Mişcarea de centralizare a anilor 1930
Henry C.K. Liu, analist independent din Asia, publică pe site-ul său o serie de articole sub titlul "The Socialist Revolution Started 90 Years Ago in China". Câteva paragrafe interesante mi-au atras atenţia deoarece nu m-am gândit până acum să privesc sistemele economice folosite de către S.U.A., Germania şi U.R.S.S. (principalii actori ai celui de-al Doilea Război Mondial) în anii '30 ai secolului trecut ca fiind foarte similare în anumite privinţe:
Starting from 1928, the Soviet economy was put under a system of central planning whereby all modes of production were socialized and foreign trade de-emphasized in favor of a largely autarkic system of domestic demand and supply. The success of the autarkic approach in the USSR induced the Third Reich to adopt it in 1933 for Germany.
The irony was that both Soviet and Nazi central planning adopted much of the effective techniques of successful US experience in corporate planning in the era of big trusts. By 1904, 318 trusts controlled about two-fifths of US manufacturing output, not counting powerful trusts in non-manufacturing sectors such as railroads, local transit, and banking [...]
Civilizaţia, barbarii şi dezastrul previzibil
Karl Marx a spus la un moment dat că Hegel considera că istoria se repetă, dar că ar fi trebuit să adauge că istoria se repetă întâi ca tragedie şi apoi ca farsă. Acest citat mi-a venit în minte atunci când mi-am aruncat ochii peste ştirile din Afganistan. Evident, este deja passé să vorbeşti despre Afganistan. La aproape 9 ani de la începutul acţiunii de distrugere a teroriştilor, teroriştii o duc din ce în ce mai bine, iar campania din Afganistan s-a transformat monstruos în "teatrul de operaţiuni Af-Pak". Cu alte cuvinte, jocul de-a bomb-ascunselea cu Talibanii s-a revărsat de-a binelea peste graniţă, în Pakistan. În mod sigur victoria e pe-aproape.
Democraţia înfloreşte deja în Afganistan, având în vedere că Hamid Karzai, Preşedintele Kabulului, a reuşit să fure alegerile într-un mod destul de bătător la ochi. Pentru că presa şi rivalii săi au făcut destul scandal, S.U.A. a decis că este cazul ca alegerile să fie repetate pentru că ar fi groaznic dacă cetăţenii Afganistanului şi-ar pierde încrederea în regimul corupt care îi conduce. Din păcate pentru S.U.A., cetăţenii respectivi s-au prins deja cam care este treaba cu democraţia locală şi au absentat masiv de la alegerile prezidenţiale, motiv pentru care frauda a devenit mult prea evidentă.
Bătrânul şi marea schimbare
Revista The Nation a decis să marcheze aniversarea căderii Zidului Berlinului prin publicarea unui interviu cu Mihai Gorbaciov, liderul U.R.S.S. care a decis în 1986 că "enough is enough" şi că Uniunea nu are cum să supravieţuiască fără o serie de reforme. Bătrânul politician (78 de ani) are o mulţime lucruri interesante de spus despre evenimentele şi personajele de la sfârşitul anilor '80, începutul anilor '90.
Despre Germania de Est şi căderea Zidului.
I think if the East German leader Erich Honecker had not been so stubborn--we all suffer from this illness, including the person you are interviewing--he would have introduced democratic changes. But the East German leaders did not initiate their own perestroika. Thus a struggle broke out in their country. [...]
On October 7, 1989, I was reviewing a parade in East Germany with Honecker and other representatives of the Warsaw Pact countries. Groups from twenty-eight different regions of East Germany were marching by with torches, slogans on banners, shouts and songs. The former prime minister of Poland, Mieczyslaw Rakowski, asked me if I understood German. "Enough to read what's written on the banners. They're talking about perestroika. They're talking about democracy and change. They're saying, 'Gorbachev, stay in our country!'" Then Rakowski remarked, "If it's true that these are representatives of people from twenty-eight regions of the country, it means the end." I said, "I think you're right."
