Revoluţia bolivaristă faţă cu inflaţiunea
Bereta roşie
Criza financiară a cam pus pe butuci glorioasa revoluţie bolivaristă a flamboaiantului fost ofiţer de paraşutişti Hugo Chávez, speranţa Americii Latine în lupta oratorică cu diavolul del Norte. Pentru că veniturile care ţin în picioare serviciile publice şi, foarte probabil, corupţia statului socialist Venezuela, Chávez a aprobat o depreciere cu 50% a monedei naţionale (care este denumită, evident, bolivar) în ceea ce pare o încercare nu foarte calmă de a opri consumul de produse din import şi de a stimula exportul de produse locale.
Nu sunt sigur ce poate exporta Venezuela în afară de petrol şi gaze naturale, însă e destul de clar că exporturile de cacao şi cafea nu prea o să ajute ţara să iasă din criză. Având în vedere că liniştea socială din Venezuela şi sprijinul unei părţi a populaţiei a fost cumpărat de către Chávez cu bani şi servicii, lipsa bruscă a banilor ar putea însemna sfârşitul revoluţiei şi, eventual, al amicului Chávez. Banii cu care guvernul lui Chávez va stimula economia o să ducă la inflaţie. Rămâne de văzut dacă guvernul va lăsa populaţia să suporte inflaţia sau dacă va mai adăuga o tură de subvenţii pentru a-şi anula propria inflaţie.
Cel mai probabil că, dacă planul de salvare a economiei nu va funcţiona şi dacă preţul petrolului nu revine la vârful atins în perioada de glorie a speculaţiei, Chávez se va vedea în postura neplăcută de a-şi investi banii în forţele armate, sperând că îi vor rămâne loiale şi că va putea să supravieţuiască unei contra-revoluţii. Însă duşmanii lui Chávez sunt mulţi, dornici să pună mâna pe putere şi au sprijin din S.U.A. Is this the end for our hero? Stay tuned.
Ziua când Robert Fisk a făcut pieţele financiare să tremure
Acum câteva zile, jurnalistul Robert Fisk, un reporter cu multă experienţă în Orientul Mijlociu, a publicat o ştire conform căreia reprezentanţi ai unor ţări producătoare de petrol (ţări arabe, Brazilia şi Rusia) s-au întâlnit cu reprezentanţii unor mari consumatori de petrol (China, Japonia şi, surprinzător, Franţa) pentru a discuta încetarea tranzacţionării petrolului în dolari americani şi înlocuirea dolarului cu un coş de valute, care va include yenul japonez, yuanul chinez, euro, aur şi o monedă nouă, pe care ţările arabe doresc să o introducă de ceva timp, şi care va fi echivalentul euro în zona Golfului Persic.
Piaţa financiară americană a avut un recul brusc la aflarea veştii, care a fost, bineînţeles, dezminţită de către părţile implicate. Însă Fisk susţine că informaţiile sale provin chiar din ţările din Golf, precum şi din surse chineze din Hong Kong. William Engdahl, autorul cărţii A Century of War: Anglo-American Oil Politics and the New World Order, afirmă că sursele sale din Golf au confirmat faptul că întâlnirea a avut loc şi că s-a discutat încetarea denominării tranzacţiilor în dolari S.U.A..
Şi iată că, aşa cum spun americanii, "the chickens are coming home to roost". Deprecierea masivă a dolarului şi deficitele bugetare imense ale S.U.A. încep să aibă efecte majore în mandatul unui preşedinte care nu pare să fie dispus să folosească forţa pentru a ţine la respect vechii "aliaţi" ai ţării sale. Pe de altă parte, este posibil ca proaspăt câştigătorul unui premiu Nobel pentru pace să nu îşi mai permită această opţiune. Creditorii au şi ei drepturile lor.
Sursele chineze ale lui Fisk consideră că Rusia va aduce, până la urmă, rubla în coşul de valute şi că Marea Britanie nu va avea de ales şi va trebui să accepte moneda unică europeană. Vremuri interesante, oameni buni.