Revoluţia bolivaristă faţă cu inflaţiunea
Bereta roşie
Criza financiară a cam pus pe butuci glorioasa revoluţie bolivaristă a flamboaiantului fost ofiţer de paraşutişti Hugo Chávez, speranţa Americii Latine în lupta oratorică cu diavolul del Norte. Pentru că veniturile care ţin în picioare serviciile publice şi, foarte probabil, corupţia statului socialist Venezuela, Chávez a aprobat o depreciere cu 50% a monedei naţionale (care este denumită, evident, bolivar) în ceea ce pare o încercare nu foarte calmă de a opri consumul de produse din import şi de a stimula exportul de produse locale.
Nu sunt sigur ce poate exporta Venezuela în afară de petrol şi gaze naturale, însă e destul de clar că exporturile de cacao şi cafea nu prea o să ajute ţara să iasă din criză. Având în vedere că liniştea socială din Venezuela şi sprijinul unei părţi a populaţiei a fost cumpărat de către Chávez cu bani şi servicii, lipsa bruscă a banilor ar putea însemna sfârşitul revoluţiei şi, eventual, al amicului Chávez. Banii cu care guvernul lui Chávez va stimula economia o să ducă la inflaţie. Rămâne de văzut dacă guvernul va lăsa populaţia să suporte inflaţia sau dacă va mai adăuga o tură de subvenţii pentru a-şi anula propria inflaţie.
Cel mai probabil că, dacă planul de salvare a economiei nu va funcţiona şi dacă preţul petrolului nu revine la vârful atins în perioada de glorie a speculaţiei, Chávez se va vedea în postura neplăcută de a-şi investi banii în forţele armate, sperând că îi vor rămâne loiale şi că va putea să supravieţuiască unei contra-revoluţii. Însă duşmanii lui Chávez sunt mulţi, dornici să pună mâna pe putere şi au sprijin din S.U.A. Is this the end for our hero? Stay tuned.
Peak oil is back
Dezbaterea pe tema „Peak oil” (atingerea punctului maxim de producţie pentru industria extractoare de petrol) a primit un nou impuls după publicarea de către The Guardian a declaraţiilor unor membri ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA). Conform acestor declaraţii, cantitatea de petrol ne-exploatată este mai mică decât cea înscrisă în rapoartele oficiale ale IEA, ceea ce înseamnă că timpul rămas până când puţurile de petrol devin neviabile este mai scurt.
Pământul bălăcindu-se în petrol
Mai mult de atât, sursele au declarat că rapoartele au fost măsluite la cererea S.U.A., iar explicaţia vehiculată la şedinţele IEA este că rapoartele trebuie măsluite pentru a nu tulbura pieţele internaţionale. Se pare că reprezentanţii S.U.A. s-ar teme de fenomenul de „panic buying” şi de creşterea bruscă şi puternică a preţului petrolului. Însă o asemenea explicaţie nu este completă.
O creştere bruscă şi puternică a preţului petrolului va face economiile ţărilor dezvoltate să se oprească, moment în care populaţiile vor cere guvernelor să ia măsuri. Singura măsură logică din punct de vedere politic, la nivel internaţional, este împărţirea echitabilă a resurselor. Având în vedere că S.U.A. ocupă o parte a Orientului Mijlociu (partea cu petrolul) şi că a investiţi de-a lungul timpului mult timp şi mulţi bani în această ocupaţie (ca să nu mai vorbim de o mulţime de soldaţi căzuţi la... datorie), aveţi trei încercări la dispoziţie să ghiciţi dacă administraţia S.U.A. este dispusă să împartă petrolul cu alte ţări.
Dacă nu se ajunge la nici o înţelegere, cel mai probabil că situaţia se va rezolva în maniera tradiţională: război. De altfel, Sun Bigan, fost trimis special al R.P. Chineză în Orientul Mijlociu, a declarat recent că:
Obama’s new Middle East policy is only a strategic change. Yet America’s global goals and hegemonic complex cannot change. America always tries to hold the world’s main oil ‘switch’. There is thus competition and cooperation between China and America. In particular, America views China as a strategic competitor. And bilateral discord and clashes are unavoidable. China must not drop its guard in the Middle East over its oil interests and security.
