Despre dezechilibre continentale
Paul De Grauwe, profesor de economie internaţională la Universitatea din Leuven, Belgia, şi posesor a unei liste de organisme unde este invitat sau oferă consultanţă, a publicat un articol interesant cu privire la cauzele crizei datoriei publice care ameninţă să pună capăt zonei euro şi monedei europene. Ideea de bază a articolul este că criza a fost declanşată de existenţa unui surplus de capital în ţările puternic industrializate ale Uniunii Europene, a fost înrăutăţită de absenţa unui mecanism de asigurare la nivel european, care să intervină automat pentru a salva un membru al uniunii aflat în dificultate şi a fost transformată într-o colivă, cu bomboana de rigoare, de încăpăţânarea Germaniei de a refuza implementarea respectivului mecanism.
Acest articol aduce în discuţie unul dintre cele mai interesante aspecte ale economiei Europei, atât în contextul Uniunii Europene cât şi în afara sa: dezechilibrele cauzate de inegalităţile economice şi efectele lor la nivel continental. Surplusul de capital al ţărilor puternic industrializate, pe care piaţa locală nu putea să îl absoarbă, a forţat băncile din aceste ţări să caute clienţi dispuşi să ia împrumuturi. O parte din acest capital s-a dus în S.U.A., unde a contribuit la dezastrul subprime, iar altă parte a invadat Europa de Sud şi de Est. După colapsul pieţei subprime şi propagarea undelor de şoc, guvernele din Spania, Portugalia, Italia, Irlanda şi Grecia au fost nevoite să se împrumute pentru a salva băncile locale şi, mergând spre sursa problemei, băncile din ţările care nu au putut să îşi absoarbă propriul surplus.
O dezbatere serioasă cu privire la viitorul Uniunii Europene ar trebui să ia în considerare şi acest aspect. Conform doctrinei pieţei libere, guvernele nu ar trebui să intervină în asemenea situaţii, ci ar trebui să lase economiile să se descurce singure deoarece totul se va echilibra de la sine. Dar, atunci când o criză apare la orizont, însuşi mediul de afaceri cere intervenţia guvernului, un deus ex machina care trebuie să scoată din foc castanele aruncate înăuntru de mâna invizibilă a lui Adam Smith. Ar trebui să ne întrebăm dacă este corect să se permită unui grup de ţări să îşi deverseze surplusul de capital în alte ţări, atunci când ştim că efectele pe termen lung nu sunt bune.
Evident, o asemenea discuţie va trage după ea şi discuţiile conexe: este corect să se permită unor ţări să îşi deverseze surplusul de populaţie în alte ţări (problema emigraţiei) sau este corect să se permită unor ţări să umple de produse ieftine alte ţări (China vs. U.E.). Poate că rezultatul nu va fi plăcut, dar e mai bine să discutăm aceste lucruri pe faţă.
----
Sursa:
China şi S.U.A. îşi arată muşchii
R.P. Chineză şi S.U.A. au decis că o serie de întâlniri şi evenimente care au ieşit prost merită să fie urmate de o altă serie de lovituri la picioare, coate în burtă şi bătăi cu fularele. Cam ca la şcoală.
U.S. sells weapons to Taiwan, angering China
Saturday, January 30, 2010
The Obama administration announced the sale Friday of $6 billion worth of Patriot anti-missile systems, helicopters, mine-sweeping ships and communications equipment to Taiwan in a long-expected move that sparked an angry protest from China.
The sale, formally announced by the Defense Security Cooperation Agency, is expected to prompt China to slow or even break military relations with the United States and cancel a visit by President Hu Jintao to Washington in April. Chinese officials have threatened other actions, including sanctions on the U.S. companies supplying the equipment or on businesses in the districts of congressional lawmakers known to be backers of Taiwan.
Its vice minister of foreign affairs, He Yafei, said China was "strongly indignant" about the arms sales to Taiwan and warned that they would have a "serious negative impact" on U.S.-China cooperation.
China, evident, a decis să răspundă:
China Dumps US Asset Backeds and Corporates
February 9th, 2010
By David GoldmanDollar-denominated risk assets, including asset-backed securities and corporates, are no longer wanted at the State Administration of Foreign Exchange (SAFE), nor at China’s large commercial banks. The Chinese government has ordered its reserve managers to divest itself of riskier securities and hold only Treasuries and US agency debt with an implicit or explicit government guarantee. This already has been communicated to American securities dealers, according to market participants with direct knowledge of the events.
It is not clear whether China’s motive is simple risk aversion in the wake of a sharp widening of corporate and mortgage spreads during the past two weeks, or whether there also is a political dimension. With the expected termination of the Federal Reserve’s special facility to purchase mortgage-backed securities next month, some asset-backed spreads already have blown out, and the Chinese institutions may simply be trying to get out of the way of a widening. There is some speculation that China’s action has to do with the recent deterioration of US-Chinese relations over arm sales to Taiwan and other issues. That would be an unusual action for the Chinese to take–Beijing does not mix investment and strategic policy–and would be hard to substantiate in any event.
And kept going:
First it was pirates. Now it’s Yemen.
February 8th, 2010
I‘ve early written that Somalia‘s pirates may be the accidental spark for greater Chinese military intervention in the region. Here‘s another spark. This article from China Energy Web worries that unrest in Yemen may threaten China‘s oil imports from the region.
The author says “The United States recognizes Yemen‘s geographic ability to choke China‘s oil import life lines“. He then hints that the United States may bring the war on terror to Yemen, and “strangle China‘s oil imports and strangle China‘s economy“. The rest of the article carries on in a similar tone.
Now, the author is a reporter, not an official. But the fact that he is considering Yemen in this manner raises the possibility that officials are as well. China certainly has strong commercial interests in Yemen, as I‘ve written about here and here. Many of its top Arabic-speaking diplomats have also served in the country.
