Un dans în trei: Obama, Petraeus, McChrystal
Cercul restrâns de curtieri, dregători şi băgători de seamă din Washington D.C. a explodat săptămâna aceasta, odată cu publicarea de către Rolling Stone a unui reportaj despre Generalul Stanley McChrystal şi echipa sa de băieţi duri care conduce campania din Afganistan. Spre surprinderea şi enervarea multora, articolul conţinea o serie de păreri nu foarte plăcute ale lui McChrystal şi băieţilor lui despre Preşedintele şi Vicepreşedintele S.U.A., precum şi despre Ambasadorul S.U.A. la Kabul.
Buzele Washingtoniene s-au strâmbat, iar obrajii subţiri s-au pungit şi ochii s-au ridicat către cer în timp ce toată lumea se întreba cum de a putut McChrystal să fie atât de prost încât să se dea mare de faţă cu un reporter. Adică oricine e liber să aibă orice părere doreşte despre şeful său, dar asta nu înseamnă că un pârlit de general îşi poate permite să îl critice în public pe Preşedintele S.U.A. pentru că aşa ceva nu se face. Trebuie să fii măcar Congressman ca să poţi să îl înjuri pe P.O.T.U.S.
General Stanley McChrystal (Copyright AFP/Getty Images)
Evident, Obama nu a avut de ales şi a făcut ceea ce părea necesar: l-a chemat pe McChrystal la Casa Albă ca să îi spună că nu mai e cazul să se mai prezinte la serviciu. Comanda forţelor aliate şi semi-aliate din Afganistan a fost încredinţată Generalului Petraeus, omul care a pus la punct strategia de contra-insurgenţă pe care McChrystal o aplica la faţa locului, iar curtierii şi dregătorii au fost mulţumiţi că Preşedintele l-a pus la punct pe generalul necivilizat.
Dar întrebarea care se pune de la bun început este: sunt oare lucrurile aşa cum apar? Păi, evident că nu, pentru că ar fi prea simplu, dacă ar fi aşa. De la bun început, se poate spune reportajul din Rolling Stone are o valoare incertă şi dubioasă. Este adevărat că la putere ajung tot felul de oameni, dar putem fi siguri că McChrystal, un general, nu a învăţat până la vârsta lui să îşi ţină gura de faţă cu reporterii? Putem crede că McChrystal nu îşi dădea seama ce face?
Mai toţi comentatorii s-au concentrat asupra cuvintelor pe care McChrystal le-a spus la adresa oficialilor S.U.A., însă articolul conţine şi un paragraf scurt în care McChrystal spune pe faţă că războiul din Afganistan nu poate fi câştigat. În opinia lui McChrystal, tot ceea ce pot face forţele aliate este să dea impresia că au plecat de bună voie şi că armata cu cea mai bună tehnologie a lumii nu a fost alungată din Afganistan de o hoardă de musulmani nespălaţi.
De aici se poate obţine o serie de idei, care, în lipsa unor informaţii mai bune, trebuie să ţină loc de concluzie:
- McChrystal, care se opune programului lui Obama de a retrage trupele S.U.A., a aruncat mânuşa Washingtonului la stilul „fie mă lăsaţi să joc jocul aşa cum vreau eu, fie plec”.
sau
- McChrystal este vârful de lance al unui grup de militari (între care se numără şi Amiralul Falon, demis tot pentru că a spus în public ce nu se cuvenea) căruia nu îi convine modul în care politicienii conduc Războiul Mondial Împotriva Terorii (G.W.O.T.) şi care doresc să facă valuri.
sau
- McChrystal, care ştie că nu mai există speranţă pentru războiul din Afganistan, a vrut să se distanţeze de eşecul care se prefigurează la orizont, dar fără a da impresia că fuge de răspundere sau că vrea să îşi salveze pielea.
sau
- McChrystal e un bou (după figură pare şi borderer, dar asta e o cu totul altă discuţie).