-----------------
Surse:
The Guardian, Key oil figures were distorted by the US, says whistleblower
Silk Road Economy, Sun Bigan's unavoidable clashes comment
Ziua când Robert Fisk a făcut pieţele financiare să tremure
Acum câteva zile, jurnalistul Robert Fisk, un reporter cu multă experienţă în Orientul Mijlociu, a publicat o ştire conform căreia reprezentanţi ai unor ţări producătoare de petrol (ţări arabe, Brazilia şi Rusia) s-au întâlnit cu reprezentanţii unor mari consumatori de petrol (China, Japonia şi, surprinzător, Franţa) pentru a discuta încetarea tranzacţionării petrolului în dolari americani şi înlocuirea dolarului cu un coş de valute, care va include yenul japonez, yuanul chinez, euro, aur şi o monedă nouă, pe care ţările arabe doresc să o introducă de ceva timp, şi care va fi echivalentul euro în zona Golfului Persic.
Piaţa financiară americană a avut un recul brusc la aflarea veştii, care a fost, bineînţeles, dezminţită de către părţile implicate. Însă Fisk susţine că informaţiile sale provin chiar din ţările din Golf, precum şi din surse chineze din Hong Kong. William Engdahl, autorul cărţii A Century of War: Anglo-American Oil Politics and the New World Order, afirmă că sursele sale din Golf au confirmat faptul că întâlnirea a avut loc şi că s-a discutat încetarea denominării tranzacţiilor în dolari S.U.A..
Şi iată că, aşa cum spun americanii, "the chickens are coming home to roost". Deprecierea masivă a dolarului şi deficitele bugetare imense ale S.U.A. încep să aibă efecte majore în mandatul unui preşedinte care nu pare să fie dispus să folosească forţa pentru a ţine la respect vechii "aliaţi" ai ţării sale. Pe de altă parte, este posibil ca proaspăt câştigătorul unui premiu Nobel pentru pace să nu îşi mai permită această opţiune. Creditorii au şi ei drepturile lor.
Sursele chineze ale lui Fisk consideră că Rusia va aduce, până la urmă, rubla în coşul de valute şi că Marea Britanie nu va avea de ales şi va trebui să accepte moneda unică europeană. Vremuri interesante, oameni buni.
Rusia caută petrolul cubanez
Igor Sechin, Primul Ministru adjunct al Federaţiei Ruse, a semnat patru contracte pentru drepturi de explorare în zona controlată de Cuba a Golfului Mexic pentru a începe exploatarea zăcămintelor de petrol. Autorităţile cubaneze estimează că perimetrele din zona lor conţin 20 de miliarde de barili de petrol, în timp ce estimările S.U.A. se ridică la doar 5 miliarde.
Cu ocazia aceasta, Federaţia Rusă a mai acordat Cubei şi un împrumut în valoarea de 150 milioane USD, bani care vor fi folosiţi pentru achiziţionarea de maşini agricole şi materiale de construcţii. Se poate presupune ca banii vor fi returnaţi sub formă de petrol provenit din producţia viitoare.
China pune piciorul în Irak
Sinopec, compania petrolieră de stat a R.P. Chineze, a anunţat semnarea unei înţelegeri pentru achiziţionarea Addax Petroleum, o companie petrolieră înregistrată în Elveţia, care deţine active petroliere în Africa şi Orientul Mijlociu. În scopul ajungerii la o înţelegere, Sinopec a fost de acord să plătească aproape 50% mai mult per acţiune Addax faţă de preţul de piaţă.
Aceasta este a doua tranzacţie care implică industria petrolieră din zona ocupată de kurzi a Irakului, care a început luna trecută să exporte petrol, şi este o primă mişcare foarte importantă pentru China. Autorităţile chineze sunt deosebit de interesate să achiziţioneze rezerve de petrol care să acopere consumul în creştere al ţării.