Gates deplânge politica schizofrenică a Rusiei
Robert Gates, U.S. Secretary of Defense, adică Ministrul Atacului de la Washington, s-a întreţinut cu membrii comisiei militare a Senatului S.U.A., Armed Services Committee. Vorbind despre faptul că Federaţia Rusă vede Iranul ca pe o ameninţare locală, dar refuză să sprijine sancţiunile împotriva Iranului, un senator i-a ridicat mingia la fileu lui Gates, iar acesta a sărit la cap ca un profesionist şi a declarat că F.R. are o abordare schizofrenică a problemei Iranului.
Practic, Gates şi senatorii s-au folosit de această discuţie în public pentru a bate obrazul Federaţiei Ruse care continuă să vândă armament Iranului. Şi mai practic de atât, o simplă privire aruncată pe hartă este de ajuns pentru a vedea că Iranul este unul dintre ultimii vecini ai F.R. care nu a fost ocupat de S.U.A. sau care nu s-a aliat cu S.U.A. Motiv pentru care, Iranul va continua să beneficieze de sprijin rus şi pe viitor.
Federaţia Rusă începe fortificarea graniţei
Politica de apropiere faţă de S.U.A. dusă de Traian Băsescu, care a culminat cu acceptarea instalării de baterii anti-rachetă pe teritoriul României, începe deja să dea roade. Dmitri Medvedev, Preşedintele Federaţiei Ruse, şi Viktor Yanukovici, Preşedintele Ucrainei, au dat publicităţii, luna trecută, o declaraţie cu privire la modul în care cele două părţi au de gând să abordeze conflictul din Transistria.
Conform acestei declaraţii, trupele ruseşti din Transnistria vor fi transformate dintr-o forţă de asigurare a păcii într-o „forţă de garantare a păcii”. În traducere liberă, forţele ruseşti nu o să mai plece din Transnistria deoarece există interese ruseşti care trebuie apărate. Se poate specula că conflictul din Transnistria nu va fi rezolvat în viitorul apropiat, deoarece Federaţia Rusă nu are nici un interes să îl rezolve.
De altfel Medvedev şi Yanukovici au declarat că doresc „statut special garantat în mod corespunzător” pentru Transnistria şi „neutralitate constituţională” pentru Moldova. În aceeaşi traducere, statutul special al Transnistriei va fi garantat corespunzător doar de trupele ruseşti, iar neutralitatea Moldovei este transformată dintr-un aranjament intern într-o condiţie pentru o utopică rezolvare a conflictului.
Transnistria depinde în totalitate de bunăvoinţa Moscovei şi parţial de bunăvoinţa Ucrainei, iar Republica Moldova este mult prea instabilă din punct de vedere politic pentru ca Federaţia Rusă să poată conta pe sprijinul necondiţionat al liderilor locali. Din acest motiv, Transnistria a fost, este şi va rămâne un avanpost al Federaţiei Ruse, mai ales în contextul în care N.A.T.O. îşi împinge sistemele anti-rachetă până sub nasul Federaţiei.
De altfel, comentând pe acest blog acum câteva luni de zile, Valentin Vasilescu avertiza că:
Pentru ca acesti interceptori de rachete balistice sa-si indeplineasca misiunea, trebuie ca ei sa fie amplasati in silozuri nou create, intr-un avanpost cit mai apropiat de teritoriul Romaniei, locatia ideala fiind Transnistria. Securitatea acestor complexe nu poate fi realizata decit prin transferarea in zona a unei forte rusesti de reactie rapida, cu o puternica componenta aeropurtata.
În consecinţă, trupele ruseşti nu vor garanta pacea în Transnistria, ci vor proteja viitoarele baterii de rachete instalate ca răspuns la scutul anti-rachetă al Statelor Unite. Welcome to the future. Take cover!