Sub presiunea S.U.A. şi UE de a înceta raportarea monedei naţionale la dollar şi a permite aprecierea ei şi, ca rezultat, scăderea competitivităţii produselor chinezeşti, China a decis să mărească salariile la nivel naţional:
Higher labor costs would cut Chinese export competitiveness while boosting domestic spending power and sustaining economic growth, according to the bank. Premier Wen Jiabao’s government has been pressed by U.S. and European officials to end a 19- month yuan peg to the dollar to help diminish trade and investment imbalances that contributed to the credit crisis.
“Wage increases are a better option because they largely benefit Chinese workers,” Tao Dong, a Credit Suisse economist in Hong Kong who has covered the Chinese and Asian economies for more than 15 years, said in an interview yesterday. “Currency appreciation will only result in Chinese exporters losing out to competitors in countries such as Malaysia and Mexico.”
The strategy may limit gains in the yuan to 3 percent this year, according to Tao. This month’s 13 percent increase in minimum wage in eastern China’s Jiangsu province indicates that higher pay will play an important role in officials’ efforts to rebalance growth in the fastest-growing major economy, Tao said.
The wage decision “argues against a large one-off yuan revaluation,” Ben Simpfendorfer, an economist with Royal Bank of Scotland in Hong Kong, wrote in a note this week.
Şi distracţia nu s-a terminat încă. Rămâne să vedem răspunsul S.U.A.
----
Surse:
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/01/29/AR2010012904113.html
http://blog.atimes.net/?p=1352
http://www.zerohedge.com/article/china-dumping-begins-reserve-managers-notified-any-non-usg-guaranteed-securities-must-be-div
http://www.silkroadeconomy.com/2010/02/08/first-it-was-pirates-now-its-yemen/?utm_source=subscriber&utm_medium=rss&utm_campaign=rss
Obama has issues
Scott doesn't look Brown
La doar trei săptămâni de la Anul Nou, cetăţenii statului Massachusetts i-au făcut Preşedintelui Obama un cadou de serviciu şi au ales un Republican ca al doilea senator al statului pentru a ocupa locul rămas gol la moartea lui Ted Kennedy, ultimul dintre fraţii Kennedy. Deşi deosebit de banal numitul Scott Brown este un junior în Senatul S.U.A., adică o persoană de mult prea mică importanţă, alegerea lui este motivul pentru care Obama a decis să încerce să reformeze sectorul bancar. Dacă vi se pare că între cele două subiecte nu există vreo legătură, citiţi în continuare.
Preşedinţii Statelor Unite ale Americii, şi nu numai, funcţionează pe bază de „issues”. Fiecare preşedinte îşi găseşte câte un „issue”, o problemă care pare arzătoare, şi se apucă să trudească pentru a-l rezolva. În primul rând poporul trebuie să vadă că preşedintele este un tip harnic şi că nu stă degeaba şi joacă golf toată ziua pe banii contribuabililor. Având în vedere că Dwight Eisenhower a fost un preşedinte extrem de popular în ciuda faptului că juca golf toată ziua, aş zice că preşedinţii ar putea s-o lase mai moale cu „issues”. În al doilea rând, este bine ca un preşedinte să îşi găsească singur „issues”, înainte să îi găsească poporul unul care să fie cu adevărat important pentru marile mase şi periculos pentru soarta politică a preşedintelui.
Însă Barack Obama a decis ca primul „issue” al primului său mandat, adică acel „issue” care urma să îi asigure realegerea, trebuie să fie reforma sistemului de sănătate. Este interesant de remarcat faptul că Obama a preferat să schimbe complet strategia predecesorului său şi să lase deoparte „issues” care ţin de politica externă deşi are două campanii militare pe masa de lucru, plus o potenţială campanie împotriva Iranului. Dar Obama a vrut să facă o impresie diferită, să arate că este un alt tip de preşedinte decât Bush the Younger, aşa că a lăsat-o mai moale cu discursurile despre ameninţarea terorismului şi a lansat un „issue” care ar fi trebuit să dea bine în faţa electoratului democrat.
Joe Cassano, A.I.G. şi criza financiară
Revista Vanity Fair a publicat în numărul său din August o investigaţie efectuată de către reporterul Michael Lewis cu privire la colapsul companiei de asigurări A.I.G. acum un an şi la cauzele acestui colaps. Principalele cauze prezentate de Lewis sunt lăcomia, ignoranţa, vanitatea şi un anume Joseph Cassano, fostul director al diviziei de produse financiare a A.I.G., care pare să întrunească un cumul de cauze.
Nu-i aşa că sunt lacom?
Practic, divizia A.I.G. F.P. a fost creată în 1987 şi s-a distins prin dezvoltarea şi tranzacţionarea de produse financiare din ce în ce mai exotice. În acest context, termenul "exotic" denotă un tip de produs financiar complex, al cărui scop este să producă profit pe termen scurt şi dezastre pe termen lung. Un exemplu în acest sens este:
Once upon a time Chrysler issued a bond through Morgan Stanley, and the only people who wound up with credit risk were the investors who had bought the Chrysler bond. Now Chrysler might sell its bonds and simultaneously enter into a 10-year interest-rate-swap transaction with Morgan Stanley—and just like that Chrysler and Morgan Stanley were exposed to each other. If Chrysler went bankrupt, its bondholders obviously lost; depending on the nature of the swap and the movement of interest rates, Morgan Stanley might lose, too. If Morgan Stanley went bust, Chrysler along with anyone else who had done interest-rate swaps with Morgan Stanley stood to suffer. Financial risk had been created, out of thin air, and it begged to be either honestly accounted for or disguised.