nePOLITICos Despre viaţa cetăţii şi a lumii

And along came a solution

Acum ceva timp, când situaţia din Irak se înrăutăţea de la o lună la alta, ideea împărţirii ţării în câteva unităţi teritoriale începuse să fie vehiculată de un număr de analişti. Apoi a venit ideea redesenării graniţelor de la un capăt la altul al Orientului Mijlociu, pentru ca noile ţări să corespundă cu interesele diverşilor jucători şi, tangenţial, cu faptul că anumite minorităţi din regiune nu se simt bine în ţările în care se află. Şi, pentru că Preşedintele Obama a decis să se concentreze asupra campaniei din Afganistan, a venit rândul acestei ţări să devină obiectul strigătului de luptă „partition, partition!”.

Don't worry! I have a plan!

Cel care a lansat propunerea este un anume Robert Blackwill, fost ambasador S.U.A. în India, fost delegat pentru Irak al United States National Security Council, actualmente lobbist şi, în general, un om care învârte diverse lucruri pe culoarele administraţiei de la Casa Halbă. Deşi ideea partiţionării Afganistanului sună de la bun început ca nu foarte bună, Blackwill nu este un fraier de analist cu un blog în spate, ci un fost diplomat şi un tip surprinzător de viclean.

Ideea omului cu voinţa neagră a picat într-un moment foarte delicat. Preşedintele Obama pare să caute cu disperare un mod de a extrage trupele S.U.A. din campania în care le-a băgat predecesorul său, în timp ce generalii săi nu prea vor să plece, iar diverşi politicieni de-abia aşteaptă să îl declare pe Obama ca fiind un laş. Drept pentru care Blackwill şi-a introdus cu delicateţe copita în situaţie propunând un compromis care să satisfacă pe toată lumea. Oarecum.

Conform „Fall Gelb”... vreau să spun Planului Blackwill, trupele S.U.A. se vor retrage dintr-o anumită parte a Afganistanului şi vor rămâne într-o altă parte a Afganistanului. Având în vedere că majoritatea luptelor dintre soldaţii coaliţiei internaţionale şi Talibani se poartă în zona de sud-est a Afganistanului, în teritoriul Paştun şi că, în consecinţă, majoritatea soldaţilor coaliţiei care dau cotul, mor acolo, rezultă că e mai bine ca acea zonă să fie abandonată complet. Trupele coaliţiei urmează să se retragă în jumătatea de nord-vest a Afganistanului şi să antreneze minorităţile afgane (Uzbeki, Tadjiki, Hazari) să lupte împotriva Paştunilor/Talibanilor.

De la bun început se poate vedea că planul presupune instituirea unui război civil în Afganistan, un război în care musulmanii locali să se omoare între ei pentru cauza anti-terorismului mondial. Cred. Cu sprijinul coaliţiei, armata de strânsură a regimului de la Kabul ar începe să cureţe zona Paştună de terorişti, alcaizi, talibani şi, posibil, de cât mai mulţi paştuni. Pierderile nu ar mai fi importante deoarece e vorba de musulmani care se omoară unii pe alţii. Presa occidentală s-ar linişti şi Vestul ar începe să uite încet-încet că undeva se poartă un război (sau mai multe). Cam asta ar fi avantajele pe care Obama le-ar obţine de pe urma acestui plan.

Dezavantajele ar fi faptul că trupele S.U.A. vor rămâne în zonă pe termen nedefinit. „The Great Game” este încă în desfăşurare aşa că poziţia obţinută în Afganistan nu va fi cedată, mai ales dacă poate fi stabilită în teritoriu aliat. Dar, cum Obama a promis în repetate rânduri că va aduce trupele acasă, este posibil ca electoratul său să decidă să îl taxeze în alegeri. De asemenea, Obama va trebui să îşi asume responsabilitatea pentru abandonarea unei părţi din Afganistan în mâinile Talibanilor, încă neînvinşi după atâta timp. Pe de altă parte, armata va fi mulţumită, complexul militar-industrial va prospera şi treaba va merge şnur.

Va adopta Obama acest plan? Poate că da, poate că nu. Planul oferă o soluţie rapidă pentru a scăpa de pierderi în rândul soldaţilor coaliţiei, dar implică recunoaşterea oficială a anumitor realităţi locale nu foarte plăcute. Rămâne de văzut.