Federaţia Rusă începe fortificarea graniţei
Politica de apropiere faţă de S.U.A. dusă de Traian Băsescu, care a culminat cu acceptarea instalării de baterii anti-rachetă pe teritoriul României, începe deja să dea roade. Dmitri Medvedev, Preşedintele Federaţiei Ruse, şi Viktor Yanukovici, Preşedintele Ucrainei, au dat publicităţii, luna trecută, o declaraţie cu privire la modul în care cele două părţi au de gând să abordeze conflictul din Transistria.
Source: Eurasia Daily Monitor
Conform acestei declaraţii, trupele ruseşti din Transnistria vor fi transformate dintr-o forţă de asigurare a păcii într-o „forţă de garantare a păcii”. În traducere liberă, forţele ruseşti nu o să mai plece din Transnistria deoarece există interese ruseşti care trebuie apărate. Se poate specula că conflictul din Transnistria nu va fi rezolvat în viitorul apropiat, deoarece Federaţia Rusă nu are nici un interes să îl rezolve.
De altfel Medvedev şi Yanukovici au declarat că doresc „statut special garantat în mod corespunzător” pentru Transnistria şi „neutralitate constituţională” pentru Moldova. În aceeaşi traducere, statutul special al Transnistriei va fi garantat corespunzător doar de trupele ruseşti, iar neutralitatea Moldovei este transformată dintr-un aranjament intern într-o condiţie pentru o utopică rezolvare a conflictului.
Transnistria depinde în totalitate de bunăvoinţa Moscovei şi parţial de bunăvoinţa Ucrainei, iar Republica Moldova este mult prea instabilă din punct de vedere politic pentru ca Federaţia Rusă să poată conta pe sprijinul necondiţionat al liderilor locali. Din acest motiv, Transnistria a fost, este şi va rămâne un avanpost al Federaţiei Ruse, mai ales în contextul în care N.A.T.O. îşi împinge sistemele anti-rachetă până sub nasul Federaţiei.
De altfel, comentând pe acest blog acum câteva luni de zile, Valentin Vasilescu avertiza că:
Pentru ca acesti interceptori de rachete balistice sa-si indeplineasca misiunea, trebuie ca ei sa fie amplasati in silozuri nou create, intr-un avanpost cit mai apropiat de teritoriul Romaniei, locatia ideala fiind Transnistria. Securitatea acestor complexe nu poate fi realizata decit prin transferarea in zona a unei forte rusesti de reactie rapida, cu o puternica componenta aeropurtata.
În consecinţă, trupele ruseşti nu vor garanta pacea în Transnistria, ci vor proteja viitoarele baterii de rachete instalate ca răspuns la scutul anti-rachetă al Statelor Unite. Welcome to the future. Take cover!
----
Sursa:
Eurasia Daily Monitor - Soviet Chekists, Slavic Fist, and the Medvedev-Yanukovych Declaration on Transnistria
O ţintă nu destul de îndepărtată
Recenta decizie a C.S.A.T. de a aproba integrarea României în sistemul anti-rachetă dezvoltat de către S.U.A. s-ar putea dovedi mai puţin fericită decât consideră Preşedintele Traian Băsescu. Ca răspuns la recentele mişcări ale S.U.A. şi ale Uniunii Europene, Federaţia Rusă a dat publicităţii o nouă doctrină militară, un document care ţine mai mult de marketing decât de arta militară, şi al cărui scop este să ofere un avertisment nu foarte voalat duşmanilor F.R.
Conform noii doctrine, principala problemă a Federaţiei Ruse este extinderea activităţilor S.U.A. şi N.A.T.O. în fostul spaţiu sovietic prin încercarea de a da forţă funcţiilor globale ale N.A.T.O. şi extinderea infrastructurii militare a ţărilor N.A.T.O. către graniţele Rusiei, inclusiv prin lărgirea organizaţiei (dacă fraza de mai sus sună ciudat, este posibil să fie vina traducerii din engleză în română a textului scris în limba rusă). În traducere liberă, care cred că devine necesară în acest punct, doctrina respectivă spune că Federaţia Rusă nu vede cu ochi buni, ba chiar poate considera ca intenţii de agresiune:
- extinderea N.A.T.O. prin acceptarea de noi membrii (Ucraina şi Georgia);
- construirea de noi baze N.A.T.O. în fostul spaţiu sovietic;
- construirea de baze care deservesc sistemul anti-rachetă al S.U.A. în fostul spaţiu sovietic;
- înfiinţarea sau extinderea colaborării militare între S.U.A./N.A.T.O. şi ţări din fostul spaţiu sovietic.
Cam pe aici intră în scenă România şi scutul ei, chiar dacă noi nu am făcut parte din spaţiul sovietic, ci doar din imensul scut uman al Rusiei. Nu am de unde să ştiu pe ce date s-a bazat decizia C.S.A.T. de a băga România cu capul înainte într-o situaţie mai mult decât neplăcută, însă este posibil să nu fi fost o idee bună. În caz că S.U.A. şi F.R. decid să îşi rezolve problemele prin război, România se află în situaţia deloc de invidiat de a fi destul de importantă pentru a deveni o ţintă, dar nu suficient de importantă pentru a fi apărată.
Extinderea NATO (copyright AFP)
Ruşii nu au cum să aprobe dezmembrarea completă a fostului spaţiu sovietic, deoarece acest proces aduce Rusia într-o situaţie mai rea decât cea în care se afla în 1939. Aşa cum se vede în imaginea de mai sus, aderarea Ucrainei şi Georgiei la N.A.T.O. ar face ca Organizaţia să devină unul dintre cei mai mari vecini ai Rusiei şi ar da forţelor aeriene N.A.T.O. acces la întreg teritoriul Federaţiei.
