Ex crisis, unum*
(expresie în pseudo-Latină, care înseamnă „Din criză, unul”)
Uniunea Europeană a decis să formeze un imens fond de garantare, în valoare de 500 de miliarde EUR, la care se vor adăuga 250 de miliarde EUR din partea Fondului Monetar Internaţional. Una peste alta, vorbim de o grămadă de bani. Scopul acestui fond de garantare va fi ţinerea în picioare a zonei euro şi a economiilor europene în general, prin adăugarea unui fund de ciment butoiului de lemn. Banii vor fi folosiţi... mai exact, sunt folosiţi deja pentru a cumpăra obligaţiunile emise de statele aflate în dificultate.
În plus, ceea ce este mai surprinzător, este că banii for fi folosiţi şi pentru a achiziţiona datorii private, ceea ce înseamnă că Uniunea Europeană va da bani pe ceea ce pieţele financiare au refuzat să cumpere.
În termeni practici, fondul de garantare reprezintă mobilizarea puterii financiare a continentului pentru a garanta datoriile prezente şi viitoare a ţărilor europene, plus cele ale unor entităţi private. Cele 27 ţări care compun Uniunea Europeană s-au angajat să cumpere obligaţiunile ţărilor afectate puternic de criză, indiferent de perspectiva de rambursare a acestor obligaţiuni, pentru a nu lăsa nici o ţară să ajungă în situaţia de a se declara falimentară. Banii germanilor şi francezilor subscriu, începând de astăzi, cheltuielile nechibzuite ale grecilor şi... ale românilor. Evident, relaţia merge şi în sens invers, pentru că asistăm la situaţia interesantă în care ţărilor din afara zonei euro li se cere să susţină datoriile ţărilor care se presupune că au economii mai stabile şi mai performante.
Guvernul Boc ar trebui să desfacă şampania pentru că tocmai a scăpat de perspectiva falimentului naţional. De acum, guvernul poate să funcţioneze, practic, pe banii Uniunii Europene, oferind în schimb doar un teanc de hârtii. Eventual şi ţara pe post de gaj. Este adevărat că banii nu vor fi acordaţi fără condiţii şi că va exista o notă de plată, dar presupun că Boc este destul de mulţumit că fondul de garantare există.
Cu ajutorul crizei, forţele centralizării au învins în Europa, pentru moment. Trecând peste orice fel de discuţii cu privire la voinţa poporului, democraţie, libertate, suveranitate şi auto-determinare, miniştrii de finanţe a 16 ţări au decis să pună la comun resursele financiare ale ţărilor lor, alcătuind o entitate financiară trans-europeană care poate va servi, la un moment dat, drept fundaţia bugetului comun al Uniunii Europene. Nici nu mai contează dacă suntem sau nu în zona euro pentru că finanţele noastre sunt de acum legate de cele ale ţărilor Uniunii Europene. Mi-e teamă că ceea ce a fost făcut astăzi, de către un grup de miniştrii de finanţe, nu se va desface uşor. De asemenea, mi-e teamă că majoritatea europenilor nu prea au idee ce se întâmplă. Well, it's business as usual.
Peste 50 de ani, o nouă generaţie se va uita în urmă şi va considera că toate aceste lucruri au fost inevitabile.
Un zbor de antrenament
Două avioane militare israeliene au efectuat un zbor de antrenament din Israel până în Ungaria, provocând un scandal la Budapesta. Cei 2.200 de kilometri care despart Ierusalimul de Budapesta acopera cea mai mare parte a teritoriului Iranului, pornind tot de pe teritoriul israelian. Se poate trage concluzia că zborul de antrenament este fie parte dintr-un antrenament real, fie o încercare de intimidare a Iranului. Sau ambele.
O explicaţie
Fragmentul de mai jos mi-a atras atenţia în timp ce citeam „Junk Medicine”, o carte de Anthony Davis.
During the past fourteen years, I have worked as a doctor in a large general hospital in a British slum, and in the even larger prison next door. In that time, I have seen addiction to opiates—principally heroin—rise from an infrequently encountered problem to a mass phenomenon. Indeed, it has become so widespread that the city council has now put a request that citizens not put their used needles and syringes in the black plastic bags that it distributes to households for garbage collection. And no stairwell in a public housing project is quite complete without the discarded paraphernalia of intravenous drug abuse.
No doubt the sudden increase in the number of heroin abusers in my city was multifactorial, to use the word favored by epidemiologists when the proximate cause of a phenomenon is still unknown to them or anyone else. In all probability, the supply of heroin to the city became much greater and more secure, but no supply would or could have expanded so quickly unless it met its corresponding demand. The demand derived principally from disaffected adolescents and young adults who had been brought up to believe that the immediate satisfaction of personal desires was the highest, indeed the only, good, but whose economic prospects were, relatively speaking, grim, and who would never be able to fulfill their fantasies of a luxurious existence.
