Ziua Uniunii Europene
Nu sunt sigur care este ziua Uniunii Europene, însă cred că ar trebui să facem o modificare şi să declarăm 16 februarie ca fiind noua Zi a Uniunii Europene. În data de 16 februarie, Uniunea Europeană a transmis Greciei că va fi nevoită să accepte un pachet de măsuri dure de reformă economică, sub supravegherea strictă a funcţionarilor U.E., fără să îndrăznească să pomenească de suveranitatea naţională. Alternativa este ca Grecia să devină bolnavul economic al Europei pentru câteva decenii de acum înainte, până când îşi plăteşte datoriile.
Angela Merkel se află pe creasta unui val imens de suport popular în Germania, unde trei sferturi din populaţie este împotriva acordării de ajutor financiar Greciei. Drept pentru care, doamna Merkel îşi permite să bată obrazul Greciei în public şi să se ia şi de băncile care au permis Greciei să împrumute bani fără să spună Uniunii.
Evident, parlamentarii greci din opoziţie au sărit în sus la auzul veştii, însă Guvernul de la Atena pare hotărât să încerce să salveze ce se mai poate. Teoretic, Guvernul pare să aibă şi sprijin popular, însă se anunţă o grevă generală săptămâna viitoare. Rămâne de văzut dacă puterea de la Atena va accepta încălcarea suveranităţii Greciei şi dictarea politicii economice de la Bruxelles şi, bineînţeles, naşterea unei noi Uniuni Europene, care poate trece peste suveranitatea unei ţări membre. Acesta constituie un precedent.
Avantajul de fi islandez
Acum câteva zile, Preşedintele Islandei a decis să refuze să semneze un proiect de lege care a fost aprobat, cu greu, de Parlamentul local. De ce este acest lucru relevant? Este relevant pentru că proiectul de lege respectiv stipulează că cetăţenii Islandei trebuie să returneze 5 miliarde de euro pierdute de către deponenţii englezi şi olandezi atunci când băncile islandeze s-au prăbuşit.
Un grup de cetăţeni islandezi a scris o petiţie prin care declară că refuză să plătească banii pierduţi de deponenţii străini şi a strâns destule semnături pentru ca Preşedintele să refuze să semneze legea, care va fi acum supusă unui referendum. Contrar voinţei Parlamentului, populaţia ţării nu are chef să plătească imensa datorie deoarece consideră că banii au fost pierduţi de bancheri şi că cetăţenii de rând nu sunt responsabili pentru deciziile băncilor.
Organized crime to the rescue!
Antonio Maria Costa
Antonio Maria Costa, Subsecretar General al Naţiunilor Unite şi Director Executiv al Biroului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Crimă (UNODC), a declarat că are dovezi conform cărora, grupările de crimă organizată au introdus 352 de miliarde de USD în sistemul financiar internaţional în punctul maxim al crizei financiare, salvând astfel o serie de bănci de la faliment. Majoritatea veniturilor obţinute din traficul de droguri, arme şi fiinţe umane, din prostituţie, contrabandă cu produse accizabile, contrabandă cu produse exotice interzise, traficul cu produse protejate de drepturi de autor şi alte activităţi similare au fost absorbite de către sistem.
În multe cazuri aceşti bani erau singurii disponibili unor bănci aflate pe marginea prăpastiei, conform declaraţiilor lui Costa. Din nefericire, Subsecretarul General al O.N.U. a refuzat să dea publicităţii numele respectivelor bănci. Ar fi fost interesant de ştiut. Dar merită observat faptul că, în momentul în care investitorii internaţionali s-au retras de pe piaţă, organizaţiile criminale nu au avut nici o ezitare în a profita de situaţie şi a oferi finanţare.
----
Sursa:
The Guardian, Drug money saved banks in global crisis, claims UN advisor
Recomandări de pe Internet – 2
London Review of Books a publicat acum ceva timp un articol lung şi foarte interesant, al lui John Lanchester, despre criza financiară şi răspunsul guvernelor S.U.A. şi Regatului Unit. Îl recomand atât ca lecţie de istorie...
During the 17th century, Scottish investors had noticed with envy the gigantic profits being made in trade with Asia and Africa by the English charter companies, especially the East India Company. They decided that they wanted a piece of the action and in 1694 set up the Company of Scotland, which in 1695 was granted a monopoly of Scottish trade with Africa, Asia and the Americas. The Company then bet its shirt on a new colony in Darien – that’s Panama to us – and lost. The resulting crash is estimated to have wiped out a quarter of the liquid assets in the country, and was a powerful force in impelling Scotland towards the 1707 Act of Union with its larger and better capitalised neighbour to the south.
cât şi ca explicaţie a unor probleme ale sistemului bancar...
The one time a big bank has been allowed to go under – Lehman’s, in September last year – it almost destroyed the global banking system, with consequences that are still being felt, and will continue to be felt for a long time. Without confident lending from banks to banks and from banks to businesses and individuals – without the proper functioning of the credit system – the global economy comes to an abrupt screeching halt. When a bank goes under, it destroys that confidence. So a big bank can’t be allowed to go under. Call that problem two. Put problem one and problem two together, and we have the current situation, in which the big banks are completely untransparent but also too big to fail. That is a catastrophic formula. We (the taxpaying we) have no choice but to keep them in business, and yet no real idea what’s going on inside them.
şi ca o sursă de concluzii interesante.
There is, however, a deeper embarrassment, one which verges on a form of psychological or ideological crisis. To nationalise major financial institutions would mean that the Anglo-Saxon model of capitalism had failed. The level of state intervention in the US and UK at this moment is comparable to that of wartime. We have in effect had to declare war to get us out of the hole created by our economic system. There is no model or precedent for this, and no way to argue that it’s all right really, because under such-and-such a model of capitalism . . . there is no such model. It just isn’t supposed to work like this, and there is no road-map for what’s happened.