De asemenea, aderarea celor două ţări ar face regiunile Rostov şi Krasnodars singurele regiuni prin care Rusia ar mai avea acces la Marea Neagră. Având în vedere că regiunea Leningrad este singura prin care Rusia mai are acces la Marea Baltică, rezultă că o ofensivă N.A.T.O. împotriva celor trei regiuni ar tăia accesul Rusiei la Marea Baltică şi Marea Mediterană, ceea ce ar forţa Federaţia Rusă să îşi desfăşoare aproape tot comerţul cu Europa pe uscat şi ar transforma-o într-o putere periferică Europei. Aproape tot efortul depus de Rusia de la Petru cel Mare încoace pentru a se extinde în Vest, către Europa, ar fi anulat.
În harta de mai sus se poate vedea fostul bloc sovietic şi cam ce ar însemna trecerea -stanurilor de partea S.U.A., din punct de vedere militar şi geostrategic. Pe măsură ce S.U.A./N.A.T.O. intră din ce în ce mai adânc în fostul spaţiu sovietic, Federaţia Rusă este din ce în ce mai ameninţată. În curând, Putin sau Medvedev sau un alt lider de la Kremlin, se va considera cu spatele la zid şi va trece la măsuri radicale.
Avem scut, avem valoare
România a înghiţit găluşca anti-rachetă a S.U.A. şi a acceptat oferta generoasă a Preşedintelui Obama. De acum putem răsufla uşuraţi pentru că suntem protejaţi de ameninţarea iraniană. Producătorii de armament din S.U.A. ne transmit felicitările lor, iar geostrategii de la Washington sunt încântaţi. Şi nimic din toate aceste lucruri nu are vreo legătură cu Rusia. Hmmm.
Sarmale, cârnaţi şi politică
Mai sunt câteva ore şi un an de criză şi îngrijorare se va termina în aburul sarmalelor şi clinchetul paharelor de vin. Şi dacă tot am mâncat şi am băut, este momentul să mă aşez mai bine în fotoliu, cu o expresie mulţumită pe figură, şi să mă gândesc la anul care vine şi la ce se poate întâmpla pe scena internaţională. Acesta este hobby-ul căruia nu îi poate rezista nici un analist amator (de senzaţii de putere nemărginită); e un fel de şah, dar mult mai interesant pentru că piesele sunt lideri, mase, rute strategice, armate, partide, porturi, oraşe, fabrici, flote şi diverse alte chestii importante.
Evident, nu am nici cea mai vagă idee ce se va întâmpla anul viitor, dar asta nu mă poate împiedica să îmi dau cu părerea.
- Afganistan: de departe cel mai simplu subiect internaţional la ora actuală deoarece nu cunosc vreun motiv care să mă facă să cred că situaţia din această ţară se va schimba radical anul viitor. Trupele N.A.T.O. şi Talibanii/al-Qaeda vor continua să se caftească fără rezultat.
- Pakistan: (lucrurile se complică) aici treaba e mai dificilă. Pakistanul este o ţară în curs de dezintegrare, care este înconjurată de ţări care nu vor să o vadă dezintegrându-se. Mai exact, China, India şi S.U.A. doresc o dezintegrare controlată prin care să capete/păstreze puterea în Pakistan.
- China: autorităţile chineze vor continua să mintă în statisticile oficiale, dar este posibil ca criza economică să pună capăt creşterii economiei ţării. Dacă economia mondială nu îşi revine repede, China va deveni scena unei curse de viteză între măsurile guvernamentale şi răbufnirile tensiunilor sociale. O să fie interesant de văzut cine o să ajungă primul la finish. Programul de extindere strategică şi export al problemelor interne va continua.
- Rusia: declinul continuă. Forţa centrifugă o să îşi spună cuvântul din ce în ce mai tare. Noi confruntări în Caucaz.
- S.U.A.: şomaj, inflaţie şi o ploaie de minciuni. The Gov't va continua să stimuleze economia şi să protejeze băncile mari de efectele lăcomiei lor. Războiul, pâinea şi circul vor continua as scheduled.
- Uniunea Europeană: sistemul bancar european va continua să fie o sursă de amuzament şi disperare. Depinde din ce parte priveşti.
Did I miss anything?
Mai multă birocraţie este întotdeauna binevenită
If you see this sign, run!
Primul Ministru al Regatului Unit, Gordon Brown, a anunţat soluţia sa pentru rezolvarea problemelor cauzate de încălzirea globală şi, eventual, a încălzirii globale însăşi: înfiinţarea unei organizaţii internaţionale al cărei scop să fie administrarea resurselor planete în vederea protejării mediului sau, cel puţin, asta înţeleg eu din expresia „environmental stewardship” (o nouă expresie al cărei scop este mai curând să ascundă decât să explice). De asemenea, Brown consideră că sistemul O.N.U. de luare a deciziilor pe baza consensului unanim este depăşit şi trebuie să dispară.
Brown s-a declarat frustrat de lipsa unei organizaţii care să se ocupe exclusiv de ... environmental stewardship şi de faptul că întâlnirea de la Copenhaga s-a poticnit în disensiuni ireconciliabile între poziţiile participanţilor deoarece nu există un mecanism de rezolvare a acestor situaţii. De fapt, ceea ce l-a iritat cel mai tare pe Brown a fost faptul că întâlnirea de la Copenhaga a degenerat într-un haos general şi într-o serie de certuri între ţările sărace şi cele bogate, încheindu-se cu semnarea unui acord de către reprezentanţii S.U.A., Chinei, Indiei, Braziliei şi Africii de Sud, la negocierea cărui acord Brown nu a fost invitat.