Yes, we can (fuck you over)!
După ce a câştigat alegerile dând impresia că este un fel de pacifist şi reformist de stânga, Barack Obama a reuşit să se distingă prin faptul că sistemul politic, economic şi social al S.U.A. continuă să meargă la fel ca înainte. La fel ca mulţi alţii înaintea lui, Candidatul Reformator s-a transformat în Preşedintele „Business as usual”. Este surprinzător că electoratul ţării mai crede încă în asemenea lucruri. Nu că ar fi singurii, dar...
Mai nou, administraţia Obama intenţionează să ceară Congresului un mizilic de 33 de miliarde USD pentru războaiele din Afganistan şi Irak, precum şi pentru... prevenirea altor războaie. Ce înseamnă prevenirea altor războaie? Pai, depinde de ce va fi nevoie să însemne. Este o expresie vagă, cu acoperire largă în teritoriu şi cu mare potenţial. E de viitor.
Evident, cele 33 de miliarde vor fi cerute separat de bugetul Department of Defense (sic!), care va fi anul ăsta de 708 miliarde USD. Change we can believe in and all that. Din bugetul DoD, 128 de miliarde USD vor fi aruncaţi în gropile din Afganistan-Pakistan şi Irak, sumă care se va ridica la 159 de miliarde în 2011. După 2011, administraţia estimează că cheltuielile pe cele două teatre de operaţiuni vor scădea puternic deoarece trupele S.U.A. se vor retrage din Irak şi războiul din Afganistan-Pakistan va pierrde din intensitate.
Se poate pune întrebarea de unde şi până unde a ajuns administraţia de la Casa Albă la asemenea concluzii. Şi se poate răspunde că administraţia respectivă încearcă pur şi simplu să prostească poporul. Cei de la Casa Albă nu au de unde să ştie ce se va întâmpla în Afganistan-Pakistan în 2011, iar cei de pe Capitol Hill ştiu că nu ştiu. Dar, având în vedere modul în care este guvernată ţara, nu există vreo şansă ca Obama să nu îşi primească banii. Republicanii şi Democraţii îşi vor da mâna, ca de obicei, şi vor vota finanţarea războiului.
House Speaker Nancy Pelosi a declarat că Obama va fi nevoit să apară în faţa reprezentanţilor poporului şi să îi convingă că este nevoie să dea banii. Cu alte cuvinte, Obama trebuie să ţină un discurs ca să primească banii. Pentru că nu se îndoieşte nimeni că îi va primi.
Civilizaţia, barbarii şi dezastrul previzibil
Karl Marx a spus la un moment dat că Hegel considera că istoria se repetă, dar că ar fi trebuit să adauge că istoria se repetă întâi ca tragedie şi apoi ca farsă. Acest citat mi-a venit în minte atunci când mi-am aruncat ochii peste ştirile din Afganistan. Evident, este deja passé să vorbeşti despre Afganistan. La aproape 9 ani de la începutul acţiunii de distrugere a teroriştilor, teroriştii o duc din ce în ce mai bine, iar campania din Afganistan s-a transformat monstruos în "teatrul de operaţiuni Af-Pak". Cu alte cuvinte, jocul de-a bomb-ascunselea cu Talibanii s-a revărsat de-a binelea peste graniţă, în Pakistan. În mod sigur victoria e pe-aproape.
Democraţia înfloreşte deja în Afganistan, având în vedere că Hamid Karzai, Preşedintele Kabulului, a reuşit să fure alegerile într-un mod destul de bătător la ochi. Pentru că presa şi rivalii săi au făcut destul scandal, S.U.A. a decis că este cazul ca alegerile să fie repetate pentru că ar fi groaznic dacă cetăţenii Afganistanului şi-ar pierde încrederea în regimul corupt care îi conduce. Din păcate pentru S.U.A., cetăţenii respectivi s-au prins deja cam care este treaba cu democraţia locală şi au absentat masiv de la alegerile prezidenţiale, motiv pentru care frauda a devenit mult prea evidentă.
Georgia părăseşte CSI
Guvernul de la Tblisi a decis să pună în practică anunţul făcut acum un an şi, de astăzi, Georgia nu mai este un membru al Comunităţii Statelor Independente. Decizia a fost luată după războiul cu Federaţia Rusă care a avut loc anul trecut, după ce autorităţile georgiene au acuzat CSI că nu a făcut nimic pentru a preveni "agresiunea şi ocuparea Abhaziei şi Osetiei de Sud" de către Federaţia Rusă.
Pe de-o parte, unele voci susţin că gestul autorităţilor georgiene reprezintă un precedent de care se pot folosi şi alte foste state sovietice, precum Ucraina. Pe de altă parte, persoane mai realiste consideră că gestul mai mult simbolic de ieşire din CSI nu va avea un impact mare asupra membrilor rămaşi, însă va avea consecinţe neplăcute pentru Georgia.
De altfel, Vladimir Jarikin director adjunct al Institutului Ţărilor Membre ale CSI, s-a grăbit să arate Georgiei pisica proverbială. Conform lui Jarikin, CSI este o zonă fără vize, ceea înseamnă că Georgia va trebui acum să negocieze regimul cetăţenilor săi în străinătate cu toate statele membre ale CSI. De asemenea, diplomele emise de instituţiile de învăţământ din Georgia nu mai sunt recunoscute în CSI şi nici invers, motiv pentru care Jarikin este încântat să constate că Preşedintele Georgiei, Mikheil Saakashvili, care a studiat la Kiev, a devenit o persoană fără educaţie superioară.
Mai important este faptul că Jarikin consideră Georgia nu mai are temeiuri legale pentru a cere retragerea forţelor FR de menţinere a păcii din Osetia de Sud. Este adevărat că o asemenea cerere din partea Georgiei nu avea vreo şansă să fie acceptată, însă este posibil ca Georgia să fi dat cărţile nu foarte bune pe care le mai avea de jucat pentru un gest fără prea mare însemnătate.
Un alt punct atins de Jarikin şi care pare la fel de important pentru Georgia precum prezenţa trupelor ruseşti, este faptul că soluţiile disputelor teritoriale dintre Georgia, Federaţia Rusă, Armenia şi Azerbaidjan înscrise în actele CSI au devenit brusc nule. Georgia va trebui să îşi renegocieze graniţele cu aceste ţări, ceea ce nu are cum să fie uşor.