----
Sursa:
Eurasia Daily Monitor - Soviet Chekists, Slavic Fist, and the Medvedev-Yanukovych Declaration on Transnistria
O ţintă nu destul de îndepărtată
Recenta decizie a C.S.A.T. de a aproba integrarea României în sistemul anti-rachetă dezvoltat de către S.U.A. s-ar putea dovedi mai puţin fericită decât consideră Preşedintele Traian Băsescu. Ca răspuns la recentele mişcări ale S.U.A. şi ale Uniunii Europene, Federaţia Rusă a dat publicităţii o nouă doctrină militară, un document care ţine mai mult de marketing decât de arta militară, şi al cărui scop este să ofere un avertisment nu foarte voalat duşmanilor F.R.
Conform noii doctrine, principala problemă a Federaţiei Ruse este extinderea activităţilor S.U.A. şi N.A.T.O. în fostul spaţiu sovietic prin încercarea de a da forţă funcţiilor globale ale N.A.T.O. şi extinderea infrastructurii militare a ţărilor N.A.T.O. către graniţele Rusiei, inclusiv prin lărgirea organizaţiei (dacă fraza de mai sus sună ciudat, este posibil să fie vina traducerii din engleză în română a textului scris în limba rusă). În traducere liberă, care cred că devine necesară în acest punct, doctrina respectivă spune că Federaţia Rusă nu vede cu ochi buni, ba chiar poate considera ca intenţii de agresiune:
- extinderea N.A.T.O. prin acceptarea de noi membrii (Ucraina şi Georgia);
- construirea de noi baze N.A.T.O. în fostul spaţiu sovietic;
- construirea de baze care deservesc sistemul anti-rachetă al S.U.A. în fostul spaţiu sovietic;
- înfiinţarea sau extinderea colaborării militare între S.U.A./N.A.T.O. şi ţări din fostul spaţiu sovietic.
Cam pe aici intră în scenă România şi scutul ei, chiar dacă noi nu am făcut parte din spaţiul sovietic, ci doar din imensul scut uman al Rusiei. Nu am de unde să ştiu pe ce date s-a bazat decizia C.S.A.T. de a băga România cu capul înainte într-o situaţie mai mult decât neplăcută, însă este posibil să nu fi fost o idee bună. În caz că S.U.A. şi F.R. decid să îşi rezolve problemele prin război, România se află în situaţia deloc de invidiat de a fi destul de importantă pentru a deveni o ţintă, dar nu suficient de importantă pentru a fi apărată.

Extinderea NATO (copyright AFP)
Ruşii nu au cum să aprobe dezmembrarea completă a fostului spaţiu sovietic, deoarece acest proces aduce Rusia într-o situaţie mai rea decât cea în care se afla în 1939. Aşa cum se vede în imaginea de mai sus, aderarea Ucrainei şi Georgiei la N.A.T.O. ar face ca Organizaţia să devină unul dintre cei mai mari vecini ai Rusiei şi ar da forţelor aeriene N.A.T.O. acces la întreg teritoriul Federaţiei.
De asemenea, aderarea celor două ţări ar face regiunile Rostov şi Krasnodars singurele regiuni prin care Rusia ar mai avea acces la Marea Neagră. Având în vedere că regiunea Leningrad este singura prin care Rusia mai are acces la Marea Baltică, rezultă că o ofensivă N.A.T.O. împotriva celor trei regiuni ar tăia accesul Rusiei la Marea Baltică şi Marea Mediterană, ceea ce ar forţa Federaţia Rusă să îşi desfăşoare aproape tot comerţul cu Europa pe uscat şi ar transforma-o într-o putere periferică Europei. Aproape tot efortul depus de Rusia de la Petru cel Mare încoace pentru a se extinde în Vest, către Europa, ar fi anulat.

În harta de mai sus se poate vedea fostul bloc sovietic şi cam ce ar însemna trecerea -stanurilor de partea S.U.A., din punct de vedere militar şi geostrategic. Pe măsură ce S.U.A./N.A.T.O. intră din ce în ce mai adânc în fostul spaţiu sovietic, Federaţia Rusă este din ce în ce mai ameninţată. În curând, Putin sau Medvedev sau un alt lider de la Kremlin, se va considera cu spatele la zid şi va trece la măsuri radicale.
