Gates deplânge politica schizofrenică a Rusiei
Robert Gates, U.S. Secretary of Defense, adică Ministrul Atacului de la Washington, s-a întreţinut cu membrii comisiei militare a Senatului S.U.A., Armed Services Committee. Vorbind despre faptul că Federaţia Rusă vede Iranul ca pe o ameninţare locală, dar refuză să sprijine sancţiunile împotriva Iranului, un senator i-a ridicat mingia la fileu lui Gates, iar acesta a sărit la cap ca un profesionist şi a declarat că F.R. are o abordare schizofrenică a problemei Iranului.
Practic, Gates şi senatorii s-au folosit de această discuţie în public pentru a bate obrazul Federaţiei Ruse care continuă să vândă armament Iranului. Şi mai practic de atât, o simplă privire aruncată pe hartă este de ajuns pentru a vedea că Iranul este unul dintre ultimii vecini ai F.R. care nu a fost ocupat de S.U.A. sau care nu s-a aliat cu S.U.A. Motiv pentru care, Iranul va continua să beneficieze de sprijin rus şi pe viitor.
China îşi face intrarea în Golf
Pentru prima dată în ultimele câteva secole, conform presei chineze, o fregată din China, însoţită de o navă de aprovizionare, a făcut o escală într-un port din Golful Persic. În data de 24 martie, fregata FFG-525 Ma’anshan a tras în portul Zayed, care deserveşte oraşul Abu Dhabi, la capătul unei misiuni anti-piraterie de şase luni în zona Golfului. Vizita navelor chineze indică destul de clar relaţiile bune ale R.P. Chineză cu ţările furnizoare de petrol din zonă.
Se poate spune că atacurile piraţilor somalezi au fost pretextul care a permis R.P. Chineză să trimită nave de luptă în Golf fără ca acest lucru să pară foarte bătător la ochi. Prezenţa FFG-525 Ma’anshan în Adu Dhabi trimite un mesaj celor interesaţi că R.P. Chineză este gata să îşi apere interesele şi că este gata să se implice militar dacă e cazul, dar că nu doreşte (încă) să provoace tensiuni în apele patrulate de Flota a 5-a a S.U.A.
La rândul lor, ţările arabe doresc să se asigure că au relaţii excelente cu R.P. Chineză, un mare importator de petrol şi exportator de produse de consum. Mai mult, ţările arabe sunt foarte interesate să atragă China de partea lor şi a S.U.A. în problema Iranului, pentru a putea astfel caştiga sprijinul membrilor cu drept de veto din Consiliul de Securitate al O.N.U. şi a impune o politică mai dură faţă de Iran.
Un zbor de antrenament
Două avioane militare israeliene au efectuat un zbor de antrenament din Israel până în Ungaria, provocând un scandal la Budapesta. Cei 2.200 de kilometri care despart Ierusalimul de Budapesta acopera cea mai mare parte a teritoriului Iranului, pornind tot de pe teritoriul israelian. Se poate trage concluzia că zborul de antrenament este fie parte dintr-un antrenament real, fie o încercare de intimidare a Iranului. Sau ambele.
Yemen, o campanie amânată
Pun pariu că Preşedintele Barack Obama simte că îi urcă aciditatea în gât atunci când se gândeşte la Orientul Mijlociu. Şi pentru că cele două campanii din Irak şi Afganistan-Pakistan nu sunt de ajuns, situaţia din Yemen a început să devină neplăcută. George Bush al II-lea a pornit două campanii militare ca parte a unei politici îndrăzneţe (sau nesăbuite, depinde pe cine întrebi) de refacere a Orientului Mijlociu. Obama a decis că este mai bine să încerce să păstreze un echilibru al puterii între şiiţi şi sunniţi şi să stabilizeze regiunea. Lucru care se dovedeşte mai greu decât pare şi nu mulţumeşte pe nimeni.
Tergiversarea adoptării unei soluţii în privinţa programului nuclear al Iranului face parte, cred eu, din politica Preşedintelui Obama de a nu distruge singura putere şiită din zona Orientului Mijlociu, lucru care ar provoca un nou val de violenţă în zonă. Evident, Israelul este foarte nemulţumit de faptul că S.U.A. nu aprobă un asalt asupra instalaţiilor implicate în programul nuclear Iranian. Imediat după Israel, pe lista nemulţumiţilor, se află Arabia Saudită, cel mai mare stat-client Sunnit al S.U.A. în OM.
Hillary Clinton, Saud Al-Faisal
Acum două săptămâni, Prinţul Saud al-Faisal a declarat în cadrul unei conferinţe de presă comune cu Hillary Clinton, că sancţiunile împotriva Iranului propuse de administraţia S.U.A. sunt o soluţie pe termen lung, în timp ce programul nuclear iranian necesită o soluţie imediată. În traducere liberă, Prinţul i-a dat una peste ceafă lui Madam Clinton şi i-a spus: "Eşti veriga slabă!" Având în vedere că, pe graniţa de sud a Arabiei Saudite, miliţii şiite se bat cu armata Yemenului, poate că punctul de vedere al Prinţului nu este chiar exagerat. Evident, Prinţul a declarat că orice eforturi de dezarmare nucleară în zona OM trebuie să includă şi Israelul, lucru pe care S.U.A. nu îl poate promite, iar Israelul îl va refuza fără discuţie. Aşa că situaţia nu avansează din punctul în care capra, lupul şi varza se acuză unul pe altul de rea credinţă.
Avem scut, avem valoare
România a înghiţit găluşca anti-rachetă a S.U.A. şi a acceptat oferta generoasă a Preşedintelui Obama. De acum putem răsufla uşuraţi pentru că suntem protejaţi de ameninţarea iraniană. Producătorii de armament din S.U.A. ne transmit felicitările lor, iar geostrategii de la Washington sunt încântaţi. Şi nimic din toate aceste lucruri nu are vreo legătură cu Rusia. Hmmm.