Un salt înapoi de 60 de ani
Ca orice om care stă înafară, se uită înăuntru şi critică ceea ce vede nu pot să nu remarc faptul că tandemul Băsescu-Boc a ajuns să subordoneze politica economică a României deciziilor organizaţiilor internaţionale: FMI, UE, Banca Mondială. Din punct de vedere politic putem spune că România a făcut un salt înapoi în timp cale de 60 de ani.
Guvernul comunist care a condus ţara în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial era un guvern a cărui bază de putere nu era o parte a populaţiei, ci o putere străină. Armata Roşie a menţinut la putere un guvern pe care localnicii nu îl doreau. Astăzi istoria se repetă în mod neplăcut deoarece baza de putere a versiunii contemporane a cuplului Traian-Decebal nu este populaţia, ci organizaţiile străine ai căror bani menţin guvernul la putere.
O să fie interesant de văzut dacă guvernul actual va supravieţui următoarelor alegeri şi ce fel de joc va face următorul guvern.
Un precedent pe care îl vom regreta
Pas cu pas, încetul cu încetul, Noua Europă intră pe uşa din dos, ca să nu deranjeze cumva cetăţenii care îşi beau cafeaua în pridvor şi discută despre criza din Grecia, despre criza internaţională sau despre crizele lor locale. Şi primul lucru pe care îl face este să schimbe nişte chestii pe ici pe colo, prin punctele esenţiale, înainte ca cetăţenii să îşi dea seama ce se petrece.
Noua Europă este ceea ce o mare parte dintre europeni refuză să primească pe uşa din faţă: o structură legislativă şi executivă care a pornit la drum protejată de o birocraţie. Până mai ieri, Europa însemna continentul pe care ne găsim (unii dintre noi) şi ale cărui ţări încercau să îşi coordoneze anumite politici. Cel puţin la nivel declaratoriu. Acum avem de-a face cu Noua Europă, o structură plină de oameni ambiţioşi (şi nu tocmai uniţi) care, în curând, vor avea la dispoziţie şi banii pentru a face tot ce le trece prin cap.
Chiar dacă diverse ţări au respins Constituţia Europeană şi Tratatul de la Lisabona, criza economică le-a oferit acelor oameni ambiţioşi pretextul potrivit pentru a transforma Noua Europă în ceva concret, fără a mai trece prin faza de aprobare de către cetăţeni.
Pe de-o parte înţeleg şi sunt de acord cu ideea că o uniune monetară nu poate rezista fără o uniune economică mai largă, o coordonare a politicilor economice la nivel continental. Evident, o uniune economică atrage după ea o uniune politică. Apoi o uniune de politică externă, una militară, una socială ş.a.m.d. Practic, fie facem treaba până la capăt, fie încheiem proiectul atunci când uniunea monetară este distrusă de forţele care exercită presiune asupra ei.
Însă ceea ce se întâmplă în aceste momente reprezintă un precedent pe care îl vom regreta amarnic. În aceste zile se decide soarta Europei şi forma pe care o va avea Noua Europă, structura care ne va conduce în viitor. Nu suntem puşi la curent cu discuţiile care au loc între aleşii din diferite ţări. Nu ştim ce se întâmplă în spatele uşilor închise. Nu ştim exact cine ia deciziile, cum şi de ce. Nu ni se cere părerea asupra soluţiilor care urmează să fie implementate.
Mai mult decât atât, Noua Europă ne este băgată pe gât cu ocazia unei crize de către oameni care contează pe faptul că o să tăcem din gură şi o să o înghiţim şi pe asta. Ceea ce se pare că o să se şi întâmple. Strategia folosită şi răspunsul cetăţenilor la această strategie spune o mulţime de lucruri atât despre cei de la putere, cât şi despre cetăţeni. Dar, evident, nu are rost să ne aşteptăm la altceva. Oamenii care construiesc Noua Europă sunt tot cei vechi, cei care ne-au condus şi până acum. Iar cetăţenii Noii Europe sunt tot cei vechi, cei care s-au spus şi până acum.
Şi pentru a încheia pe o notă cu nimic mai încurajatoare decât ce am avut de zis până acum, vă ofer ca exemplu chiar prima decizie luată în cadrul Noii Europe: constituirea unui fond comun pentru sprijinirea statelor care au probleme financiare. Primul stat pe listă este, aşa cum ştim, Grecia. Problema Greciei este că s-a împrumutat prea mult şi că acum are nevoie de un ajutor de la Uniunea Europeană pentru că costul unor împrumuturi noi este prea mare şi ţara riscă să intre în incapacitate de plată. Ce înseamnă incapacitatea de plată? Înseamnă că ţara nu îşi mai poate plăti creditorii. Cine sunt creditorii? Băncile şi fondurile de investiţii care i-au împrumutat Greciei, cu bună ştiinţă, mai mulţi bani decât era cazul.
Adică taxele strânse de la cetăţenii Uniunii Europene vor fi folosiţi pentru ca o serie de bănci şi fonduri de investiţii, care acţionează în numele unei alte serii de investitori şi acţionari, să nu piardă cumva banii împrumutaţi unei ţări despre care ştiau că, în câţiva ani, nu va mai putea plăti. Ăsta este prezentul şi ăsta va fi şi viitorul. Atunci când auziţi că o ţară europeană a majorat nişte taxe, gândiţi-vă că a mai fost salvat un investitor, un fond mutual sau o bancă. Să trăiţi bine în Noua Europă.
