China şi S.U.A. îşi arată muşchii
R.P. Chineză şi S.U.A. au decis că o serie de întâlniri şi evenimente care au ieşit prost merită să fie urmate de o altă serie de lovituri la picioare, coate în burtă şi bătăi cu fularele. Cam ca la şcoală.
U.S. sells weapons to Taiwan, angering China
Saturday, January 30, 2010
The Obama administration announced the sale Friday of $6 billion worth of Patriot anti-missile systems, helicopters, mine-sweeping ships and communications equipment to Taiwan in a long-expected move that sparked an angry protest from China.
The sale, formally announced by the Defense Security Cooperation Agency, is expected to prompt China to slow or even break military relations with the United States and cancel a visit by President Hu Jintao to Washington in April. Chinese officials have threatened other actions, including sanctions on the U.S. companies supplying the equipment or on businesses in the districts of congressional lawmakers known to be backers of Taiwan.
Its vice minister of foreign affairs, He Yafei, said China was "strongly indignant" about the arms sales to Taiwan and warned that they would have a "serious negative impact" on U.S.-China cooperation.
China, evident, a decis să răspundă:
China Dumps US Asset Backeds and Corporates
February 9th, 2010
By David GoldmanDollar-denominated risk assets, including asset-backed securities and corporates, are no longer wanted at the State Administration of Foreign Exchange (SAFE), nor at China’s large commercial banks. The Chinese government has ordered its reserve managers to divest itself of riskier securities and hold only Treasuries and US agency debt with an implicit or explicit government guarantee. This already has been communicated to American securities dealers, according to market participants with direct knowledge of the events.
It is not clear whether China’s motive is simple risk aversion in the wake of a sharp widening of corporate and mortgage spreads during the past two weeks, or whether there also is a political dimension. With the expected termination of the Federal Reserve’s special facility to purchase mortgage-backed securities next month, some asset-backed spreads already have blown out, and the Chinese institutions may simply be trying to get out of the way of a widening. There is some speculation that China’s action has to do with the recent deterioration of US-Chinese relations over arm sales to Taiwan and other issues. That would be an unusual action for the Chinese to take–Beijing does not mix investment and strategic policy–and would be hard to substantiate in any event.
And kept going:
First it was pirates. Now it’s Yemen.
February 8th, 2010
I‘ve early written that Somalia‘s pirates may be the accidental spark for greater Chinese military intervention in the region. Here‘s another spark. This article from China Energy Web worries that unrest in Yemen may threaten China‘s oil imports from the region.
The author says “The United States recognizes Yemen‘s geographic ability to choke China‘s oil import life lines“. He then hints that the United States may bring the war on terror to Yemen, and “strangle China‘s oil imports and strangle China‘s economy“. The rest of the article carries on in a similar tone.
Now, the author is a reporter, not an official. But the fact that he is considering Yemen in this manner raises the possibility that officials are as well. China certainly has strong commercial interests in Yemen, as I‘ve written about here and here. Many of its top Arabic-speaking diplomats have also served in the country.
Sub presiunea S.U.A. şi UE de a înceta raportarea monedei naţionale la dollar şi a permite aprecierea ei şi, ca rezultat, scăderea competitivităţii produselor chinezeşti, China a decis să mărească salariile la nivel naţional:
Higher labor costs would cut Chinese export competitiveness while boosting domestic spending power and sustaining economic growth, according to the bank. Premier Wen Jiabao’s government has been pressed by U.S. and European officials to end a 19- month yuan peg to the dollar to help diminish trade and investment imbalances that contributed to the credit crisis.
“Wage increases are a better option because they largely benefit Chinese workers,” Tao Dong, a Credit Suisse economist in Hong Kong who has covered the Chinese and Asian economies for more than 15 years, said in an interview yesterday. “Currency appreciation will only result in Chinese exporters losing out to competitors in countries such as Malaysia and Mexico.”
The strategy may limit gains in the yuan to 3 percent this year, according to Tao. This month’s 13 percent increase in minimum wage in eastern China’s Jiangsu province indicates that higher pay will play an important role in officials’ efforts to rebalance growth in the fastest-growing major economy, Tao said.
The wage decision “argues against a large one-off yuan revaluation,” Ben Simpfendorfer, an economist with Royal Bank of Scotland in Hong Kong, wrote in a note this week.
Şi distracţia nu s-a terminat încă. Rămâne să vedem răspunsul S.U.A.
