South Stream vs. Nabucco
Surlele au trâmbiţat, tobele au sunat şi, iată, că de la Moscova veni o ofertă care bătu de trei ori în poartă şi se aşeză cuminte pe masă. Foştii noştri vecini de la răsărit doresc să ştie dacă suntem dispuşi să ne alăturăm proiectului South Stream, adică proiectului de construire a unei conducte de gaze marca Gazprom. Şi vor răspunsul repede, că sunt grăbiţi şi mai sunt şi alţi doritori dacă noi nu ne băgăm.
Evident, românul de rând care este la curent cu problema gazelor natural şi cu proiectele de aprovizionare South Stream şi Nabucco îşi dă seama din prima că, dacă România reuşeşte să intre în ambele proiecte, ar fi ca şi cum l-am apuca pe dumnezeu de un picior în timp ce el ne pune mâna în cap. Din păcate, acest lucru este aproape imposibil. Scopul proiectului South Stream este moartea proiectului Nabucco, iar oferta ruşilor este un pum de praf în ochi. Deocamdată, nu există nici un fel de gaze care să aprovizioneze conducta South Stream, lucru care nu îi deranjează pe ruşi deoarece principalul lor scop este să îi vadă pe partenerii Nabucco abandonându-şi proiectul.
Cât despre graba cu care trebuie să dăm răspunsul ca nu cumva să ne-o ia bulgarii înainte, asta face parte din strategia de negociere. Dacă bulgarii semnează primii, bravo lor. Ar fi indicat ca noi să stăm şi să ne mai gândim. Eventual să le transmitem ruşilor un mesaj care să expire mai civilizat expresia populară „lasă vrăjeala”.
Merkel, Sarkozy, Turcia şi … Nabucco
Spre (oarecum) surpriza şi (în mod sigur) nemulţumirea Primului Ministru Tayyip Erdogan, Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, au anunţat duminică, 10 mai, că admiterea Turciei în Uniunea Europeană nu este indicată şi că celui mai estic membru al NATO ar trebui să i se ofere un "parteneriat privilegiat". Adică un premiu de consolare.
Joi, 14 mai, Erdogan a tras o salvă de răspuns, acuzându-i pe Merkel şi pe Sarkozy că se folosesc de subiectul aderării Turciei pentru a câştiga voturi pentru partidele lor în alegerile pentru Parlamentul European, ceea ce este parţial adevărat. Din nefericire pentru Erdogan, alegeri sau nu, părerea negativă a liderilor german şi francez referitor la aderarea Turciei este prea bine cunoscută.
Însă Erdogan nu vine la masa negocierilor chiar cu mâna goală. Pe lângă faptul că o parte din membrii mai mici ai UE sprijină aderarea Turciei, mai poate fi pusă în discuţie şi soarta proiectului Nabucco. Care trece prin Turcia. Reprezentanţi ai companiei norvegiene StatoilHydro au declarat public că guvernul de la Ankara încearcă să tragă de timp în negocierile privind tranzitul către Europa a gazelor extrase din câmpul Shah Deniz, în Azerbaijan.
Shah Deniz este exact zăcământul de gaze naturale pe care consorţiul aflat la cârma proiectului Nabucco contează pentru aprovizionare. Fără gazele naturale din Azerbaijan, proiectul Nabucco este complet mort, deoarece alt furnizor de gaze nu mai există. În afară de Rusia şi prietenii Rusiei, evident. Însă Rusia nu are nici un interes în susţinerea proiectului Nabucoo şi promovează intens propriul său proiect, South Stream.
Rămâne de văzut dacă turcii vor reuşi să profite de poziţia lor strategică fără a distruge proiectul Nabucco, mai ales că norvegienii de la StatoilHydro se declară dispuşi să ia în considerare o rută a gazelor naturale prin Rusia.