Ziua când Robert Fisk a făcut pieţele financiare să tremure
Acum câteva zile, jurnalistul Robert Fisk, un reporter cu multă experienţă în Orientul Mijlociu, a publicat o ştire conform căreia reprezentanţi ai unor ţări producătoare de petrol (ţări arabe, Brazilia şi Rusia) s-au întâlnit cu reprezentanţii unor mari consumatori de petrol (China, Japonia şi, surprinzător, Franţa) pentru a discuta încetarea tranzacţionării petrolului în dolari americani şi înlocuirea dolarului cu un coş de valute, care va include yenul japonez, yuanul chinez, euro, aur şi o monedă nouă, pe care ţările arabe doresc să o introducă de ceva timp, şi care va fi echivalentul euro în zona Golfului Persic.
Piaţa financiară americană a avut un recul brusc la aflarea veştii, care a fost, bineînţeles, dezminţită de către părţile implicate. Însă Fisk susţine că informaţiile sale provin chiar din ţările din Golf, precum şi din surse chineze din Hong Kong. William Engdahl, autorul cărţii A Century of War: Anglo-American Oil Politics and the New World Order, afirmă că sursele sale din Golf au confirmat faptul că întâlnirea a avut loc şi că s-a discutat încetarea denominării tranzacţiilor în dolari S.U.A..
Şi iată că, aşa cum spun americanii, "the chickens are coming home to roost". Deprecierea masivă a dolarului şi deficitele bugetare imense ale S.U.A. încep să aibă efecte majore în mandatul unui preşedinte care nu pare să fie dispus să folosească forţa pentru a ţine la respect vechii "aliaţi" ai ţării sale. Pe de altă parte, este posibil ca proaspăt câştigătorul unui premiu Nobel pentru pace să nu îşi mai permită această opţiune. Creditorii au şi ei drepturile lor.
Sursele chineze ale lui Fisk consideră că Rusia va aduce, până la urmă, rubla în coşul de valute şi că Marea Britanie nu va avea de ales şi va trebui să accepte moneda unică europeană. Vremuri interesante, oameni buni.
Schimbarea e deja aici
Criza economică pare să ducă, încet-încet, la modificarea semnificativă a sistemului politico-economic internaţional. Sau cel puţin asta se poate deduce din declaraţiile politicienilor. De la Washington, Barack Obama a transmis lumii să nu se mai aştepte ca S.U.A. să rezolve toate problemele, deşi un politician cu o experienţă rezonabilă, precum Obama, trebuie să ştie că cel care nu rezolvă toate problemele, nu îşi va lua nici partea leului din profituri. Un asemenea mesaj din partea preşedintelui S.U.A. indică nu numai gravitatea situaţiei ţării, ci şi faptul că actuala administraţie nu se aşteaptă ca ţara să îşi reia vechiul loc prea curând.
În schimb, competiţia nu stă degeaba. Guido Mantega, Ministrul de Finanţe al Braziliei, a declarat că ţările europene care nu mai au forţa economică de dinainte de criză trebuie să facă loc pentru ţările în curs de dezvoltare, adică pentru Brazilia, China şi Rusia. Mantega a cerut o reformă imediată a Fondului Monetar Internaţional pentru a acorda mai multă putere noilor jucători. Oficialii S.U.A. şi ai ţărilor europene au acceptat deja ca G20 să capete puteri sporite de control a economiei mondiale, ceea ce înseamnă că au fost forţaţi să accepte intrarea de noi jucători la masa mare.
Evident, S.U.A. încearcă să mai echilibreze balanţa cerând Chinei să îşi dezvolte consumul intern şi să mai reducă din surplusul comercial. Larry Summers, consilier al preşedintelui S.U.A., a declarat că consumul intern al S.U.A. nu va mai fi motorul economic al lumii. Oh, well.
China şi Brazilia mai dau un brânci dolarului
China şi Brazilia au decis să încerce ajungă la un acord privind folosirea propriilor monede în cadrul schimburilor comerciale bilaterale. Practic, dacă acest acord este conceput, semnat şi pus în aplicare, China o sa plătească mărfurile braziliene în renminbi, iar Brazilia o să plătească în reali.
Ambele ţări sunt interesate de eliminarea dolarului american din comerţul bilateral şi înlocuirea lui cu monede naţionale, lucru care oferă mai mult control guvernelor naţionale, mai ales în perspectiva devalorizării masive a dolarului datorată ratei la care SUA tipăreşte dolari pentru a-şi finanţa deficitul.
Brazilia a semnat deja un acord de acest tip cu Argentina şi este de presupus că alte ţări din America de Sud, care nu au relaţii foarte bune cu Marele Vecin de la Nord, o să dorească să întărească această tendinţă. Pe de altă parte, China a devenit cel mai mare partener comercial al Braziliei şi continuă să îşi extindă influenţa economică în America de Sud, fostul domeniu exlusiv al SUA. Se pare că Doctrina Monroe nu se aplică şi la vest de Washington.