Finalul revoluţiei portocalii
Revoluţia Portocalie care a înflăcărat o parte din populaţia Ucrainei acum câţiva ani a sfârşit week-end-ul trecut la fel de „glorios” ca şi Alianţa D.A. din România. Liderul revoluţiei, otrăvitul Yuşcenko, a pierdut alegerile la scor, având în vedere că exit poll-ul îl clasează pe locul 5 din 18 candidaţi. Pe primul loc, cu 34% din voturi, se află chiar rivalul său, pro-moscovitul Yanukovici, cel alungat de la putere de Revoluţia Portocalie. Pe locul doi se află prima codană a Ucrainei, super-oportunista Iulia Timoşenko.

Vremurile de glorie - 2004
Corupţia, certurile politice şi managementul defectuos al ţării au îngropat Revoluţia Portocalie la fel de sigur cum au îngropat şi Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr la sfârşitul anilor '90. Presupun că eşecul încercării revoluţionarilor aliniaţi Uniunii Europene de a scoate Ucraina din sărăcie (presupunând că au încercat) i-a făcut pe votanţii din partea de vest a ţării, cei pro-UE, să stea acasă de data asta sau chiar să voteze cu Timoşenko sau Yanukovici.
Pe de altă parte, în momentul de faţă chiar şi Timoşenko este pro-Rusia, ceea ce nu e de mirare având în vedere că fostul Prim Ministru a reuşit să dea impresia că este gata să se dea după orice vânt dispus să o aducă la putere. The wind of change has died. Presupun că S.U.A. o să încerce din nou, la un moment dat, să rupă Ucraina din orbita Rusiei. Sau poate că Uniunea Europeană o să facă încercarea. Oricum, Europa de Est nu pare să fie un front prioritar pentru S.U.A. în prezent, iar Uniunea Europeana pare preocupată să nu îi enerveze pe ruşi.
Trebuie menţionată şi contribuţia Mamei Rusia la toată această situaţie deoarece, ca o mamă iubitoare, le-a demonstrat în repetate rânduri ucrainenilor că poţi vota cum vrei, dar că votul incorect se plăteşte.
South Stream vs. Nabucco
Surlele au trâmbiţat, tobele au sunat şi, iată, că de la Moscova veni o ofertă care bătu de trei ori în poartă şi se aşeză cuminte pe masă. Foştii noştri vecini de la răsărit doresc să ştie dacă suntem dispuşi să ne alăturăm proiectului South Stream, adică proiectului de construire a unei conducte de gaze marca Gazprom. Şi vor răspunsul repede, că sunt grăbiţi şi mai sunt şi alţi doritori dacă noi nu ne băgăm.
Evident, românul de rând care este la curent cu problema gazelor natural şi cu proiectele de aprovizionare South Stream şi Nabucco îşi dă seama din prima că, dacă România reuşeşte să intre în ambele proiecte, ar fi ca şi cum l-am apuca pe dumnezeu de un picior în timp ce el ne pune mâna în cap. Din păcate, acest lucru este aproape imposibil. Scopul proiectului South Stream este moartea proiectului Nabucco, iar oferta ruşilor este un pum de praf în ochi. Deocamdată, nu există nici un fel de gaze care să aprovizioneze conducta South Stream, lucru care nu îi deranjează pe ruşi deoarece principalul lor scop este să îi vadă pe partenerii Nabucco abandonându-şi proiectul.
Cât despre graba cu care trebuie să dăm răspunsul ca nu cumva să ne-o ia bulgarii înainte, asta face parte din strategia de negociere. Dacă bulgarii semnează primii, bravo lor. Ar fi indicat ca noi să stăm şi să ne mai gândim. Eventual să le transmitem ruşilor un mesaj care să expire mai civilizat expresia populară „lasă vrăjeala”.