----
Surse:
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/01/29/AR2010012904113.html
http://blog.atimes.net/?p=1352
http://www.zerohedge.com/article/china-dumping-begins-reserve-managers-notified-any-non-usg-guaranteed-securities-must-be-div
http://www.silkroadeconomy.com/2010/02/08/first-it-was-pirates-now-its-yemen/?utm_source=subscriber&utm_medium=rss&utm_campaign=rss
Cei patru cavaleri ai viitorului sunt trei
Masa cavalerilor
Observatorii cu simţul istoriei trebuie să fi zâmbit discret în timpul întâlnirii la vârf a reprezentanţilor grupului BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China) în Yekaterinburg, oraşul în care ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, şi familia sa au fost executaţi de către Bolşevici, în 1918. Faptul că grupul BRIC se defineşte, inevitabil, ca o alternativă la parteneriatul SUA-UE a dat naştere unor teorii amuzante, bazate pe rolul simbolic jucat de oraş în sfârşitul unei epoci în istoria Rusiei şi a lumii şi începutul uneia noi.
Însă sfârşiturile şi începuturile epocilor sunt, de obicei, mai greu de legat de un eveniment anume. Cert este faptul că unul dintre subiectele pe care liderii celor patru ţări s-au adunat să îl discute este poziţionarea lor într-o posibilă (şi din ce în ce mai probabilă) eră post-dolar. Ţările grupului BRIC sunt principalii jucători nemulţumiţi de poziţia SUA şi UE în vârful sistemului financiar mondial, iar, în momentul de faţă, acestea se află şi în măsură să încerce să modifice sistemul pe care speră să îl domine cât mai curând.
Ca într-un roman din secolul al XIX-lea, Brazilia, Rusia, India şi China, par din ce în cel mai mult grupul moştenitorilor "tineri", care aşteaptă ca tutorii în vârstă să moară pentru a pune mâna, în fine, pe bani. Primele mişcări în acest sens au fost făcute deja atunci când trei dintre cele patru ţări, adică Brazilia, Rusia şi China, au anunţat că au de gând să cumpere obligaţiuni denominate în DST, a căror emitere este analizată de către Fondul Monetar Internaţional ca o modalitate de a obţine bani pentru ţările aflate în dificultate. Cele trei ţări sunt gata să investească împreună 70 de miliarde de USD, sub formă de bonuri de tezaur SUA, în emisiunea de obligaţiuni, dacă va avea loc.
Această mişcare are două scopuri principale. Primul scop este convertirea unei părţi însemnate din rezervele de bonuri de tezaur emise de Guvernul SUA şi denominate în USD, în obligaţiuni FMI, denominate în Drepturi Speciale de Tragere şi, astfel, la adăpost de fluctuaţiile şi devalorizarea dolarului. Cel de-al doilea scop este câştigarea de prestigiu la nivel internaţional prin demonstrarea stabilităţii şi prosperităţii economiilor BRIC, care îşi permit, în vremuri de criză, să întindă o mână de ajutor ţărilor mai mici aflate în criză.
Lista de revendicări
Şi, pentru că mâna de ajutor nu vine niciodată singură, moştenitorii au început să scoată la iveală lista cu pretenţii. Primele puncte pe listă sunt uşor de identificat în declaraţia adoptată de participanţii la summit-ul de la Yekaterinburg. În această declaraţie, cei patru cavaleri ai viitorului anunţă că sprijină procesul de reformă al instituţiilor financiare internaţionale, cerând ca economiile emergente şi în dezvoltare să aibă un cuvânt mai greu de spus în aceste instituţii şi ca cetăţenii lor să aibă acces la funcţiile de conducere din FMI şi Banca Mondială. Practic, ţările BRIC anunţă SUA şi UE că ar dori să facă şi ele jocurile în sistemul financiar internaţional. Lesne de înţeles că SUA şi UE nu intenţionează să permită aşa ceva.
Este demn de menţionat faptul că ţările BRIC au făcut apel la instituirea unui sistem transparent de alegere a directorilor şi şefilor de departamente din instituţiile financiare internaţionale, bazat pe meritele candidaţilor. Pe lângă faptul că acesta este argumentul clasic al celor care nu au forţa de a-şi impune interesele, este mai mult decât uşor ironic faptul că ţări precum Rusia, China, Brazilia sau India cer transparenţă şi sisteme bazate pe merit.
