The carrot and the stick
Se pare ca Preşedintele S.U.A., Barack Obama, a decis, într-adevăr, să se ţină de cuvânt şi să îşi schimbe politica faţă de Orientul Mijlociu. Iar schimbarea reprezintă un morcov atârnat în faţa lumii arabe.
Analysis: U.N. rebukes of Israel permitted in U.S. policy shift
(Reuters) - Under President Barack Obama, the United States no longer provides Israel with automatic support at the United Nations where the Jewish state faces a constant barrage of criticism and condemnation.
The subtle but noticeable shift in the U.S. approach to its Middle East ally comes amid what some analysts describe as one of the most serious crises in U.S.-Israeli relations in years.
Under Obama, the United States seeks to reclaim its role as an impartial Middle East peace broker which critics say it lost during the previous administration of George W. Bush.
"Israel became used to unconditional support of the United States during eight years of the Bush administration," said Marina Ottaway, director of the Middle East Program at the Carnegie Endowment for International Peace in Washington.
She said Bush's "extreme position" makes even mild criticism appear dramatic to Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu and his cabinet.
Evident, ţările arabe sunt lăsate să critice Israelul, dar S.U.A. nu va lăsa lucrurile să meargă până în punctul unde critica să aibă efecte concrete.
However, Washington continues to block what it sees as efforts to use the United Nations as a forum for bashing Israel -- which one U.S. official told Reuters was "nine out of 10 initiatives regarding Israel in New York."
Precisely. Şi după morcov vine băţul:
Obama secretly deploys US special forces to 75 countries across world
President Obama has secretly sanctioned a huge increase in the number of US special forces carrying out search-and-destroy missions against al-Qaeda around the world, with American troops now operating in 75 countries.
The dramatic expansion in the use of special forces, which in their global span go far beyond the covert missions authorised by George W. Bush, reflects how aggressively the President is pursuing al-Qaeda behind his public rhetoric of global engagement and diplomacy.
When Mr Obama took office US special forces were operating in fewer than 60 countries. In the past 18 months he has ordered a big expansion in Yemen and the Horn of Africa — known areas of strong al-Qaeda activity — and elsewhere in the Middle East, central Asia and Africa.
According to The Washington Post, Mr Obama has also approved pre-emptive special forces strikes to disrupt terror plots, and has given the units powers and authority that was not granted by Mr Bush when he occupied the White House.
It also emerged yesterday that Robert Gates, the US Defence Secretary, has ordered the Pentagon to find savings of more than $100 billion (£68 billion) over the next five years to redistribute more funds for combat forces — including special operations units. Mr Gates has called on all departments to come up with proposals by July 31, and is initially demanding $7 billion in cuts and efficiencies for the 2012 fiscal year, and further cuts each year up to 2016.
Surpriză. Şi se pare că următoarea zonă de conflict este Cornul Africii. Yemen and Somalia, here we come!
Israel şi flotila troiană
Având în vedere că nu doresc să rup tradiţia acestui blog, am decis să las să treacă câteva zile înainte să îmi dau cu părerea despre cel mai arzător subiect de pe scena politică internaţională: confruntarea dintre trupele speciale israeliene şi o gaşcă de militanţi la bordul câtorva nave încărcate cu ajutoare. Ca de obicei, blogul meu vă aduce cele mai proaspete ştiri la mult timp după ce au avut loc evenimentele.
The facts, as we know them (or not)
Ambele tabere sunt în plin proces de dezinformare a opiniei publice internaţionale pentru a-şi impune punctul de vedere şi o să mai treacă ceva până când o să ştim ce a fost adevărat şi ce nu. Dar, faptele asupra cărora se cade de acord sunt următoarele: acum câteva zile, o flotilă compusă din şase nave încărcate cu ajutoare a pornit către Fâşia Gaza. Persoanele care au organizat flotila au discutat în prealabil cu autorităţile israeliene, care menţin din 2007 o blocadă terestră şi navală a Fâşiei Gaza.
Autorităţile israeliene au propus flotilei să tragă în portul Ashdod şi să îşi descarce marfa acolo pentru a fi transportată în Fâşia Gaza în convoaie de camioane sub control israelian. Organizatorii au refuzat şi au preferat să încerce să forţeze blocada. Autorităţile israeliene au trimis trupe speciale pentru a opri flotila. Rezultatul a fost o încăierare la bordul navelor şi victime de partea militanţilor.