Un nou bloc pare să ia naştere în răsărit
Situaţia economică internaţională a convins trei ţări vecine, dar nu foarte prietene, sa facă un efort de a lăsa deoparte diferenţele şi a încerca să îşi unească forţele pentru a supravieţui şi a deveni mai puternice. Reprezentanţi ai Chinei, Japoniei şi Coreei de Sud au anunţat, la finalul unei întâlniri organizate la Beijing, că cele trei ţări vor acţiona pentru a pune în mişcare planurile pentru o uniune care să le reducă dependenţa de S.U.A. şi U.E. ca pieţe de desfacere.
Primele ştiri în acest sens menţionau doar o posibilă alianţă între China şi Japonia, dar, se pare, că Coreea de Sud a decis că nu doreşte să rămână pe dinafară. Premierii Wen Jiabao, Yukio Hatoyama şi Lee Myung-bak şi-au exprimat dorinţa de a construi o comunitate a Asiei de Est pe modelul Uniunii Europene. Cel mai probabil, uniunea Asiei de Est va include în viitor şi Taiwanul şi Coreea de Nord (în cazul în care vecinii micii puteri nuclear vor reuşi să convingă, într-un fel sau altul, regimul nord coreean să coopereze).
Banca HSBC a sărbătorit ştirea anunţând că va îşi va muta directorul executiv de la Londra la Hong Kong. Drumurile încep să ducă din nou către Asia.
Un alt lucru interesant de urmărit va fi reacţia Indiei la acest anunţ. Formarea unei uniuni a Asiei de Est şi atitudinea mai puţin caldă a noului guvern japonez faţă de S.U.A., pun India în faţa unei dileme. Pe de-o parte, India pare să se îndrepte spre statutul de cel mai important partener al S.U.A. în zona sa, ceea ce poate aduce diverse avanzaje pe plan politic (sprijinul S.U.A. în disputa cu Pakistanul şi în eventualele dispute cu noua uniune), economic (acces la piaţa S.U.A., tehnică nucleară şi militară americană) şi social. Pe de altă parte, dacă S.U.A. continuă să se afunde, iar noua uniune se dovedeşte afi un succes, atunci India va fi pariat pe jucătorul pierzător. Iar Pakistanul este deja favoritul Chinei.
Ziua când Robert Fisk a făcut pieţele financiare să tremure
Acum câteva zile, jurnalistul Robert Fisk, un reporter cu multă experienţă în Orientul Mijlociu, a publicat o ştire conform căreia reprezentanţi ai unor ţări producătoare de petrol (ţări arabe, Brazilia şi Rusia) s-au întâlnit cu reprezentanţii unor mari consumatori de petrol (China, Japonia şi, surprinzător, Franţa) pentru a discuta încetarea tranzacţionării petrolului în dolari americani şi înlocuirea dolarului cu un coş de valute, care va include yenul japonez, yuanul chinez, euro, aur şi o monedă nouă, pe care ţările arabe doresc să o introducă de ceva timp, şi care va fi echivalentul euro în zona Golfului Persic.
Piaţa financiară americană a avut un recul brusc la aflarea veştii, care a fost, bineînţeles, dezminţită de către părţile implicate. Însă Fisk susţine că informaţiile sale provin chiar din ţările din Golf, precum şi din surse chineze din Hong Kong. William Engdahl, autorul cărţii A Century of War: Anglo-American Oil Politics and the New World Order, afirmă că sursele sale din Golf au confirmat faptul că întâlnirea a avut loc şi că s-a discutat încetarea denominării tranzacţiilor în dolari S.U.A..
Şi iată că, aşa cum spun americanii, "the chickens are coming home to roost". Deprecierea masivă a dolarului şi deficitele bugetare imense ale S.U.A. încep să aibă efecte majore în mandatul unui preşedinte care nu pare să fie dispus să folosească forţa pentru a ţine la respect vechii "aliaţi" ai ţării sale. Pe de altă parte, este posibil ca proaspăt câştigătorul unui premiu Nobel pentru pace să nu îşi mai permită această opţiune. Creditorii au şi ei drepturile lor.
Sursele chineze ale lui Fisk consideră că Rusia va aduce, până la urmă, rubla în coşul de valute şi că Marea Britanie nu va avea de ales şi va trebui să accepte moneda unică europeană. Vremuri interesante, oameni buni.