De asemenea, ţările BRIC şi-au exprimat angajamentul faţă de "o diplomaţie multilaterală" în cadrul Naţiunilor Unite şi au reiterat importanţa Braziliei şi Indiei în afacerile internaţionale. Dând la o parte limbajul diplomatic, angajamentul şi reiterarea sunt, pur şi simplu, modul în care Rusia şi China se plâng că tutorii nu le iau în seamă interesele, iar Brazilia şi India se plâng că sunt de-a dreptul irelevante la Naţiunile Unite. În concluzie, putem spune că asistăm nu la o revoluţie în ordinea internaţională, ci la o tragere de mânecă a tutorilor de către moştenitorii care abia aşteaptă să pună mâna pe sistem pentru a trece la rezolvarea rivalităţilor bilaterale.
Sfada cavalerilor
Pentru că cei patru cavaleri nu sunt nici pe departe patru muşchetari, alături la bine şi la rău. Dintre cei patru, Rusia este veriga slabă, care are cele mai multe şanse să cedeze prima. O federaţie alcătuită din grupuri care doresc să scape de sub papucul Guvernului de la Moscova, cu cea mai mică populaţie din grupul BRIC, cu o rată a natalităţii foarte scăzută (- 700.000 de oameni pe an, în 2007), cu o rată uluitoare a alcoolismului în rândul copiilor şi femeilor (vârsta la care copiii încep să bea a coborât la 13 ani), Rusia nu are, practic, un viitor. Faptul că federaţia este guvernată de o combinaţie totalitară şi extrem de coruptă de oligarhi şi KGB-işti, deghizată stângaci într-o democraţie, nu ajută deloc.
India şi China sunt principali candidaţi pentru conducerea grupului, lucru care contribuie la rivalitatea bine cunoscută dintre cele două ţări. Este foarte probabil ca India şi China să nu poată să evite o reglare a conturilor, în viitorul nu foarte îndepărtat, pentru a decide chestiunea supremaţiei sau a supravieţuirii, după cum va fi cazul. Tot ceea ce putem spera este ca acest lucru să se petreacă pe cale economică şi nu militară, deşi lupta pentru asigurarea intereselor comerciale are toate şansele să ia forma războaielor periferice. Iar relaţiile dintre Brazilia şi China nu sunt cu mult mai bune, mai ales având în vedere recenta dispută pe tema preţului oţelului brazilian, care a ajuns mai ieftin decât cel chinezesc.
Pe măsură ce prosperitatea economică şi influenţa internaţională cresc, Brazilia, Rusia, India şi China se vor vedea nevoite să îşi confrunte problemele interne. Toate aceste ţări au pături largi de cetăţeni care nu iau parte la deciziile politice şi pe care prosperitatea economică nu îi ajută semnificativ. Este inevitabil ca resentimentele acestor pături să nu răbufnească la un moment dat şi singurele opţiuni ale celor patru cavaleri sunt iniţierea reformelor interne, alunecarea spre un totalitarism care încetineşte dezvoltarea încercând să o controleze (cazul Rusiei) sau exploziile sociale mai mult sau mai puţin controlate.
Trăim vremuri interesante.
China şi Brazilia mai dau un brânci dolarului
China şi Brazilia au decis să încerce ajungă la un acord privind folosirea propriilor monede în cadrul schimburilor comerciale bilaterale. Practic, dacă acest acord este conceput, semnat şi pus în aplicare, China o sa plătească mărfurile braziliene în renminbi, iar Brazilia o să plătească în reali.
Ambele ţări sunt interesate de eliminarea dolarului american din comerţul bilateral şi înlocuirea lui cu monede naţionale, lucru care oferă mai mult control guvernelor naţionale, mai ales în perspectiva devalorizării masive a dolarului datorată ratei la care SUA tipăreşte dolari pentru a-şi finanţa deficitul.
Brazilia a semnat deja un acord de acest tip cu Argentina şi este de presupus că alte ţări din America de Sud, care nu au relaţii foarte bune cu Marele Vecin de la Nord, o să dorească să întărească această tendinţă. Pe de altă parte, China a devenit cel mai mare partener comercial al Braziliei şi continuă să îşi extindă influenţa economică în America de Sud, fostul domeniu exlusiv al SUA. Se pare că Doctrina Monroe nu se aplică şi la vest de Washington.