Cred că acest fragment explică destul de bine criza care a lovit Grecia şi care a forţat România să ceară ajutorul organismelor internaţionale. Trezindu-se faţă în faţă cu posibilitatea de a trăi mai bine decât le permit mijloacele lor, românii şi grecii au împrumutat mai mulţi bani decât era cazul. Orice, doar să nu se termine petrecerea.
O ţintă nu destul de îndepărtată
Recenta decizie a C.S.A.T. de a aproba integrarea României în sistemul anti-rachetă dezvoltat de către S.U.A. s-ar putea dovedi mai puţin fericită decât consideră Preşedintele Traian Băsescu. Ca răspuns la recentele mişcări ale S.U.A. şi ale Uniunii Europene, Federaţia Rusă a dat publicităţii o nouă doctrină militară, un document care ţine mai mult de marketing decât de arta militară, şi al cărui scop este să ofere un avertisment nu foarte voalat duşmanilor F.R.
Conform noii doctrine, principala problemă a Federaţiei Ruse este extinderea activităţilor S.U.A. şi N.A.T.O. în fostul spaţiu sovietic prin încercarea de a da forţă funcţiilor globale ale N.A.T.O. şi extinderea infrastructurii militare a ţărilor N.A.T.O. către graniţele Rusiei, inclusiv prin lărgirea organizaţiei (dacă fraza de mai sus sună ciudat, este posibil să fie vina traducerii din engleză în română a textului scris în limba rusă). În traducere liberă, care cred că devine necesară în acest punct, doctrina respectivă spune că Federaţia Rusă nu vede cu ochi buni, ba chiar poate considera ca intenţii de agresiune:
- extinderea N.A.T.O. prin acceptarea de noi membrii (Ucraina şi Georgia);
- construirea de noi baze N.A.T.O. în fostul spaţiu sovietic;
- construirea de baze care deservesc sistemul anti-rachetă al S.U.A. în fostul spaţiu sovietic;
- înfiinţarea sau extinderea colaborării militare între S.U.A./N.A.T.O. şi ţări din fostul spaţiu sovietic.
Cam pe aici intră în scenă România şi scutul ei, chiar dacă noi nu am făcut parte din spaţiul sovietic, ci doar din imensul scut uman al Rusiei. Nu am de unde să ştiu pe ce date s-a bazat decizia C.S.A.T. de a băga România cu capul înainte într-o situaţie mai mult decât neplăcută, însă este posibil să nu fi fost o idee bună. În caz că S.U.A. şi F.R. decid să îşi rezolve problemele prin război, România se află în situaţia deloc de invidiat de a fi destul de importantă pentru a deveni o ţintă, dar nu suficient de importantă pentru a fi apărată.
Extinderea NATO (copyright AFP)
Ruşii nu au cum să aprobe dezmembrarea completă a fostului spaţiu sovietic, deoarece acest proces aduce Rusia într-o situaţie mai rea decât cea în care se afla în 1939. Aşa cum se vede în imaginea de mai sus, aderarea Ucrainei şi Georgiei la N.A.T.O. ar face ca Organizaţia să devină unul dintre cei mai mari vecini ai Rusiei şi ar da forţelor aeriene N.A.T.O. acces la întreg teritoriul Federaţiei.
De asemenea, aderarea celor două ţări ar face regiunile Rostov şi Krasnodars singurele regiuni prin care Rusia ar mai avea acces la Marea Neagră. Având în vedere că regiunea Leningrad este singura prin care Rusia mai are acces la Marea Baltică, rezultă că o ofensivă N.A.T.O. împotriva celor trei regiuni ar tăia accesul Rusiei la Marea Baltică şi Marea Mediterană, ceea ce ar forţa Federaţia Rusă să îşi desfăşoare aproape tot comerţul cu Europa pe uscat şi ar transforma-o într-o putere periferică Europei. Aproape tot efortul depus de Rusia de la Petru cel Mare încoace pentru a se extinde în Vest, către Europa, ar fi anulat.
În harta de mai sus se poate vedea fostul bloc sovietic şi cam ce ar însemna trecerea -stanurilor de partea S.U.A., din punct de vedere militar şi geostrategic. Pe măsură ce S.U.A./N.A.T.O. intră din ce în ce mai adânc în fostul spaţiu sovietic, Federaţia Rusă este din ce în ce mai ameninţată. În curând, Putin sau Medvedev sau un alt lider de la Kremlin, se va considera cu spatele la zid şi va trece la măsuri radicale.
Avem scut, avem valoare
România a înghiţit găluşca anti-rachetă a S.U.A. şi a acceptat oferta generoasă a Preşedintelui Obama. De acum putem răsufla uşuraţi pentru că suntem protejaţi de ameninţarea iraniană. Producătorii de armament din S.U.A. ne transmit felicitările lor, iar geostrategii de la Washington sunt încântaţi. Şi nimic din toate aceste lucruri nu are vreo legătură cu Rusia. Hmmm.