Avantajul de fi islandez
Acum câteva zile, Preşedintele Islandei a decis să refuze să semneze un proiect de lege care a fost aprobat, cu greu, de Parlamentul local. De ce este acest lucru relevant? Este relevant pentru că proiectul de lege respectiv stipulează că cetăţenii Islandei trebuie să returneze 5 miliarde de euro pierdute de către deponenţii englezi şi olandezi atunci când băncile islandeze s-au prăbuşit.
Un grup de cetăţeni islandezi a scris o petiţie prin care declară că refuză să plătească banii pierduţi de deponenţii străini şi a strâns destule semnături pentru ca Preşedintele să refuze să semneze legea, care va fi acum supusă unui referendum. Contrar voinţei Parlamentului, populaţia ţării nu are chef să plătească imensa datorie deoarece consideră că banii au fost pierduţi de bancheri şi că cetăţenii de rând nu sunt responsabili pentru deciziile băncilor.
Mai multă birocraţie este întotdeauna binevenită
If you see this sign, run!
Primul Ministru al Regatului Unit, Gordon Brown, a anunţat soluţia sa pentru rezolvarea problemelor cauzate de încălzirea globală şi, eventual, a încălzirii globale însăşi: înfiinţarea unei organizaţii internaţionale al cărei scop să fie administrarea resurselor planete în vederea protejării mediului sau, cel puţin, asta înţeleg eu din expresia „environmental stewardship” (o nouă expresie al cărei scop este mai curând să ascundă decât să explice). De asemenea, Brown consideră că sistemul O.N.U. de luare a deciziilor pe baza consensului unanim este depăşit şi trebuie să dispară.
Brown s-a declarat frustrat de lipsa unei organizaţii care să se ocupe exclusiv de ... environmental stewardship şi de faptul că întâlnirea de la Copenhaga s-a poticnit în disensiuni ireconciliabile între poziţiile participanţilor deoarece nu există un mecanism de rezolvare a acestor situaţii. De fapt, ceea ce l-a iritat cel mai tare pe Brown a fost faptul că întâlnirea de la Copenhaga a degenerat într-un haos general şi într-o serie de certuri între ţările sărace şi cele bogate, încheindu-se cu semnarea unui acord de către reprezentanţii S.U.A., Chinei, Indiei, Braziliei şi Africii de Sud, la negocierea cărui acord Brown nu a fost invitat.
Realitatea nu foarte plăcută a fostei puteri
BBC publică un articol în care analizează superficial relaţia specială dintre Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, care nu prea mai este specială de ceva vreme. Articolul este scris fără ranchiună, dând mai curând impresia că autorul doreşte să bată obrazul S.U.A. ştiind foarte bine că situaţia Marii Britanii nu se va schimba.
Partea amuzantă este că autorul citează declaraţiile lui Sir Christopher Meyer, fost ambasador al Regatului Unit la Washington, care se plânge că ţara sa a cerut anumite concesii comerciale din partea S.U.A., drept condiţie pentru participarea la războiul din Irak, şi că S.U.A. a ignorat cererea. Şi eu care credeam că Irakul a fost invadat ca să scăpăm lumea de un dictator. Presupun că guvernul Marii Britanii este dezamăgit de faptul că a pierdut nişte soldaţi, şi a cheltuit o mulţime de bani fără să primească în schimb modificările taxelor pe oţel şi acordului privind serviciile aeriene.
Dar nu cred că englezii ar trebui să se supere prea tare. O mare putere care nu îşi mai permite să acorde favoruri aliaţilor nu are cum să rămână mare putere mult timp. Cu toate astea, autorul remarcă, cu o uşoară notă de regret, faptul că:
Britain has declined from being the master, to being a rival, to being a partner and now to being perhaps simply useful.
Sic transit...
----
Sursa:
BBC, US and UK 'special relationship' not so special anymore