General David Petraeus
Epilogul întregii afarse îl reprezintă trimiterea Generalului Petraeus în Afganistan. Petraeus nu este doar un general de la Pentagon şi un expert în domeniul din ce în ce mai popular al contra-insurgenţei, ci şi o stea a mişcării conservatoare din S.U.A. şi un vorbitor foarte popular (şi bine plătit) la evenimentele organizate de această mişcare. Evident, anumite surse au început deja să vorbească despre o posibilă candidatură a lui Petraeus la postul de Preşedinte. Pentru acest motiv, Obama pare mai mult decât fericit să îl potcovească pe Petraeus cu dezastrul din Afganistan. Să vedem urmarea.
Gates deplânge politica schizofrenică a Rusiei
Robert Gates, U.S. Secretary of Defense, adică Ministrul Atacului de la Washington, s-a întreţinut cu membrii comisiei militare a Senatului S.U.A., Armed Services Committee. Vorbind despre faptul că Federaţia Rusă vede Iranul ca pe o ameninţare locală, dar refuză să sprijine sancţiunile împotriva Iranului, un senator i-a ridicat mingia la fileu lui Gates, iar acesta a sărit la cap ca un profesionist şi a declarat că F.R. are o abordare schizofrenică a problemei Iranului.
Practic, Gates şi senatorii s-au folosit de această discuţie în public pentru a bate obrazul Federaţiei Ruse care continuă să vândă armament Iranului. Şi mai practic de atât, o simplă privire aruncată pe hartă este de ajuns pentru a vedea că Iranul este unul dintre ultimii vecini ai F.R. care nu a fost ocupat de S.U.A. sau care nu s-a aliat cu S.U.A. Motiv pentru care, Iranul va continua să beneficieze de sprijin rus şi pe viitor.
Ca să vezi
Săptămâna trecută, S.U.A. au anunţat descoperirea unor depozite de resurse minerale în valoare de 1 trilion USD în Afganistan. Un raport care a circulat prin Pentagon descrie Afganistanul ca având potenţialul să joace pe piaţa litiului rolul pe care Arabia Saudită îl joacă pe piaţa petrolului. Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost... „Ca să vezi”. Apoi m-am enervat. Este evident că Guvernul S.U.A. ştia de existenţa acestor resurse încă dinante de invazia Afganistanului. De altfel, experiţii S.U.A. au folosit ca punct de plecare studiile geologice întocmite de către experţii sovietici şi afgani la sfârşitul anilor '80, în timpul ocupaţiei sovietice. Aşa că mă enervează să aflu că resursele din Afganistan au fost „descoperite”.
Ceea ce rămâne de văzut este dacă administraţia S.U.A. nu va decide cumva că este necesară menţinerea unei „prezenţe militare” în Afganistan, pentru a asigura securitatea exploatării resurselor. Cu puţin noroc, Afganistanul se va alătura listei de depozite de resurse a Vestului, cunoscute şi sub numele de ţări. Companiile din Vest vor turna o grămadă de bani în construirea infrastructurii de exploatare şi transport. Localnicii se vor alege cu nişte locuri de muncă în construcţii şi minerit, cu plăcerea de a admira gunoiul multinaţionalelor (pentru că nimănui nu o să îi pese de protecţia mediului în Afganistan) şi cu dreptul de a cumpăra produsele finite făcute din materiile lor prime. Făcute în China, Egipt sau Singapore. Corupţia locală va atinge cote fantastice.
The future is bright. Sort of.
The carrot and the stick
Se pare ca Preşedintele S.U.A., Barack Obama, a decis, într-adevăr, să se ţină de cuvânt şi să îşi schimbe politica faţă de Orientul Mijlociu. Iar schimbarea reprezintă un morcov atârnat în faţa lumii arabe.
Analysis: U.N. rebukes of Israel permitted in U.S. policy shift
(Reuters) - Under President Barack Obama, the United States no longer provides Israel with automatic support at the United Nations where the Jewish state faces a constant barrage of criticism and condemnation.