De aici lucrurile încep să devină mai puţin clare. Iniţial, presa internaţională anunţase că „militanţii” au fost înarmaţi cu bâte cuţite şi pistoale şi că au tras asupra trupelor speciale israeliene. Apoi pistoalele au dispărut ca fumul şi un oficial israelian a arătat unui reporter o cutie conţinând bare de metal, cuţite şi praştii cu bile de metal.
Evident, cele două părţi se acuză una pe alta că au provocat confruntarea. Militanţii susţin că trupele speciale israeliene au descins pe nave trăgând. Cel puţin pe Mavi Marmara. Israelienii susţin că militanţii au sărit la bătaie şi că trupele speciale au fost nevoite să se apere. Ba chiar autorităţile israeliene au încercat să dea impresia că trupe speciale, bine antrenate şi înarmate, ar fi fost victime ale unor oameni înarmaţi cu ţevi şi bâte.
The issues
Un alt lucru asupra căruia s-a căzut de acord la nivel internaţional este că Israelul a muşcat cu poftă dintr-o nadă întinsă abil de către militanţi. Este destul de clar că flotila a avut două scopuri majore: transportul ajutoarelor către Fâşia Gaza şi organizarea unui protest politic de proporţii. Ştiind foarte bine că israelienii vor interveni în forţă, flotila a refuzat să aleagă o cale paşnică şi a preferat să provoace o confruntare. Pe de altă parte, alternativa era să predea încărcătura unor forţe inamice populaţiei Fâşiei Gaza, forţe care au dovedit în repetate rânduri că pot decide să blocheze accesul unor anume produse alimentare în Fâşia Gaza fără nici o explicaţie.
De cealaltă parte, autorităţile israeliene au acţionat exact ca de obicei, însă, de data asta, decizia de a acţiona în forţă s-a întors împotriva Israelului. Flotila a fost abordată în apele internaţionale, la distanţă de coasta Gazei şi de blocadă, motiv pentru care e destul de greu pentru navele israeliene să susţină că au împiedicat forţarea blocadei. Mai mult, deşi navele de război au dreptul să inspecteze navele civile, există proceduri pentru asemenea lucruri.
La fel ca şi pe uscat, navele israeliene ar fi trebuit să someze flotila şi să ceară navelor civile să oprească motoarele şi să se pregătească de inspecţie. Apoi, dacă navele civile refuzau să respecte ordinul, ar fi trebuit să execute foc de avertisment. Abordajul navelor de către trupelor speciale este ultimul punct pe listă. Dar autorităţile israeliene au decis să acţioneze în stilul cu care s-au obişnuit şi au trecut direct la folosirea forţei. De unde se poate trage concluzia că cel care foloseşte forţa prea mult timp se cam prosteşte.
The conclusions
De fapt, asta este ceea ce mă miră cel mai mult în toată această situaţie. Israelienii s-au comportat exact ca şi până acum, acţionând fix cum au chef. Diferenţa este că, de data asta, oameni din diverse ţări au băgat de seamă şi şi-au exprimat indignarea. Dacă turcii şi grecii au ajuns să protesteze cot la cot împotriva unei alte ţări, e clar că avem de a face cu o situaţie extraordinară.
Rămâne de văzut dacă încercarea flotilei de a forţa blocada a reuşit să aibă vreun efect. Turcia face o mulţime de zgomot, iar opinia publică internaţională mârâie la Israel. În acest timp autorităţile israeliene se apără cu îndârjire, susţinând, ca de obicei, că sunt victime ale unei campanii, că militanţii sunt terorişti (şi e posibil ca unii dintre ei să fie), că flotila transporta materiale care pot fi folosite de Hamas împotriva Israelului (adică ciment - mai bine nu întrebaţi) şi că, în general, pe ei nu i-a deranjat transportul ajutoarelor, ci încercarea de forţare a blocadei.
Dar toată lumea ştie că Israelul a picat de fraier pentru că şi-a etalat în public tendinţa de a da în cap oricui doreşte. Iar acum se pregăteşte partea a doua a farsei. Încă două vase se îndreaptă către Fâşia Gaza, iar în Turcia se cere trimiterea unei escorte militare pentru a asigura trecerea prin blocadă. Având în vedere că Turcia este membru N.A.T.O., o confruntare armată între Turcia şi Israel ar putea avea consecinţe incalculabile.
