. Apoi m-am enervat. Este evident că Guvernul S.U.A. ştia de existenţa acestor resurse încă dinante de invazia Afganistanului. De altfel, experiţii S.U.A. au folosit ca punct de plecare studiile geologice întocmite de către experţii sovietici şi afgani la sfârşitul anilor '80, în timpul ocupaţiei sovietice. Aşa că mă enervează să aflu că resursele din Afganistan au fost „descoperite”.
Ceea ce rămâne de văzut este dacă administraţia S.U.A. nu va decide cumva că este necesară menţinerea unei „prezenţe militare” în Afganistan, pentru a asigura securitatea exploatării resurselor. Cu puţin noroc, Afganistanul se va alătura listei de depozite de resurse a Vestului, cunoscute şi sub numele de ţări. Companiile din Vest vor turna o grămadă de bani în construirea infrastructurii de exploatare şi transport. Localnicii se vor alege cu nişte locuri de muncă în construcţii şi minerit, cu plăcerea de a admira gunoiul multinaţionalelor (pentru că nimănui nu o să îi pese de protecţia mediului în Afganistan) şi cu dreptul de a cumpăra produsele finite făcute din materiile lor prime. Făcute în China, Egipt sau Singapore. Corupţia locală va atinge cote fantastice.
The future is bright. Sort of.
When telling the truth gets you fired
Preşedintele Germaniei, Horst Koehler, a fost nevoit să îşi dea demisia repejor. Motivul? Bietul om s-a trezit brusc să spună adevărul. Întrebat despre rolul jucat de Germania în Afganistan, Keohler a răspuns:
în situaţii de urgenţă, intervenţiile militare sunt necesare pentru a ne proteja interesele, cum ar fi rutele comerciale, sau, de exemplu, pentru a preveni instabilitatea regională care ar putea avea un impact negativ asupra şanselor [Germaniei], în termeni de comerţ, locuri de muncă şi venituri
De vreme ce a recunoscut cu atâta sinceritate care este scopul misiunii internaţionale în Afganistan, Koehler nu mai putea rămâne preşedinte.
Yes, we can (fuck you over)!
După ce a câştigat alegerile dând impresia că este un fel de pacifist şi reformist de stânga, Barack Obama a reuşit să se distingă prin faptul că sistemul politic, economic şi social al S.U.A. continuă să meargă la fel ca înainte. La fel ca mulţi alţii înaintea lui, Candidatul Reformator s-a transformat în Preşedintele „Business as usual”. Este surprinzător că electoratul ţării mai crede încă în asemenea lucruri. Nu că ar fi singurii, dar...
Mai nou, administraţia Obama intenţionează să ceară Congresului un mizilic de 33 de miliarde USD pentru războaiele din Afganistan şi Irak, precum şi pentru... prevenirea altor războaie. Ce înseamnă prevenirea altor războaie? Pai, depinde de ce va fi nevoie să însemne. Este o expresie vagă, cu acoperire largă în teritoriu şi cu mare potenţial. E de viitor.
Evident, cele 33 de miliarde vor fi cerute separat de bugetul Department of Defense (sic!), care va fi anul ăsta de 708 miliarde USD. Change we can believe in and all that. Din bugetul DoD, 128 de miliarde USD vor fi aruncaţi în gropile din Afganistan-Pakistan şi Irak, sumă care se va ridica la 159 de miliarde în 2011. După 2011, administraţia estimează că cheltuielile pe cele două teatre de operaţiuni vor scădea puternic deoarece trupele S.U.A. se vor retrage din Irak şi războiul din Afganistan-Pakistan va pierrde din intensitate.
Se poate pune întrebarea de unde şi până unde a ajuns administraţia de la Casa Albă la asemenea concluzii. Şi se poate răspunde că administraţia respectivă încearcă pur şi simplu să prostească poporul. Cei de la Casa Albă nu au de unde să ştie ce se va întâmpla în Afganistan-Pakistan în 2011, iar cei de pe Capitol Hill ştiu că nu ştiu. Dar, având în vedere modul în care este guvernată ţara, nu există vreo şansă ca Obama să nu îşi primească banii. Republicanii şi Democraţii îşi vor da mâna, ca de obicei, şi vor vota finanţarea războiului.
House Speaker Nancy Pelosi a declarat că Obama va fi nevoit să apară în faţa reprezentanţilor poporului şi să îi convingă că este nevoie să dea banii. Cu alte cuvinte, Obama trebuie să ţină un discurs ca să primească banii. Pentru că nu se îndoieşte nimeni că îi va primi.
China râde la urmă…
Se pare că zicala „Nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte” îşi găseşte exemplificarea şi în Afganistan. Compania gigantică cunoscută sub numele de China Metallurgical Group Corporation (MCC) a început să construiască, la 20 de mile sud de Kabul, o mină de cupru pentru a exploata unul dintre cele mai bogate zăcăminte de pe planetă.
Inaugurarea proiectului Aynak
MCC a câştigat un contract imens pentru construirea şi exploatarea minei de cupru, pentru construirea unei centrale termoelectrice de 400 de MW pentru a alimenta mina şi reţeaua electrică a Kabulului, pentru construirea unei mine de cărbune care să aprovizioneze centrala, pentru construirea şoselei care va lega mina de Kabul, pentru construirea topitoriei care va purifica minereul de cupru, pentru construirea liniei ferate care va duce cuprul în China şi va aduce cărbunele în Afganistan şi pentru construirea tuturor facilităţilor necesare sutelor de afgani care vor lucra în mină şi în topitorie.
La şapte ani de la invazia Afganistanului, după o mulţime de bani cheltuiţi pe operaţiuni militare şi după o mulţime de soldaţi, insurgenţi şi civili morţi, China a intrat în Afganistan în stil mare, licitând cu 1 miliard de USD mai mult pentru proiectul respectiv decât oricare dintre competitori. Astfel, companiile din S.U.A. şi Europa au rămas cu ochii în soare, iar China a început să pună în practică reţeaua de interese economice care va lega Afganistanul de ea.