Am un sentiment de déjà vu
Bomba a explodat cu un sunet asurzitor. Site-ul Wikileaks a primit un teanc de documente şi rapoarte din partea unei (unor?) surse din Armata S.U.A. care oferă civililor de rând posibilitatea de a arunca o privire în culisele războiului din Afganistan. Şi nimănui nu-i place ce se vede în culisele pline până la refuz de mizeria unei campanii haotice care s-a întins pe nouă ani de zile. Merită remarcat faptul că o anumită parte a Armatei S.U.A. este îndeajuns de dezgustată de conducerea civilă pentru ca să dea unui site ca Wikileaks o cantitate impresionantă de documente (zeci de mii).
Faptul că Armata S.U.A. a omorât mai mulţi civili în Afganistan decât este dispusă să recunoască reprezintă doar lucioasa bomboană care tronează în vârful colivei. Până la urmă localnicii sunt „collateral damage”, cu ţara lor cu tot. Iar corespondenţa dintre forturile construite de armata S.U.A. departe de oraşe şi comandamentele lor este doar glazura. E neplăcut să citeşti rapoarte care arată cum talibanii sau alţi actori locali strângeau laţurile în jurul grupurilor mici de soldaţi americani, izolaţi în forturile lor.
Dar blatul tortului, care pute de la o poştă, este dovada negru pe alb că mai toată lumea implicată în campania din Afganistan ştia că serviciile secrete din Pakistan i-au susţinut pe talibani de la bun început şi că nu au încetat niciodată să lucreze mână în mână cu ei. Şi e destul de probabil ca sprijinul să nu se limiteze la serviciile secrete. Membrii ai comunităţii de afaceri, elemente ale armatei, politicieni, este foarte posibil că toţi aceşti actori să fie implicaţi în legătura dintre pakistanezi şi talibani, care datează de la finalul războiului împotriva U.R.S.S..
De ce joacă Pakistanul la două capete? Pakistanul este o ţară săracă, prinsă între o serie de vecini mai mari şi mai puternici (India, China, Iran) dintre care unul (India) îi este duşman pe faţă. Astfel, Pakistanul, care are o graniţă respectabilă cu India, nu îşi poate permite să nu aibă spatele asigurat. Un Afganistan pacificat şi controlat de către S.U.A. poate fi primul pas către o colaborare militară Indiano-Afgană care să ducă la prinderea Pakistanului într-un cleşte. Afganistanul este „curtea din spate” a Pakistanului, care se va strădui din răsputeri să o ţină sub control.
În al doilea rând, campania din Afganistan (mai nou din Af-Pak) este profitabilă pentru pakistanezi, care au primit peste 1 miliard USD pe an din partea Washingtonului. Pentru regimurile deosebit de corupte din Kabul şi Islamabad, războiul este o oportunitate rară. În timp ce majoritatea afganilor trăiesc în sărăcie, Preşedintele Karzai, rudele lui şi diverşi alţi potentaţi şi-au cumpărat vile de milioane de dolari în Dubai, unde se vor refugia când talibanii vor ajunge la porţile Kabulului, lucru care pare din ce în ce mai probabil.
Unii oameni găsesc singuri puterea
Ce pot face o mână de femei din India rurală care s-au săturat să li se spună mereu să tacă şi s-au săturat de sărăcie? Din câte se pare, pot să se auto-organizeze şi să ia nişte beţe în mâini. Îmi închipui că trebuie să fie greu pentru o femeie din acea parte a lumii să înceapă să acumuleze putere personală şi să organizeze un grup de alte femei pentru a se apăra, hrăni sau învăţa să îşi producă haine, însă nu este imposibil.
Un nou bloc pare să ia naştere în răsărit
Situaţia economică internaţională a convins trei ţări vecine, dar nu foarte prietene, sa facă un efort de a lăsa deoparte diferenţele şi a încerca să îşi unească forţele pentru a supravieţui şi a deveni mai puternice. Reprezentanţi ai Chinei, Japoniei şi Coreei de Sud au anunţat, la finalul unei întâlniri organizate la Beijing, că cele trei ţări vor acţiona pentru a pune în mişcare planurile pentru o uniune care să le reducă dependenţa de S.U.A. şi U.E. ca pieţe de desfacere.