The subtle but noticeable shift in the U.S. approach to its Middle East ally comes amid what some analysts describe as one of the most serious crises in U.S.-Israeli relations in years.
Under Obama, the United States seeks to reclaim its role as an impartial Middle East peace broker which critics say it lost during the previous administration of George W. Bush.
"Israel became used to unconditional support of the United States during eight years of the Bush administration," said Marina Ottaway, director of the Middle East Program at the Carnegie Endowment for International Peace in Washington.
She said Bush's "extreme position" makes even mild criticism appear dramatic to Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu and his cabinet.
Evident, ţările arabe sunt lăsate să critice Israelul, dar S.U.A. nu va lăsa lucrurile să meargă până în punctul unde critica să aibă efecte concrete.
However, Washington continues to block what it sees as efforts to use the United Nations as a forum for bashing Israel -- which one U.S. official told Reuters was "nine out of 10 initiatives regarding Israel in New York."
Precisely. Şi după morcov vine băţul:
Obama secretly deploys US special forces to 75 countries across world
President Obama has secretly sanctioned a huge increase in the number of US special forces carrying out search-and-destroy missions against al-Qaeda around the world, with American troops now operating in 75 countries.
The dramatic expansion in the use of special forces, which in their global span go far beyond the covert missions authorised by George W. Bush, reflects how aggressively the President is pursuing al-Qaeda behind his public rhetoric of global engagement and diplomacy.
When Mr Obama took office US special forces were operating in fewer than 60 countries. In the past 18 months he has ordered a big expansion in Yemen and the Horn of Africa — known areas of strong al-Qaeda activity — and elsewhere in the Middle East, central Asia and Africa.
According to The Washington Post, Mr Obama has also approved pre-emptive special forces strikes to disrupt terror plots, and has given the units powers and authority that was not granted by Mr Bush when he occupied the White House.
It also emerged yesterday that Robert Gates, the US Defence Secretary, has ordered the Pentagon to find savings of more than $100 billion (£68 billion) over the next five years to redistribute more funds for combat forces — including special operations units. Mr Gates has called on all departments to come up with proposals by July 31, and is initially demanding $7 billion in cuts and efficiencies for the 2012 fiscal year, and further cuts each year up to 2016.
Surpriză. Şi se pare că următoarea zonă de conflict este Cornul Africii. Yemen and Somalia, here we come!
China îşi face intrarea în Golf
Pentru prima dată în ultimele câteva secole, conform presei chineze, o fregată din China, însoţită de o navă de aprovizionare, a făcut o escală într-un port din Golful Persic. În data de 24 martie, fregata FFG-525 Ma’anshan a tras în portul Zayed, care deserveşte oraşul Abu Dhabi, la capătul unei misiuni anti-piraterie de şase luni în zona Golfului. Vizita navelor chineze indică destul de clar relaţiile bune ale R.P. Chineză cu ţările furnizoare de petrol din zonă.
Se poate spune că atacurile piraţilor somalezi au fost pretextul care a permis R.P. Chineză să trimită nave de luptă în Golf fără ca acest lucru să pară foarte bătător la ochi. Prezenţa FFG-525 Ma’anshan în Adu Dhabi trimite un mesaj celor interesaţi că R.P. Chineză este gata să îşi apere interesele şi că este gata să se implice militar dacă e cazul, dar că nu doreşte (încă) să provoace tensiuni în apele patrulate de Flota a 5-a a S.U.A.
La rândul lor, ţările arabe doresc să se asigure că au relaţii excelente cu R.P. Chineză, un mare importator de petrol şi exportator de produse de consum. Mai mult, ţările arabe sunt foarte interesate să atragă China de partea lor şi a S.U.A. în problema Iranului, pentru a putea astfel caştiga sprijinul membrilor cu drept de veto din Consiliul de Securitate al O.N.U. şi a impune o politică mai dură faţă de Iran.
