Discursul meu de preşedinte
Chiar dacă o să mai treacă ceva timp până la o posibilă administraţie Flavius Iulianus, am decis astă seară să scriu discursul meu de preşedinte proaspăt ales, evident după ce am terminat de ţopăit pe scenă ca un prostănac. Acesta este discursul pe care mi-ar plăcea să îl ţin naţiunii, eventual transmis în direct în Piaţa Universităţii pentru a mă putea bucura de reacţiile fanilor mei adunaţi acolo.
Stimaţi români, drag popor,
Vin în faţa voastră în această seară pentru a vă explica situaţia ţării şi pentru a vă cere să faceţi o alegere care va decide viitorul României şi care va face mult mai uşoară munca viitorului guvern.
În cursul campaniei electorale am promis să fim cinstiţi şi să luptăm împotriva corupţiei, dar acum că am ajuns la putere (lucru pentru care ţin să vă mulţumesc) am decis să dăm cărţile pe faţă şi să avem o discuţie serioasă pe această temă. Bine, e mai curând un monolog serios, dar asta e viaţa.
Situaţia ţării în momentul de faţă este următoarea: suntem o ţară de mâna a treia pe care nu o respectă nimeni, dar de care unii încearcă să se folosească în diverse moduri şi pentru diverse scopuri. Investitorii care vin în România nu vin aici în ciuda faptului că suntem săraci, corupţi şi înapoiaţi, ci tocmai pentru că suntem săraci, corupţi şi înapoiaţi. Unii vor să se folosească de noi pentru că suntem ieftini, aţii pentru că suntem gata să vindem aurul din casă pentru tinicheaua lor, iar alţii vin să ne păcălească pentru că suntem proşti. Marile puteri din Vest şi din Est ne privesc cu dispreţ şi cu cât încercăm să îi imităm mai tare, în stilul nostru levantin, cu atât le e mai scârbă de noi.
Prosperitatea de la mijlocul deceniului trecut s-a datorat în mare parte prostiei şi corupţiei noastre. Băncile comerciale au dat credite oricui, deşi atât bancherii, cât şi autorităţile (inclusiv guvernatorul Băncii Naţionale) ştiau unde va duce acest lucru. Iar noi, românii, am luat aceste credite şi am acceptat un nivel de trai ridicat, dar imposibil de susţinut pe termen mediu, crezând că în fine ne-am ajuns şi că suntem mai bogaţi pentru că merităm acest lucru. Evident, investitorii care au fost atât de drăguţi cu noi au prezentat şi nota de plată. Mare parte din această notă a fost secretă, dar multe dintre efectele ei sunt publice. Sper că vă place noul Cod al Muncii, pentru că şi el este parte din notă.
Aşa cum am spus mai devreme, am promis în campanie să fim cinstiţi şi să stârpim corupţia în România. Dar şi acest lucru presupune o notă de plată. Toţi investitorii care au venit aici pentru a profita de pe urma noastră o să plece în alte ţări. Un guvern care nu ia şpagă pentru a risipi banii voştri sub forma contractelor publice nu are cum să fie pe placul celor care s-au aciuat aici pentru a jefui bugetul. Un guvern care apără interesele poporului care l-a ales nu va mulţumi investitorii străini care consideră că interesele lor au prioritate. Nici nu mai vorbesc de impactul pe care un asemenea guvern îl va avea asupra oamenilor de afaceri români. Nu ştiu câţi o să mai rămână în libertate după ce terminăm de investigat corupţia. Probabil destul de puţini.
Dar primul efect al unui asemenea guvern va fi sărăcia lucie. Investitorii corupţi vor sfârşi în puşcărie sau vor fugi. Mii de firme se vor închide, sute de mii de locuri de muncă vor dispărea rapid. Nivelul de trai se va prăbuşi atât de mult încât o să vi se pară că ne-am întors pe vremea lui Ceauşescu. Cum o parte a populaţiei va fugi din ţară, iar alta poate că se va răscula, este posibil ca România însăşi să nu supravieţuiască acestui acces de cinste.
Aşa că am venit în această seară în faţa voastră pentru a vă spune că peste două săptămâni veţi fi chemaţi la urme pentru cel mai important referendum din 1989 încoace. Buletinele de vot vor avea pe ele două opţiuni: „Bogat, corupt şi sclav” şi „Sărac, cinstit şi liber”. Mi-ar plăcea să vă pot oferi opţiunea „Bogat, cinstit şi liber”, dar nu este posibil. Nu acum, nu aici. Prin acest referendum veţi decide viitorul ţării în deplină cunoştinţă de cauză. Mărturisesc că sunt foarte curios care va fi rezultatul.
O seară bună tuturor.
China râde la urmă…
Se pare că zicala „Nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte” îşi găseşte exemplificarea şi în Afganistan. Compania gigantică cunoscută sub numele de China Metallurgical Group Corporation (MCC) a început să construiască, la 20 de mile sud de Kabul, o mină de cupru pentru a exploata unul dintre cele mai bogate zăcăminte de pe planetă.
Inaugurarea proiectului Aynak
MCC a câştigat un contract imens pentru construirea şi exploatarea minei de cupru, pentru construirea unei centrale termoelectrice de 400 de MW pentru a alimenta mina şi reţeaua electrică a Kabulului, pentru construirea unei mine de cărbune care să aprovizioneze centrala, pentru construirea şoselei care va lega mina de Kabul, pentru construirea topitoriei care va purifica minereul de cupru, pentru construirea liniei ferate care va duce cuprul în China şi va aduce cărbunele în Afganistan şi pentru construirea tuturor facilităţilor necesare sutelor de afgani care vor lucra în mină şi în topitorie.
La şapte ani de la invazia Afganistanului, după o mulţime de bani cheltuiţi pe operaţiuni militare şi după o mulţime de soldaţi, insurgenţi şi civili morţi, China a intrat în Afganistan în stil mare, licitând cu 1 miliard de USD mai mult pentru proiectul respectiv decât oricare dintre competitori. Astfel, companiile din S.U.A. şi Europa au rămas cu ochii în soare, iar China a început să pună în practică reţeaua de interese economice care va lega Afganistanul de ea.
Puterea economică a Chinei se mai extinde puţin
În vreme ce fondurile de investiţii şi băncile europene şi americane nu mai ştiu cum să iasă mai repede din Orientul Mijlociu, investitorii chinezi continuă să se extindă. Recent, Banca de Dezvoltare a Chinei a anunţat deschiderea unei filiale la Cairo, în Egipt. Aceasta este prima filială a băncii într-o ţară arabă. Din câte se pare, autorităţile din R.P. Chineză iau din ce în ce mai în serios posibilitatea ca Orientul Mijlociu să funcţioneze ca poartă către depozitul de resurse naturale care poartă numele de Africa.