Primele ştiri în acest sens menţionau doar o posibilă alianţă între China şi Japonia, dar, se pare, că Coreea de Sud a decis că nu doreşte să rămână pe dinafară. Premierii Wen Jiabao, Yukio Hatoyama şi Lee Myung-bak şi-au exprimat dorinţa de a construi o comunitate a Asiei de Est pe modelul Uniunii Europene. Cel mai probabil, uniunea Asiei de Est va include în viitor şi Taiwanul şi Coreea de Nord (în cazul în care vecinii micii puteri nuclear vor reuşi să convingă, într-un fel sau altul, regimul nord coreean să coopereze).
Banca HSBC a sărbătorit ştirea anunţând că va îşi va muta directorul executiv de la Londra la Hong Kong. Drumurile încep să ducă din nou către Asia.
Un alt lucru interesant de urmărit va fi reacţia Indiei la acest anunţ. Formarea unei uniuni a Asiei de Est şi atitudinea mai puţin caldă a noului guvern japonez faţă de S.U.A., pun India în faţa unei dileme. Pe de-o parte, India pare să se îndrepte spre statutul de cel mai important partener al S.U.A. în zona sa, ceea ce poate aduce diverse avanzaje pe plan politic (sprijinul S.U.A. în disputa cu Pakistanul şi în eventualele dispute cu noua uniune), economic (acces la piaţa S.U.A., tehnică nucleară şi militară americană) şi social. Pe de altă parte, dacă S.U.A. continuă să se afunde, iar noua uniune se dovedeşte afi un succes, atunci India va fi pariat pe jucătorul pierzător. Iar Pakistanul este deja favoritul Chinei.
Cei patru cavaleri ai viitorului sunt trei
Masa cavalerilor
Observatorii cu simţul istoriei trebuie să fi zâmbit discret în timpul întâlnirii la vârf a reprezentanţilor grupului BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China) în Yekaterinburg, oraşul în care ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, şi familia sa au fost executaţi de către Bolşevici, în 1918. Faptul că grupul BRIC se defineşte, inevitabil, ca o alternativă la parteneriatul SUA-UE a dat naştere unor teorii amuzante, bazate pe rolul simbolic jucat de oraş în sfârşitul unei epoci în istoria Rusiei şi a lumii şi începutul uneia noi.
Însă sfârşiturile şi începuturile epocilor sunt, de obicei, mai greu de legat de un eveniment anume. Cert este faptul că unul dintre subiectele pe care liderii celor patru ţări s-au adunat să îl discute este poziţionarea lor într-o posibilă (şi din ce în ce mai probabilă) eră post-dolar. Ţările grupului BRIC sunt principalii jucători nemulţumiţi de poziţia SUA şi UE în vârful sistemului financiar mondial, iar, în momentul de faţă, acestea se află şi în măsură să încerce să modifice sistemul pe care speră să îl domine cât mai curând.
Ca într-un roman din secolul al XIX-lea, Brazilia, Rusia, India şi China, par din ce în cel mai mult grupul moştenitorilor "tineri", care aşteaptă ca tutorii în vârstă să moară pentru a pune mâna, în fine, pe bani. Primele mişcări în acest sens au fost făcute deja atunci când trei dintre cele patru ţări, adică Brazilia, Rusia şi China, au anunţat că au de gând să cumpere obligaţiuni denominate în DST, a căror emitere este analizată de către Fondul Monetar Internaţional ca o modalitate de a obţine bani pentru ţările aflate în dificultate. Cele trei ţări sunt gata să investească împreună 70 de miliarde de USD, sub formă de bonuri de tezaur SUA, în emisiunea de obligaţiuni, dacă va avea loc.
Această mişcare are două scopuri principale. Primul scop este convertirea unei părţi însemnate din rezervele de bonuri de tezaur emise de Guvernul SUA şi denominate în USD, în obligaţiuni FMI, denominate în Drepturi Speciale de Tragere şi, astfel, la adăpost de fluctuaţiile şi devalorizarea dolarului. Cel de-al doilea scop este câştigarea de prestigiu la nivel internaţional prin demonstrarea stabilităţii şi prosperităţii economiilor BRIC, care îşi permit, în vremuri de criză, să întindă o mână de ajutor ţărilor mai mici aflate în criză.