As I was saying
Angela Merkel, Cancelarul Germaniei, a ţinut un discurs în Aachen, unde a expus câteva idei cu privire la oportunitatea extraordinară prezentată de criza economică pentru a pune pe picioare Statele Unite ale Europei, preferabil fără acordul populaţiei:
Euro crisis could help boost political union-Merkel
BERLIN, May 13 (Reuters) - German Chancellor Angela Merkel said on Thursday the euro's troubles offered a chance for the EU to strengthen its economic and political union, not just its common currency.
Speaking at a ceremony in Aachen where Polish Prime Minister Donald Tusk was awarded the Charlemagne Prize for furthering European unity, Merkel said the future of the EU was at stake in the challenges to its monetary amalgamation.
"If the euro fails, not only the currency fails. Europe fails too, and the idea of European unification. We have a common currency, but no common political and economic union. And this is exactly what we must change. To achieve this -- therein lies the opportunity of this crisis."
In a speech broadcast live on WDR television, Merkel said the crisis over the euro's future was "not just any crisis, it is the strongest test Europe has faced since 1990, if not in the 53 years since the treaties of Rome."
"This test is existential -- it must be passed. If it does not manage to (do that), the consequences for Europe and beyond are unforeseeable," the conservative Christian Democrat said.
Greece's debt emergency and a worsening deficit crunch in Spain, Portugal and Ireland have eroded the euro's strength.
But Merkel held off on backing a 110-billion-euro ($139.7 billion) bailout for Greece until it was clear contagion was starting to afflict the euro zone, dismaying France over the delay. Germany and France had long been the twin engines of EU integration.
The new block on the kid
A.S.E.A.N. + China
O dată cu începerea noului an, China şi blocul comercial A.S.E.A.N. au anunţat semnarea unui acord de comerţ liber prin care R.P. Chineză şi cele şase statele membre ale A.S.E.A.N., Indonezia, Malaiezia, Tailanda, Singapore, Brunei şi Filipine, au convenit să reducă cu 90% taxele pe importuri. Astfel, blocul economic din Asia de Sud-Est se extinde brusc şi puternic, primind în rândurile sale o ţară cu peste 1 miliard de locuitori.
Deşi valoarea schimburilor comerciale din zona de comerţ liber nu atinge încă valoarea celor din Uniunea Europeana sau din N.A.F.T.A., diferenţa dintre populaţiile celor trei blocuri comerciale este imensă. Cu 1,9 miliarde de locuitori, noul A.S.E.A.N. + China bate de departe cei doi competitori principali. Şi, evident, lucrurile nu se vor termina aici.
Având în vedere scăderea puterii de cumpărare a cetăţenilor S.U.A. şi răbufnirile de protecţionism care se aud de la Washington şi din capitalele europene, China trebuie să îşi găsească urgent noi pieţe de desfacere pentru industria sa masivă. Iar extinderea actuală a A.S.E.A.N. va atrage, încetul cu încetul, şi celelalte state din regiune interesate să obţină acces la noua piaţă: Coreea de Sud şi Japonia.
Un nou bloc pare să ia naştere în răsărit
Situaţia economică internaţională a convins trei ţări vecine, dar nu foarte prietene, sa facă un efort de a lăsa deoparte diferenţele şi a încerca să îşi unească forţele pentru a supravieţui şi a deveni mai puternice. Reprezentanţi ai Chinei, Japoniei şi Coreei de Sud au anunţat, la finalul unei întâlniri organizate la Beijing, că cele trei ţări vor acţiona pentru a pune în mişcare planurile pentru o uniune care să le reducă dependenţa de S.U.A. şi U.E. ca pieţe de desfacere.
Primele ştiri în acest sens menţionau doar o posibilă alianţă între China şi Japonia, dar, se pare, că Coreea de Sud a decis că nu doreşte să rămână pe dinafară. Premierii Wen Jiabao, Yukio Hatoyama şi Lee Myung-bak şi-au exprimat dorinţa de a construi o comunitate a Asiei de Est pe modelul Uniunii Europene. Cel mai probabil, uniunea Asiei de Est va include în viitor şi Taiwanul şi Coreea de Nord (în cazul în care vecinii micii puteri nuclear vor reuşi să convingă, într-un fel sau altul, regimul nord coreean să coopereze).
Banca HSBC a sărbătorit ştirea anunţând că va îşi va muta directorul executiv de la Londra la Hong Kong. Drumurile încep să ducă din nou către Asia.
Un alt lucru interesant de urmărit va fi reacţia Indiei la acest anunţ. Formarea unei uniuni a Asiei de Est şi atitudinea mai puţin caldă a noului guvern japonez faţă de S.U.A., pun India în faţa unei dileme. Pe de-o parte, India pare să se îndrepte spre statutul de cel mai important partener al S.U.A. în zona sa, ceea ce poate aduce diverse avanzaje pe plan politic (sprijinul S.U.A. în disputa cu Pakistanul şi în eventualele dispute cu noua uniune), economic (acces la piaţa S.U.A., tehnică nucleară şi militară americană) şi social. Pe de altă parte, dacă S.U.A. continuă să se afunde, iar noua uniune se dovedeşte afi un succes, atunci India va fi pariat pe jucătorul pierzător. Iar Pakistanul este deja favoritul Chinei.