Trista realitate a ignoranţei şi prostiei
Am dat de curând peste o recenzie a cărţii "Just How Stupid Are We", scrisă de Richard Schenkman, reporter şi profesor de istorie la Universitatea George Mason. Aşa cum arată şi titlul său, cartea se concentrază asupra problemei stupidităţii populaţiei în materie de politică. Ar fi foarte interesant dacă cineva s-ar apuca să scrie o serie de cărţi care să extindă investigarea stupidităţii şi la alte domenii. Am impresia că la finalul acestei serii vom şti cu certitudine că omul comun nu prea ştie nimic despre locul în care trăieşte. Este adevărat că studiul lui Schenkman este limitat la societatea din Statele Unite ale Americii, însă mi-ar trebui dovezi serioase ca să cred că românii sunt mai informaţi.
Însă nu toate veştile sunt proaste. De la bun început aflăm că omul comun se descurcă bine în peisajul media&entertainment pentru că 22% dintre cetăţenii SUA ştiu numele tuturor celor 5 membri ai familiei Simpson. În schimb, doar o persoană din 1.000 poate numi cele cinci libertăţi garantate de Primul Amendament al Constituţiei SUA. Poate că ar fi cazul ca o agenţie şmecheră să rebrănduiască Constituţia SUA şi să facă un sitcom din ea. Nu sunt sigur cum o să integreze iubirea, sexul şi dramatismul, dar presupun că au vândut ei produse mai proaste decât o constituţie aşa că au experienţă.
Mai interesant este faptul că numărul de oameni informaţi nu a crescut în timp în SUA. În ciuda faptului că educaţia este obligatorie pentru toţi copii, americanii (şi presupun că este general valabil) de astăzi nu sunt mai bine informaţi decât părinţii lor. De fapt, testele par să indice că tineri de-abia intraţi în facultate răspund mai bine la întrebări care ţin de educaţia civică decât cei care sunt în ultimii ani. Sistemul educaţional produce tineri pregătiţi pentru locuri de muncă, dar complet nepregătiţi pentru a fi cetăţeni.
Nici măcar Internetul, imensa magistrală informaţională nu a reuşit să schimbe obiceiurile celor care se consideră consumatori. Presupun că oamenii sunt prea ocupaţi cu cumpărăturile online, site-urile porno, programele de tip messenger, site-urile de "social networking" sau blogurile (ca al meu) ca să se informeze sau să se educe. Iar tinerii, adică noii cetăţeni, par să fie mai ignoranţi decât oricând, ceea ce nu este chiar de mirare. Cărţile sunt deja passé, iar efortul de a înţelege lumea în care trăim se rezumă la a privi filme de genul Zeitgeist.