Lista de revendicări
Şi, pentru că mâna de ajutor nu vine niciodată singură, moştenitorii au început să scoată la iveală lista cu pretenţii. Primele puncte pe listă sunt uşor de identificat în declaraţia adoptată de participanţii la summit-ul de la Yekaterinburg. În această declaraţie, cei patru cavaleri ai viitorului anunţă că sprijină procesul de reformă al instituţiilor financiare internaţionale, cerând ca economiile emergente şi în dezvoltare să aibă un cuvânt mai greu de spus în aceste instituţii şi ca cetăţenii lor să aibă acces la funcţiile de conducere din FMI şi Banca Mondială. Practic, ţările BRIC anunţă SUA şi UE că ar dori să facă şi ele jocurile în sistemul financiar internaţional. Lesne de înţeles că SUA şi UE nu intenţionează să permită aşa ceva.
Este demn de menţionat faptul că ţările BRIC au făcut apel la instituirea unui sistem transparent de alegere a directorilor şi şefilor de departamente din instituţiile financiare internaţionale, bazat pe meritele candidaţilor. Pe lângă faptul că acesta este argumentul clasic al celor care nu au forţa de a-şi impune interesele, este mai mult decât uşor ironic faptul că ţări precum Rusia, China, Brazilia sau India cer transparenţă şi sisteme bazate pe merit.
De asemenea, ţările BRIC şi-au exprimat angajamentul faţă de "o diplomaţie multilaterală" în cadrul Naţiunilor Unite şi au reiterat importanţa Braziliei şi Indiei în afacerile internaţionale. Dând la o parte limbajul diplomatic, angajamentul şi reiterarea sunt, pur şi simplu, modul în care Rusia şi China se plâng că tutorii nu le iau în seamă interesele, iar Brazilia şi India se plâng că sunt de-a dreptul irelevante la Naţiunile Unite. În concluzie, putem spune că asistăm nu la o revoluţie în ordinea internaţională, ci la o tragere de mânecă a tutorilor de către moştenitorii care abia aşteaptă să pună mâna pe sistem pentru a trece la rezolvarea rivalităţilor bilaterale.
Sfada cavalerilor
Pentru că cei patru cavaleri nu sunt nici pe departe patru muşchetari, alături la bine şi la rău. Dintre cei patru, Rusia este veriga slabă, care are cele mai multe şanse să cedeze prima. O federaţie alcătuită din grupuri care doresc să scape de sub papucul Guvernului de la Moscova, cu cea mai mică populaţie din grupul BRIC, cu o rată a natalităţii foarte scăzută (- 700.000 de oameni pe an, în 2007), cu o rată uluitoare a alcoolismului în rândul copiilor şi femeilor (vârsta la care copiii încep să bea a coborât la 13 ani), Rusia nu are, practic, un viitor. Faptul că federaţia este guvernată de o combinaţie totalitară şi extrem de coruptă de oligarhi şi KGB-işti, deghizată stângaci într-o democraţie, nu ajută deloc.
India şi China sunt principali candidaţi pentru conducerea grupului, lucru care contribuie la rivalitatea bine cunoscută dintre cele două ţări. Este foarte probabil ca India şi China să nu poată să evite o reglare a conturilor, în viitorul nu foarte îndepărtat, pentru a decide chestiunea supremaţiei sau a supravieţuirii, după cum va fi cazul. Tot ceea ce putem spera este ca acest lucru să se petreacă pe cale economică şi nu militară, deşi lupta pentru asigurarea intereselor comerciale are toate şansele să ia forma războaielor periferice. Iar relaţiile dintre Brazilia şi China nu sunt cu mult mai bune, mai ales având în vedere recenta dispută pe tema preţului oţelului brazilian, care a ajuns mai ieftin decât cel chinezesc.
Pe măsură ce prosperitatea economică şi influenţa internaţională cresc, Brazilia, Rusia, India şi China se vor vedea nevoite să îşi confrunte problemele interne. Toate aceste ţări au pături largi de cetăţeni care nu iau parte la deciziile politice şi pe care prosperitatea economică nu îi ajută semnificativ. Este inevitabil ca resentimentele acestor pături să nu răbufnească la un moment dat şi singurele opţiuni ale celor patru cavaleri sunt iniţierea reformelor interne, alunecarea spre un totalitarism care încetineşte dezvoltarea încercând să o controleze (cazul Rusiei) sau exploziile sociale mai mult sau mai puţin controlate.