Un zbor de antrenament
Două avioane militare israeliene au efectuat un zbor de antrenament din Israel până în Ungaria, provocând un scandal la Budapesta. Cei 2.200 de kilometri care despart Ierusalimul de Budapesta acopera cea mai mare parte a teritoriului Iranului, pornind tot de pe teritoriul israelian. Se poate trage concluzia că zborul de antrenament este fie parte dintr-un antrenament real, fie o încercare de intimidare a Iranului. Sau ambele.
Obama pierde din nou
O altă încercare a lui Barack Obama de a îşi construi propriul monument se termină cu un eşec major. Joe Biden, Vice-Preşedintele S.U.A., a plecat către Orientul Mijlociu pentru a ajuta la negocierea unei păci între Israel şi palestinieni. Ajuns la faţa locului, Biden a fost întâmpinat nu cu pâine şi sare, ci cu o palmă în plină figură. Israelul a anunţat construcţia unei noi serii de case în Ierusalimul de Est pentru a mai disloca nişte palestinieni.
Evident, anunţul a distrus orice şansă de a porni negocierile de pace de la bun început, iar declaraţiile oficialilor de la Tel Aviv
"Messages have been sent to Biden and the Americans that there was no intention to undermine him," a senior Israeli official said. "We were genuinely surprised, just as surprised as the Americans."
conţin o ironie extrem de fină. Evident că scopul deciziei de a începe construcţia şi de a anunţa public acest lucru exact înaintea vizitei lui Biden a fost sabotarea negocierilor. În cazul în care toată distracţia nu a fost pusă la cale cu acordul S.U.A., atunci avem de-a face cu un mesaj clar din partea Israelului către marele prieten de la Vest: „Dacă pacea nu se va face aşa cum vrem noi, când vrem noi, atunci nu se va face deloc”.
În urma anunţului, palestinienii a decis să nu mai participe la negocierile indirecte, care urmau să constituie primul pas pe calea către negocieri direct. Se pare că de efortul lui Obama de a rezolva acest conflict s-a cam ales praful.
Yemen, o campanie amânată
Pun pariu că Preşedintele Barack Obama simte că îi urcă aciditatea în gât atunci când se gândeşte la Orientul Mijlociu. Şi pentru că cele două campanii din Irak şi Afganistan-Pakistan nu sunt de ajuns, situaţia din Yemen a început să devină neplăcută. George Bush al II-lea a pornit două campanii militare ca parte a unei politici îndrăzneţe (sau nesăbuite, depinde pe cine întrebi) de refacere a Orientului Mijlociu. Obama a decis că este mai bine să încerce să păstreze un echilibru al puterii între şiiţi şi sunniţi şi să stabilizeze regiunea. Lucru care se dovedeşte mai greu decât pare şi nu mulţumeşte pe nimeni.
Tergiversarea adoptării unei soluţii în privinţa programului nuclear al Iranului face parte, cred eu, din politica Preşedintelui Obama de a nu distruge singura putere şiită din zona Orientului Mijlociu, lucru care ar provoca un nou val de violenţă în zonă. Evident, Israelul este foarte nemulţumit de faptul că S.U.A. nu aprobă un asalt asupra instalaţiilor implicate în programul nuclear Iranian. Imediat după Israel, pe lista nemulţumiţilor, se află Arabia Saudită, cel mai mare stat-client Sunnit al S.U.A. în OM.
Hillary Clinton, Saud Al-Faisal
Acum două săptămâni, Prinţul Saud al-Faisal a declarat în cadrul unei conferinţe de presă comune cu Hillary Clinton, că sancţiunile împotriva Iranului propuse de administraţia S.U.A. sunt o soluţie pe termen lung, în timp ce programul nuclear iranian necesită o soluţie imediată. În traducere liberă, Prinţul i-a dat una peste ceafă lui Madam Clinton şi i-a spus: "Eşti veriga slabă!" Având în vedere că, pe graniţa de sud a Arabiei Saudite, miliţii şiite se bat cu armata Yemenului, poate că punctul de vedere al Prinţului nu este chiar exagerat. Evident, Prinţul a declarat că orice eforturi de dezarmare nucleară în zona OM trebuie să includă şi Israelul, lucru pe care S.U.A. nu îl poate promite, iar Israelul îl va refuza fără discuţie. Aşa că situaţia nu avansează din punctul în care capra, lupul şi varza se acuză unul pe altul de rea credinţă.