Un salt înapoi de 60 de ani
Ca orice om care stă înafară, se uită înăuntru şi critică ceea ce vede nu pot să nu remarc faptul că tandemul Băsescu-Boc a ajuns să subordoneze politica economică a României deciziilor organizaţiilor internaţionale: FMI, UE, Banca Mondială. Din punct de vedere politic putem spune că România a făcut un salt înapoi în timp cale de 60 de ani.
Guvernul comunist care a condus ţara în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial era un guvern a cărui bază de putere nu era o parte a populaţiei, ci o putere străină. Armata Roşie a menţinut la putere un guvern pe care localnicii nu îl doreau. Astăzi istoria se repetă în mod neplăcut deoarece baza de putere a versiunii contemporane a cuplului Traian-Decebal nu este populaţia, ci organizaţiile străine ai căror bani menţin guvernul la putere.
O să fie interesant de văzut dacă guvernul actual va supravieţui următoarelor alegeri şi ce fel de joc va face următorul guvern.
Privind spre est
Unul dintre zvonurile care şi-au făcut loc cu ceva mai multă insistenţă în atenţia comentatorilor în timpul campaniei electorale a fost cel conform căruia Mircea Geoană este un agent al serviciilor de informaţii din Federaţia Rusă. Evident, suspiciunea că diverşi membrii ai PSD au relaţii necuvenite cu persoane al căror sediu se afla, pe vremuri, în Piaţa Dzerjinsky.
Ar trebui să menţionez că, acţionând cu flerul său obişnuit, Geoană a fost cel care a dat ocazia duşmanilor săi să se folosească de acest zvon deoarece a găsit de cuviinţă să facă o vizită la Moscova. Întrebat de presă dacă a fost la Moscova şi s-a întâlnit cu un consilier al Primului Ministru Vladimir Putin, Preşedintele Senatului României a răspuns că vizita sa a avut un caracter privat. Nu sunt sigur dacă a fost luat pe nepregătite sau nu, dar poate că ar fi fost o idee bună să se mai gândească înainte să dea un asemenea răspuns.
Peisaj în petrol
Pe de altă parte, presa rusă l-a „ajutat” pe Geoană speculând în editoriale că alegerea liderului PSD ar inaugura o epocă de relaţii mai bune între Federaţia Rusă şi România. În traducere liberă, România ar înceta să mai „sugă pixul licuriciului cel mare”. Sau poate că ar schimba licuriciul. În fine. Până la urmă zvonul nu a contat mult pentru că subiectele „externe” nu joacă un rol important în alegerile din România, dar a adus în discuţie nişte probleme interesante.
Poate că ar fi bine ca Traian Băsescu să lase un pic la o parte ideile sale rigide în privinţa politicii externe pentru a vedea dacă există ceva interesant în bazarul Mamei Rusia. Părerea mea este că Federaţia Rusă este un stat muribund, care se luptă să rămână relevant pe plan internaţional. Petrolul şi gazele naturale sunt singurele atuuri ale unei administraţii care nu are parte de multă bunăvoinţă din partea altor ţări. Motiv pentru care este cazul să vedem dacă bunăvoinţa României valorează ceva.
S-a terminat, deci putem continua
Curtea Constituţională a decis cu unanimitate de voturi că Traian Băsescu va mai fi preşedintele românilor încă 5 ani de acum înainte. Ţara a fost salvată de ameninţarea mogulilor şi prostănacilor şi dată iarăşi pe mâna lui Videanu, Udrea, Boc şi a restului feţelor palide din PD-L. Să ne trăiască noaptea frumoasă a democraţiei române.
Acum că s-a terminat cu alegerile, circul politic în trei poate să continue.
Alegeri 2009
Ei bine, am avut parte de alegeri şi au fost simpatice. Întâi a părut să câştige Geoana, lucru care a dus la nişte ţopăieli de bucurie. După aia a părut să câştige Băsescu. Acum mai stăm încă cu ochii în televizor şi floricelele sleite în mână aşteptând deznodământul. Iese sau nu iese?
S-a furat masiv, iar Ponta a oferit un moment de ilaritate maximă atunci când a declarat în direct că PD-L a furat mai bine decât PSD. Dacă Ponta intenţionează să candideze vreodată, gura aia care vorbeşte fără el o să îl coste scump. De fapt, dacă Ponta candidează, este posibil să îmi încalc principiile şi să ies să votez. Cu contracandidatul său.
Mai distractiv este faptul că acum, după ce Băsescu pare să fi câştigat, nu avem habar ce v-a urma în Parlament. Sărbătorile astea promit să fie interesante.
Nu mă duc la vot
Ca să fim înţeleşi de pe acum: eu nu mă duc la vot week-end-ul ăsta. Mai mult de atât, sfătuiesc orice cititor să nu se ducă la vot. Înainte să apuce pe cineva avântul datoriei patriotice şi să îmi explice că trebuie să mă duc să îmi fac datoria de cetăţean, aş vrea să ofer câteva motive.
1 - Votul meu nu contează. Vorbim de un vot din 20 milioane de cetăţeni. Ce influenţă poate să aibă? Eu zic că neglijabilă. Partea cu „votul tău contează” este mai curând o mulţime fuzzy. Nu poţi să ştii exact momentul în care numărul persoanelor care, ca mine, refuză să voteze (sau scrie cuvinte urâte pe buletinul de vot) începe să conteze. De asemenea, nu poţi să ştii exact când devenim irelevanţi.
2 - Votul meu tot nu contează. Mulţumită sistemelor magice de votare, este posibil ca votul meu să ajungă nu la cine vreau eu, ci la cine trebuie. De asemenea, fraudarea alegerilor, sportul preferat al tuturor partidelor, va asigura irelevanţa votului meu. Aşa cum spunea un forumist din S.U.A., „Chicago is the city where the dead vote early and often.”
3 - Votul meu ajută duşmanul. Părerea mea este că lupta pentru reformă purtată dinăuntrul sistemului este o greşeală. Cine doreşte să schimbe sistemul ar face mai bine să nu voteze şi să îşi sfătuiască prietenii şi rudele să nu o facă nici ei. În momentul în care participi la alegerile sistemului, eşti parte din sistem. Eşti responsabil pentru acţiunile aleşilor pe care i-ai votat. Dacă fură sau mint... este, în parte, vina ta.
4 - Nu am cu cine vota. Băsescu este un om periculos, care a transformat politica română într-o bătălie a personalităţilor. Un manihean care propovăduieşte o viziune binară de tipul „eu sunt bun, cei care mi se opun sunt răi”. Geoană pare un om slab, un intrigant de partid care nu are iniţiativă şi nu pare în stare să conducă. Antonescu este un necunoscut (pentru mine) cu o expresie arogantă şi o manieră ironică. Presupun că are şi calităţile necesare pe care să îşi bazeze ironia, dar, până una-alta, eu nu le cunosc. Oprescu nu are ce căuta să conducă nimic, în afara unei echipe de medici într-o sală de operaţii.