Trăim vremuri interesante.
Dansul puterilor în oraşul Ecaterinei
Yekaterinburg, oraşul care poartă numele Sfintei Ecaterina şi al Împărătesei Ecaterina cea Mare, este, în aceste momente, gazda unei întâlniri care nu are nimic de a face cu sfinţenia primei Ecaterina, ci cu puterea care i-a plăcut atât de mult celei din urmă şi pe care a ştiut să o folosească atât de bine. În oraşul de la poalele Munţilor Urali s-au adunat şefii statelor membre ale Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai pentru a discuta problemele cu care se confruntă şi pentru a face jocurile în regiune împreună cu diverşi invitaţi şi observatori.
Baza Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai o reprezintă resursele naturale (îndeosebi petrol şi gaze naturale) ale Rusiei şi grupului "stan-urilor" (Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan şi Tadjikistan) şi forţa manufacturieră a Chinei. În mod normal, China şi Rusia, îşi dispută poziţia de finanţator al statelor mai mici, care au nevoie de diverse împrumuturi. Însă acestea nu sunt timpuri normale.
Scăderea preţurilor petrolului şi gazelor naturale, scăderea consumului de energie pe fondul crizei economice şi dificultatea crescută a obţinerii de finanţări externe au ajutat China să îşi întărească poziţia prin oferirea de împrumuturi Rusiei (25 miliarde USD), Kazahstanului (15 miliarde USD) şi Turkmenistanului (2 miliarde USD). Împrumuturile vor fi plătite de către datornici în resursele energetice de care China are nevoie şi în acces sporit la exploatările de petrol şi gaze naturale, pe lângă banii care se vor întoarce în China în urma achiziţiilor de produse chinezeşti de către consumatorii privaţi şi companii din ţările respective.
Certurile cu Ucraina în privinţa tranzitului gazelor ruseşti către ţările Europene, care au culminat cu închiderea conductelor de gaze naturale iarna trecută, publicitatea negativă care a rezultat din acest incident, precum şi scăderea consumului în ţările Uniunii Europene au determinat Rusia să se îndrepte mai mult spre piaţa chineză. În plus, Rusia pare dispusă să accepte extinderea implicării economice chineze în exploatarea resurselor energetice din regiune, în timp ce depune eforturi susţinute pentru a distruge influenţa UE şi SUA.
Dmitry Medvedev, Preşedintele Rusiei, a ţinut un discurs în care a vorbit din nou despre nevoia de a înlocui dolarul cu alte monede de rezervă în sistemul financiar internaţional, înainte de a se întâlni cu Hamid Karzai, Preşedintele Afganistanului. Medvedev a declarat la finalul întâlniri cu Karzai că Rusia va ajuta Afganistanul să creeze un sistem politic eficient, declaraţie care poate indica faptul că Preşedintele Afganistanului îşi caută prieteni şi în altă parte decât în Washington.
Un alt preşedinte în căutare de prieteni puternici este Mahmoud Ahmadinejad, care a fost nevoit să îşi amâne sosirea la întâlnirea din Yekaterinburg datorită situaţiei explozive din Teheran. Printre partenerii de dialog ai Organizaţiei se numără acum şi Sri Lanka, care a trimis o delegaţie la întâlnire. Sri Lanka va găzdui o bază navală chineză, vârful unui triunghi de baze navale care prinde India între laturile sale.
În paralel cu discuţiile pe teme economice ale membrilor OCS, liderii ţărilor care compun Organizaţia Tratatului pentru Securitate Colectivă (adică aceleaşi state ale Asiei Centrale minus China) discută formarea unei forţe militare de intervenţie rapidă, a cărei bază o va constitui o brigadă aeropurtată rusă, una dintre trupele de elită ale Federaţiei Ruse. În contextul lungului conflict din Afganistan şi a deteriorării situaţiei din Pakistan, Rusia şi aliaţii săi vor fi nevoiţi să treacă la acţiune pentru a evita lărgirea zonei de implicare a SUA.
Se pare că principalul efect regional pe termen scurt al crizei economice a fost de a sili ţările membre ale OCS să treacă peste unele problemele care le separă şi să strângă rândurile pentru a se sprijini în faţa problemelor interne şi externe.