China râde la urmă…
Se pare că zicala „Nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte” îşi găseşte exemplificarea şi în Afganistan. Compania gigantică cunoscută sub numele de China Metallurgical Group Corporation (MCC) a început să construiască, la 20 de mile sud de Kabul, o mină de cupru pentru a exploata unul dintre cele mai bogate zăcăminte de pe planetă.
Inaugurarea proiectului Aynak
MCC a câştigat un contract imens pentru construirea şi exploatarea minei de cupru, pentru construirea unei centrale termoelectrice de 400 de MW pentru a alimenta mina şi reţeaua electrică a Kabulului, pentru construirea unei mine de cărbune care să aprovizioneze centrala, pentru construirea şoselei care va lega mina de Kabul, pentru construirea topitoriei care va purifica minereul de cupru, pentru construirea liniei ferate care va duce cuprul în China şi va aduce cărbunele în Afganistan şi pentru construirea tuturor facilităţilor necesare sutelor de afgani care vor lucra în mină şi în topitorie.
La şapte ani de la invazia Afganistanului, după o mulţime de bani cheltuiţi pe operaţiuni militare şi după o mulţime de soldaţi, insurgenţi şi civili morţi, China a intrat în Afganistan în stil mare, licitând cu 1 miliard de USD mai mult pentru proiectul respectiv decât oricare dintre competitori. Astfel, companiile din S.U.A. şi Europa au rămas cu ochii în soare, iar China a început să pună în practică reţeaua de interese economice care va lega Afganistanul de ea.
Sarmale, cârnaţi şi politică
Mai sunt câteva ore şi un an de criză şi îngrijorare se va termina în aburul sarmalelor şi clinchetul paharelor de vin. Şi dacă tot am mâncat şi am băut, este momentul să mă aşez mai bine în fotoliu, cu o expresie mulţumită pe figură, şi să mă gândesc la anul care vine şi la ce se poate întâmpla pe scena internaţională. Acesta este hobby-ul căruia nu îi poate rezista nici un analist amator (de senzaţii de putere nemărginită); e un fel de şah, dar mult mai interesant pentru că piesele sunt lideri, mase, rute strategice, armate, partide, porturi, oraşe, fabrici, flote şi diverse alte chestii importante.
Evident, nu am nici cea mai vagă idee ce se va întâmpla anul viitor, dar asta nu mă poate împiedica să îmi dau cu părerea.
- Afganistan: de departe cel mai simplu subiect internaţional la ora actuală deoarece nu cunosc vreun motiv care să mă facă să cred că situaţia din această ţară se va schimba radical anul viitor. Trupele N.A.T.O. şi Talibanii/al-Qaeda vor continua să se caftească fără rezultat.
- Pakistan: (lucrurile se complică) aici treaba e mai dificilă. Pakistanul este o ţară în curs de dezintegrare, care este înconjurată de ţări care nu vor să o vadă dezintegrându-se. Mai exact, China, India şi S.U.A. doresc o dezintegrare controlată prin care să capete/păstreze puterea în Pakistan.
- China: autorităţile chineze vor continua să mintă în statisticile oficiale, dar este posibil ca criza economică să pună capăt creşterii economiei ţării. Dacă economia mondială nu îşi revine repede, China va deveni scena unei curse de viteză între măsurile guvernamentale şi răbufnirile tensiunilor sociale. O să fie interesant de văzut cine o să ajungă primul la finish. Programul de extindere strategică şi export al problemelor interne va continua.
- Rusia: declinul continuă. Forţa centrifugă o să îşi spună cuvântul din ce în ce mai tare. Noi confruntări în Caucaz.
- S.U.A.: şomaj, inflaţie şi o ploaie de minciuni. The Gov't va continua să stimuleze economia şi să protejeze băncile mari de efectele lăcomiei lor. Războiul, pâinea şi circul vor continua as scheduled.
- Uniunea Europeană: sistemul bancar european va continua să fie o sursă de amuzament şi disperare. Depinde din ce parte priveşti.
Did I miss anything?
Mai multă birocraţie este întotdeauna binevenită
If you see this sign, run!
Primul Ministru al Regatului Unit, Gordon Brown, a anunţat soluţia sa pentru rezolvarea problemelor cauzate de încălzirea globală şi, eventual, a încălzirii globale însăşi: înfiinţarea unei organizaţii internaţionale al cărei scop să fie administrarea resurselor planete în vederea protejării mediului sau, cel puţin, asta înţeleg eu din expresia „environmental stewardship” (o nouă expresie al cărei scop este mai curând să ascundă decât să explice). De asemenea, Brown consideră că sistemul O.N.U. de luare a deciziilor pe baza consensului unanim este depăşit şi trebuie să dispară.
Brown s-a declarat frustrat de lipsa unei organizaţii care să se ocupe exclusiv de ... environmental stewardship şi de faptul că întâlnirea de la Copenhaga s-a poticnit în disensiuni ireconciliabile între poziţiile participanţilor deoarece nu există un mecanism de rezolvare a acestor situaţii. De fapt, ceea ce l-a iritat cel mai tare pe Brown a fost faptul că întâlnirea de la Copenhaga a degenerat într-un haos general şi într-o serie de certuri între ţările sărace şi cele bogate, încheindu-se cu semnarea unui acord de către reprezentanţii S.U.A., Chinei, Indiei, Braziliei şi Africii de Sud, la negocierea cărui acord Brown nu a fost invitat.
Strugurii s-au acrit
La şase ani de la penibila decizie a Congressman Robert Ney, Preşedinte al Comitetului Administrativ al Congresului S.U.A., de a ordona restaurantelor din incinta Congresului să schimbe numele cartofilor prăjiţi din „French fries” în „Freedom fries”, atitudinea americanilor s-a schimbat radical. Deşi glumele pe seama laşităţii francezilor nu au încetat cu totul, se poate spune că tonul s-a schimbat.
The Americans are fried all right
The Council on Foreign Relations şi Pew Research Center au dat publicităţii rezultatele unui sondaj efectuat o dată la patru ani în rândul publicului şi al membrilor CFR cu privire la probleme de politică externă şi la atitudinea americanilor faţă de alte ţări. În luna mai a anului 2003, în urma refuzului Franţei de a participa la invadarea Irakului, 29% dintre participanţii la acest sondaj aveau o părere bună despre Franţa. Astăzi, numărul celor care apreciază Franţa a crescut la 62%. Se pare că „Freedom fries” s-au cam sleit între timp.
Puterea economică a Chinei se mai extinde puţin
În vreme ce fondurile de investiţii şi băncile europene şi americane nu mai ştiu cum să iasă mai repede din Orientul Mijlociu, investitorii chinezi continuă să se extindă. Recent, Banca de Dezvoltare a Chinei a anunţat deschiderea unei filiale la Cairo, în Egipt. Aceasta este prima filială a băncii într-o ţară arabă. Din câte se pare, autorităţile din R.P. Chineză iau din ce în ce mai în serios posibilitatea ca Orientul Mijlociu să funcţioneze ca poartă către depozitul de resurse naturale care poartă numele de Africa.